Iartă-mă, îngere!
mi-am lăsat sufletul prea greu
pe aripile tale
când priveai urma unui cuvânt
zbor încrucișat prin mine s-a născut
s-a stins odată cu ultima tresărire
în fața încercărilor vieții
repet ruga:
iartă-mă, îngere,
dacă te-am necăjit
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre viață, poezii despre suflet, poezii despre naștere, poezii despre cuvinte sau poezii despre aripi
Citate similare
Fereastra deschisă mă atrage
nu am învățat încă să mor
poate o singură dată am crezut
adormisem pe masa de operație
forțată de împrejurări urma să nasc
s-a născut a crescut
într-o literă C a plecat
pe piatra lui s-a desenat singură
păpușa strâmbă
încovoiere de viață din ceara luminii
pe care
încercam să i-o trimit
prin ninsoarea proaspătă murmura cineva
un mulțumesc șters
parcă
de ceața care a urmat
în mintea mea obosită să mai aștepte
învierea lui
aștept viața aceea promisă
în cărțile sfinte
pentru ca
în sfârșit
odihna
să mă învelească în răcoarea ei
de diamant brut
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre învățătură, poezii despre sfârșit, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre păpuși, poezii despre promisiuni sau poezii despre odihnă
Iartă-mă...
Iartă-mă că m-am crezut stăpână,
Iartă-mă, c-am fost atât de rea
Iartă-mă, despovărează-mi mâna
Ca să pot să Te adun în ea.
Iartă-mă, despovărează-mi mintea
Să Te-adun acolo în cuvânt
Să mă plec umilă înaintea
Celui care-a fost și este sfânt.
Iartă-mă, despovărează-mi gura
Să Te-adun în cântece mereu
Sufletul mi-l iartă și făptura
Iart-o, Doamne, Dumnezeul meu.
Iartă-mă acum, despovărează
Inima și tot ce azi însemn
Golgota e-n mine și veghează...
Iartă-mă că Te-am ucis pe lemn...
Iartă-mă, am pus să Te omoare
Și despovărează-mi mâna mea...
Te-am lovit, Isuse și mă doare...
Iartă-mă c-am fost atât de rea...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre mâini, poezii despre muzică, poezii despre lemn, poezii despre inimă sau poezii despre iertare
Pas in pas,frunza in frunza
Treci pe lângă mine tăcut
Uiți ținta. O atingi cu vârful buzei
Pas în pas, frunză în frunză așterni
Vânt de gând alunecă-n palmele mele
Să fi fost oare părere?
Sau poate o lumânare aprinsă,
Tăiată în clipa strălucirii?
O singură dată suflând s-a stins.
Repetabilă singurătate eu, lumina,
Tu, plecând pas în pas, frunză în frunză
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre frunze, poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre singurătate, poezii despre lumânări sau poezii despre gânduri
Confesiuni
Iartă-mă că sunt semnul de-ntrebare
din propoziția ta
și avidă de răspunsuri
îți fur gândurile nerostite.
Iartă-mă că plec la drum
și dornică de depărtări
îmi pun bagajul de vise pe umerii tăi.
Iartă-mă că menită să mă nasc vânt
și visând la ocean
stârnesc furtuni într-un pahar cu apă.
Iartă-mă că m-am născut prea târziu
și flămândă de viață
am să-nvăț să mor prea devreme.
Și... mai iartă-mă, te rog,
că-n mareea stârnită de sufletul tău
te-am rugat să mă ierți.
