sclipiri de argint
în răcoarea nopţii
luna plină
luminând lacul
cu nuferi şi lebede

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cerul înstelat –
luna plină deasupra
lacului din parc

două lebede plutind
în liniştea nocturnă

tanka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul cu nuferi -
Răţuşca de cauciuc
Galben în cadă.

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul cu nuferi -
Orăcăit de broaşte
Concert de seară.

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A căzut Luna în lac...

A căzut luna în lac...
Şi-ale ei raze în larg,
Când faţa i-a despicat
Un salt mic de brotăcel,
Cu alte zeci după el,
În sclipiri de neuitat.

Liniştea nopţii îi adâncă,
Şi tăcerea-i ca o stâncă,
Dar un zbor neaşteptat
Liniştea neagră a spart.

Este o şoaptă de iubire,
Spusă ca o adiere,
Ca un zbor de aripi calde,
Care şi-au găsit perechea,
Luminând visul de noapte,
Ca roiul de licuricii,
Bucuria regăsirii...
Între unde lungi de fapte.

Fericirea e în toate,
Dacă o împarţi şi ţi se împarte,
În mici salturi mângâiate.
16-05-2017

Precum lacul e oglinda
Cerului îndepărtat,
Noaptea-i visul de argint,
De mesaje întortocheat...
Premoniţie fidelă...
Pe bagajul frământat.

poezie de Valeria Mahok (16 mai 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

stelele nopţii
în oglinda lacului –
sclipiri pierdute

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcul din Craiova – poem diamant

Parcul
Nicolae Romanescu
este foarte mare
are lebede pe lac
şi multe animale în cuşti
copaci seculari şi nuferi
un pod suspendat –
atracţii pentru
tineri.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

eclipsă-n noapte -
luna reflectându-se
pe lacul din parc

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub luna plină

Sub luna plină,
Când pulberi argintii
Se strecoară tandru luminând
Grădinile nopţii,
Moartea, zeflemist cernit,
Se apropie şi-ţi şopteşte la ureche –
Ca un vechi prieten îngenuncheat în rememorări.
Sub trandafirii verii,
Când rozul pătrunzător
Veghează în aerul amurgului
Răsucit printre frunzele sidefii,
Dragostea, cu mâini mici,
Vine şi te mângâie
Cu o mie de amintiri,
Şi-ţi pune
Întrebări pline de fermec, la care tu nu ai răspuns.

poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea nopţii -
Lună plină şi stele
Pe cerul senin.

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna e plină –
tolănit în cuşca lui
Azorel latră

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul avea o apă atât de limpede că puteai să observi orişice pietricică, orişice fir de nisip de pe fundul său. Peştişori coloraţi se zbenguiau în apa curată, la mal înfloreau nuferi, iar în nopţile cu lună perechile de lebede păreau nişte bărcuţe care staţionează.

Emilia Plugaru în Împăratul cel bun
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răcoarea ta

Sunt patru tipuri de răcori!
Răcoarea ta.
Răcoarea ta răcoroasă.
Răcoarea cu iz de răcoarea ta
de pe gură...
şi parcă la urmă o răcoroasă-căldură
răcoarea ta neutră
frumoasă...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

alb ca zăpada –
pe oglinda lacului
două lebede

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

graţie pe lac –
două lebede plutind
pe luciul apei

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori pufoşi pe cer
În oglinda lacului -
Zbor de lebede.

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A căzut luna, în lac...

A căzut luna în lac...
Şi-ale ei raze în larg,
Când faţa i-a despicat
Un salt mic de brotăcel,
Cu alte zeci după el,
În sclipiri de neuitat.

Liniştea nopţii îi adâncă,
Şi tăcerea-i ca o stâncă,
Dar un zbor neaşteptat
Liniştea neagră a spart.

Este o şoaptă de iubire,
Spusă ca o adiere,
Ca un zbor de aripi calde,
Care şi-au găsit perechea,
Luminând visul de noapte,
Ca roiul de licuricii,
Bucuria regăsirii...
Între unde lungi de fapte.

Fericirea e în toate,
Dacă o împarţi şi ţi se împarte,
În mici salturi mângâiate.

poezie de Valeria Mahok (16 mai 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

A căzut Luna în lac...

A căzut Luna în lac...
Şi-ale ei raze în larg,
Când faţa i-a despicat
Un salt mic de brotăcel,
Cu alte zeci după el,
În sclipiri de neuitat.

Liniştea nopţii îi adâncă,
Şi tăcerea-i ca o stâncă,
Dar un zbor neaşteptat
Liniştea neagră a spart.

Este o şoaptă de iubire,
Spusă ca o adiere,
Ca un zbor de aripi calde,
Care şi-au găsit perechea,
Luminând visul de noapte,
Ca roiul de licuricii,
Bucuria regăsirii...
Între unde lungi de fapte.

Fericirea e în toate,
Dacă o împarţi şi ţi se împarte,
În mici salturi mângâiate.

poezie de Valeria Mahok (16 mai 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un lac

Într-un lac alb de lumină,
A ieşit o lună plină.
Ce mai caută şi luna
Tot în lacuri totdeauna?

Limpezeşte şi îşi spală,
Noaptea, farfuria goală,
Porţelanu-având o pată
De argint necurăţată.

Azi în lacul îngheţat,
Blidul nu i-a mai intrat
Şi-l atârnă-n ceaţa sură
Vătămat de-o ştirbitură.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre de lacrimi

Peste lac, în toi de noapte,
Am văzut umbre de lacrimi,
Ce se prelingeau din lună
Şi-l umpleau cu negre patimi.

Şi curgeau în geamăt mut,
Spărgând luciul liniştit,
Trezind nuferii din tihna
Somnului neîmplinit.

Şi-ncepură-n ropot greu,
Să plesnească-n lacul verde,
Lacrimi mari, rostogolite,
Transformate-n unde negre.

Lacul verde se-nnegrise,
Nuferii plângeau şi ei,
Lacrimile lungi curgeau
De la stele în scântei.

Şi-a-nceput lacul să ardă,
Nuferii de foc păreau,
Luna se făcuse neagră,
Stele mii în lac piereau.

Noaptea parcă se aprinse,
Luna-n hohot umplea lacul
Şi în geamătu-i în flăcări
Se-auzea urlând oftatul.

Cine va mai ştii vreodată
De ce luna se prelinse
Şi ce dor a inundat-o
Într-o clipă si-o încinse?

Parjolit, azi lacul plânge
În suspin adânc şi-nalt,
Fără nuferi şi culoare
Taina lunii l-a lăsat.

poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zărind minunea

Lacul îti reflectă frumuseţea
Si unde îţi străluce chipul,
Păstrăvi sărutându-ti mirarea
Iţi unduiesc usor conturul!

De se despică în fante zarea
Coboarând în stoluri îngeri!
Răsfirând alabaştri nuferi
Sfinţindu-i lacului minunea.

Şi când să atingă apei, luciul!
În lebede, nuferi-şi iau zborul

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!