poezie de Luiza-Adriana Grama din Risipitor de albastru (16 septembrie 2009)
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre ocean sau poezii despre moarte
Iartă-mă că te-am iertat
Aduni rouă din ceața sufetului meu
Îți dăruiesc zâmbete dimineața mereu
Și sufletul îți încălzesc doar eu
Iartă-mă iubire că te iubesc prea mult
Iartă-mă eu te-am iertat demult
Mă ocrotești și mă călăuzești
Eu te-am iertat pentru că te iubesc
Iartă-mă pe drumul drept și bun
Eu ți-am ieșit în cale fără să-ți spun
Iubire iartă-mă din inimă că te-am iertat
Jurământul pe vecie
eu nu l-am încălcat
Cu iubire și credință mi l-am respectat
Tu ai fost cel care fără voia ta poate
Ai trântit ușa și ai plecat departe
În urma ta nori, ceață, rouă,
Potop și ploaie, picuri de apă
Un lan de grâu copt a inundat
Iartă-mă iubire, eu te-am iertat
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre zâmbet
- poezii despre rouă
- poezii despre protecție
- poezii despre ploaie
- poezii despre ocrotire
- poezii despre nori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Urlet de mine
un urlet de mine mă cuprinde
un urlet de toate măruntaiele arzânde
printre care
tăcut
sufletul se plimbă căutându-mă
în pacea dintre două paranteze
urletul cântă frumos și agață în forma lui
voința
un urlet de sine așteaptă la poartă alt urlet de sine
să-i rostească
primul și ultimul cuvânt
cu o mică diferență purtată demn
în sensul verbului
a iubi
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre plimbare, poezii despre pace sau poezii despre frumusețe
Ce joc, Doamne! ce joc!
forme geometrice haotic lăsate să cadă
în centrul unui creier pe care-l poartă omul
iubire și ură
bucurie și tristețe
flux reflux
și pasărea care plutește deasupra umbrelor
acoperindu-le neîncetat
cu viață
rostogolite de ape
pietrele intră în joc
odată cu umbra Mâinilor Tale
în deplină rugăciune care,
îți slăvește Numele
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre religie, poezii despre păsări, poezii despre jocuri, poezii despre geometrie sau poezii despre creier
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut (Priceasnă)
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Maica Sfântă a cerului
Bucuria Domnului
Ești mijlocitoarea noastră
Pentru noi roagă-te.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Maica celor oropsiți
Și pe pământ pedepsiți
Tu ne faci viața ușoară
Atunci când ne rugăm.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Maica fiului cel Sfânt
Soare în cer și pe pământ
Zorii toți ar fi apus
Fără de Iisus.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Toți îngerii duc în zbor
Vestea bucuriei lor
Că tu ești mărirea noastră
Maica tuturor.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
cântec, versuri de Valeria Mahok (25 august 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre îngeri, poezii despre creștinism sau poezii despre Soare
Epitaf unui scriitor
Am spus de mult că scrie prost,
Dar el, de scris, nu s-a lăsat.
Să i-o repet nu are rost
Că între timp s-a consacrat.
epitaf epigramatic de Gabriel Teodorescu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre timp, epigrame despre scriitori sau epigrame despre prostie
Unui prieten scriitor
Am spus de multe ori că scrie prost,
Dar el de scris nu s-a lăsat,
Să i-o repet nu are rost,
Că între timp s-a consacrat.
epigramă de Gabriel Teodorescu din Antologia epigramei românești (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre prietenie
Iertările
(Nici ieri, nici mâine, ziua cea de azi!
și totuși, azi, ivit prin rădăcinile-mi piezișe,
se rătăcește-n așteptările mereu prea crucișe!)
Iartă-mă, mamă! Mă iartă pentru
prea duioasele tale îmbrățișări
dăruite mie, din care aiurea
s-a croit aripa-mi asta stângă
mereu prea verde chibzuită.
Iartă-mă, tată! Mă iartă pentru
prea lungile tale voiajuri din care
anapoda mi-a crescut ochiul ăsta
lăuntric luminat doar prin
văzul celorlalți.
Iertați-mă, părinți! Mă iertați pentru
toate visările neadeverite
prin mine - doar fata
(ne-băiatul) ce n-a spălat cu
truditele-i ridicări
neizbânzile voastre.
Iartă-mă, sine! Mă iartă pentru
cum te-am abandonat
în paragina gândului deșănțat
de singurătate, gelozii,
pe trotuarul ăsta înfundat
de contrasensurile egoului.
Mă iert deci, mă iert,
întruna curgând pe
deasupra aripilor mamei
nedezvăluite de coaste,
peste lacrimile albastre ale
ochilor tatălui,
și-adorm, adorm
sub cortul șuierător al trunchiului meu
visând la
iertarea din veci.
poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre mamă, poezii despre viitor, poezii despre verde, poezii despre trecut, poezii despre tată sau poezii despre somn
* * *
Se-mpreunează clipa cu un strigăt
pe banca așteptărilor prelungi
se-așterne pauza din cuvânt
din gând cuvinte
se șterg unul pe altul în strănut
și râde vara prin unghere de lumină
în rest e întuneric frig și calm
profesorul își las-un cot pe viață
pleacă râzând/ plângând
spre somnul trecător
Se-mpreunează frica și iubirea
cu strigătul copilului născut
la sânul cald așterne mama gândul
și gura hulpav hrana o primește fremătând
și râde-un anotimp pe-un colț de viață
medicul mamă știe când și cum
s-aline tremurul din tâmpla prea nervoasă
un șarpe zvârcolind vieți prin timp
Se-mpreunează taina cu un strigăt
și totul pare viu acum în vis
realitatea cu bocancii calcă viața
prin moarte liniștea se-așterne ciugulind
din palma sfântă azima sub soare
coaptă veșnic
pentru un suflet prea curat
și prea flămând
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre întuneric, poezii despre încălțăminte sau poezii despre șerpi
Unui prieten ce nu s-a lăsat convins
Să joci hora lor, de vrei,
Zi ca ei și fă ca ei.
Dacă vrei să-ți meargă bine
Zi ca ei și fă ca mine.
epigramă de Teodor Groza-Delacodru (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre jocuri
* * *
când te-ai născut era soare
când ai venit acasă
a nins
când ai plecat
înserarea își întindea brațele
să mă spânzure pe eșafodul singurătății
atât să rămână din povestea ta, copile?
atât mi-a rămas din galopul nebun al inimii tale
din bucuria bătătilor tale în porțile uterului?
atât mi-a rămas să aștept
din toată acea nebunie a fericirii de a fi mamă?
absurd îmi pare totul acum și totuși
merg mai departe către niciunde
zâmbind amintirilor
când nu mai ești
nimicul își întinde
odată cu înserarea
brațele
să mă declare
absolutul vinovat al neputinței umane
pot accepta
la suprafața formei în care mă agit inutil
dincolo de formă
rămân același tropot de neputință
în durere
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre vinovăție, poezii despre seară, poezii despre ninsoare sau poezii despre fericire
* * *
când toate fi-vor spuse și apuse
din răsărit salut cu pecetea deschisă
cuvântul ridicat la rang de oaste
m-aștern ca lancea printre oști de viață
săgeata inimă să spargă prea murirea
să-mi fiu și eu odată eroul
- copilul cu ochiul viu cu fruntea prea grăbită
să lovească pragul
ascult prin mine glasul cerului și tună
pământul iar se umple de zăpezi dorite
în arșiță se-aruncă lumile de gânduri
când unul singur scapătă spre libertate
mi-e frică de-ntunericul din mine
caut cu braț întins o adiere
curajul a plecat să lupte în războaiele incerte
dintre minciuni și adevărul sacru
când toate fi-vor răsărite-n amintire
mă plec în fața porții Tale, cea de viață
prin moarte vie mor trăiesc
mă nasc femeie
și tot femeie mă întorc în barcă
o arcă infinită mă cuprinde
și una eu devin cu așchia iubirii
pe care El o dăruie-omenirii
iar omenirea
o sculptează-n sine
oare cum poate fi întreagă-acea iubire?
îndoiturile se văd se simt și rod
când toate fi-vor spuse și apuse
mă reîntorc în sine nerostire
în jocul celui care-mi poartă simplu rostul
călătorind prin lumi necunoscute
în pasărea de iarbă, foc, cer, apă care este
în veșnicie
clovnul domnesc
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre armată, poezii despre zăpadă sau poezii despre război
Poate că nu moare nimeni pentru că nu s-a născut nimeni? Și dacă nimeni nu s-a născut cine se reîncarnează? În afara minți cine crede că s-a născut? Întreabă un corp noaptea în somnul profund dacă s-a născut și vezi dacă în lipsa minții corpul știe asta? În leșin știi tu că te-ai născut? Dar un animal știe el câți ani are?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre corp
- citate despre zoologie
- citate despre timp
- citate despre somn
- citate despre reîncarnare
- citate despre noapte
- citate despre naștere
- citate despre moarte
- citate despre minciună
Bacovia, eu și tu (dedicație prietenei mele I.V.)
Mi-ai spus când ți-am citit
Din poemul meu,
Că sunt varianta feminină bacoviană.
Mi-ai spus că ne leagă
Ploi și tristeți,
Cărarea spre dramă...
Bacovia s-a reîncarnat în mine.
El s-a născut în ziua și în luna în care
Și eu m-am născut,
După ce el a murit,
Tot într-o dată de 16.
E ciudat, știu.
Suntem puntea dintre două karme.
Chacre paralele ne reflectă chipurile interioare.
Sunt energia la cub
Risipită-n amurg.
Zodie de pământ, ancorată
În însăși energia ce ne-a format.
Da, m-am identificat cu Bacovia.
Sensibili și mici de statură,
Bolnavicioși și timizi...
Ne curge cerneala prin mână.
Cuvintele curg, dure și negre,
Ca niște pietre neșlefuite,
În lupte acerbe.
Întâia noastră carte s-a scris
Când 35 de toamne au trecut peste noi.
Aceeși vârstă, aceiași eroi.
La scrisul lăsat
Ai fi zis că e un varan
Cu armura de jar.
Ce greșit concepută idee!
O voce de clopot pierdută-n eter...
Bacovia... eu... tu,
Parte din același mister.
Strălucire
Mi-am decorat sufletul
Cu lumina divină...
În alb și negru s-au ivit zorile.
Amnarul sufletului s-a aprins -
Torță arzând în noaptea păcatelor.
M-am așezat închinându-mă
Cu fața către apus.
Câte mătănii aveam de dus?!
Așteptam neiertarea pentru greșeli nefăcute...
Mi-am îmbrățișat mâinile
Și mi-am dorit arderea.
Am visat că voi fi rug
Și altar...
Furtuna vieții mă risipise lângă un mormânt
Și mă așezase la umbra unui osoar.
Un mormânt alb - ziua ce va veni...
Îmi găsisem iertarea
Înainte de a sfârși.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre greșeli, poezii despre George Bacovia, poezii despre vârstă sau poezii despre voce
Dorul cu aripile frânte
DORUL CU ARIPILE FRÂNTE
Cu aripile frânte de singurătate
În sufletu-mi sihastru ca o neagră stâncă,
Dorul pribeag agonizează și se zbate
Să iasă din prăpastia tot mai adâncă.
Din dragoste rănit, tânjind după iubire,
Când s-a aventurat în periplu romantic,
S-a prăbușit într-un blestem de pătimire,
Cu visul să sfârșească în destin dramatic.
Iar visul adorat de Primăvara Vieții
S-a închegat pe un val înălțat de idei.
În abis l-au dus valurile tineteții,
Prin Toamna Bătrâneții să-și poarte pașii grei.
De dor golit duc sufletul în altă lume,
Pe tărâmul unde Iarna Eternității
Îl metamorfozează în chip cu alt nume
Și zbor de vultur sub cerul posterității.
Poezia de azi - 1 iunie 2014
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din De dragoste și dor (2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre dor, poezii despre vulturi sau poezii despre toamnă
Insomnia
sunt insomnia propriului timp
chiar dacă
ilizibil fiind
sau poate chiar inexistent
lasă urme de ceară
pe crucea numelui meu
în care
literele alcătuiesc
geometria unui spin
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre insomnie sau poezii despre cruce
Libertatea de-a fi
Rostogolindu-se-n larg
sunetul crește
odată cu undele mării
înghițit de tăcere.
Te pierzi infinit
într-un spațiu prea strâmt.
Izbucnești simfonie
în albii imense...
Libertatea de-a fi,
vuietul apei atingând
pentru un vârf,
focul nestins
al luminii prea albe...
Într- o clipă te stingi,
rușinat te ascunzi
printre umede fire
ca apoi să revii
mângâiere sau tunet.
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre sunet, poezii despre rușine, poezii despre libertate, poezii despre infinit, poezii despre foc sau poezii despre creștere