Noi doi plutim pe marea de iubire

Noi doi plutim pe marea de iubire.
La barca vieţii noi suntem vâslaşii.
În mâna noastră şi a sorţii-s aşii,
Ce-i vom juca făr vreo ponegrire.

Noi călători, de strajă ca ostaşii,
Vom ţine drept sfidând vreo rătăcire
Şi-om acosta la ţărmuri de-mplinire,
Unde ne-om pierde-n prunduri ude paşii.

Ca încercărilor să le-aflăm costul,
Vom arunca tot lestul peste bord.
Urmându-ne credinţa-n noi şi rostul,

Vom îndrepta busola înspre nord
Şi-om adăsta o vreme-n adăpostul
Pânzelor, ce strivesc vântu-n tribord.

sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu pânzele-ntinse

Răzbind marea vieţii, mereu în furtună,
Noi doi, ca o barcă ce-i dusă de vânt,
Vom trece de valuri mergând împreună,
Cu pânzele-ntinse, cu zel neînfrânt.
Iubito, la cârmă eu sta-voi de veghe,
Tu pânzele-ndreaptă, croind drum spre larg!
Amurgul trăirii şi-o ultimă leghe,
Ne-or duce spre ţărm, unde valuri se sparg.
Şi păsări se-avântă, iubito, cu tine,
Pe pânzele-ntinse mai vesel cântând
Şi peştii se zbenguie-n apele line,
Cu undele mării-n pereche dansând.
De-om pierde-n furtună busola, compasul,
Vei fi lângă mine când clipele gem.
Mai iute veni-va răgazul, popasul.
Cu tine alături, nicicând nu mă tem

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde dai şi unde crapă

Dumnealui o vrea cu forme,
Dar mai subţirică fata,
A mâncat vreo cinci shaorme,
Care-au dat-o pe ea... gata.

epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

molima dacă mă sare,
îmi pun coada pe spinare
şi mă duc în lumea mare,
unde oi vedea cu ochii,
îmi cumpăr vreo şapte rochii,
o perucă mai roşcată,
chiar dacă e demodată,
ojă verde cu sclipici,
mintea cu ai ei pitici,
toate bune şi frumoase,
dar şi opt pisici pufoase,
să m-ajute să rezist
în evul capitalist
unde bursele se-ntrec
şi mai vine şi Opec,
ce imi pare evident
să cadă concomitent
şi-om dormi sub luna plină
criza dacă o să vină
şi ne-om duce binişor,
călărind un norişor
şi-uite-aşa-n satul global
virusul cel infernal,
îi ia, frate, pe bunici
şi le iartă pe pisici,
care sunt mai norocoase
şi deştepte şi frumoase
şi-or împărăţi pământul
ţineţi-mi minte cuvântul.

poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tristă-i casa ...

Ce tristă-i casa unde iarna nu iese niciun fum pe horn;
Cei ce-au plecat pribegi prin lume, la vatră nu se mai întorn.
Ce trist e gardul ce-altădată, de strajă sta la vechiul drum,
Cu poarta lui de cari mâncată, ori în vreo altă sobă scrum.

Ce tristă-i casa-n care scara-i gata să se prăvale-n hău,
Cu trepte-aproape sfărâmate, unde stătea al meu dulău.
Ce tristă-i uşa descuiată, ce cheile le-a rătăcit,
Cu clanţa ce abia se ţine, de mult ce a mai ruginit.

Ce trist e geamul dinspre stradă, fără oblon, fără pervaz,
Pe care admiram apusul, când de la treabă-aveam răgaz.
Ce trist e foişorul nostru, unde adesea povesteam,
Când stropii ploilor de vară, ne alungau când ne plimbam.

poezie de Mihaela Banu (30 iulie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui descurcăreţ

Unde îl pui va face faţă
Fără să aibă vreo uzură,
Că a lucrat întreaga viaţă,
Cu jumătate de măsură.

epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub sabia timpului

Plutim pe marea vieţii
Ca pe o corabie
Uneori furtuni şi uragane
Se dezlănţuie
Ca şi Damocles destinul aşează
Deasupra capului o sabie
În timpul în care anii scurşi
Cu cei ce vin se înlănţuie

Suntem neputincioşi a citi
A destinului carte
Ce taine ascunde –
Dar nu avem dezlegare
Drumul vieţii ce ni-i dat
Este aproape, este departe?!
Peste timp, peste vremi
E a noastră eternă înălţare.

poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am găsit niciodată că marea are vreo semnificaţie, cu excepţia faptului că duce la ţărmuri. Ţărmul are un înţeles. Marea, nici unul.

citat din Alan Bennett
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina vieţii înspre ea ne cheamă.
Din cupa sacră a iubirii bem.
Privim în ochii morţii fără teamă;
În faţa ei cu toţi datori suntem.

catren de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absolvenţi ai vieţii

N-ai înţeles? Îţi spun a câta oară?
Nu vreau nimic din ce-ai putea tu da!
Ce-i trecător firesc e ca să piară!
Vreau doar un ceas din veşnicia ta!

Tu nu-nţelegi că nu mai vreau poeme
Cu vers săpat în carnea unui zid,
Nici slovele-nvăţate să blesteme
Atâtea Ane-n prag de suicid?

N-ai înţeles că-i tristă sărutarea
Cât mai suntem copiii ăstui veac?
Te-aştept să-mi dai deplină-mbrăţişarea,
Eternul meu, prin ramuri de copac!

Ne-om înălţa ca sevă prin tulpină,
Vom înflori şi-om coace roade dulci,
Vom fi cum absolvenţii de Lumină
Ce şi-au cântat iubirea pe sub cruci!

poezie de Felicia Stamatin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai responsabili

E vremea schimbărilor, frate române
Răbdarea-i pe sfârşite, doar lupta ne rămâne
Să-nlăturăm toţi viermii paraziţi ai ţării
Ce-au sărăcit poporul şi ne-au făcut mizerii

Corupţia perfida, ucide tineretul
Că viermilor le place luxul şi bănetul
Şi-s mulţi pe trupul ţării şi tot mai nesătui
Devine tot mai greu, cu ei ca să te pui.

Au un tupeu de vierme, lipsiţi de conştiinţă
N-au nici un Dumnezeu, sunt fără de credinţă
Demnitari de frunte, în care am crezut
Au stors a noastră ţară cum nu s-a mai văzut

Formând partide frate, viermii au prins putere
De la an la au tot mai multă avere
Şi c-o nesimţire de vierme parazit
Poporul în câţiva ani, jalnic a sărăcit

Şi-n toate-i debandadă, greu de suportat
Legile sunt strâmbe, labirint curat
Poporul sărman, e împins ca să dea şpagă
Căci asta la toţi viermii le este ce-a mai dragă.

Şi şpaga e în toate, din minister în jos
Să fii cinstit acuma e tare anevoios
Te provoc române, să facem o schimbare
Pe viermi să-nlăturăm fără vreo cruţare

Şi dacă au făcut averi ce nu-s justificate
Fără nici o milă, să fie confiscate
Şi-om da la medici frate şi-om dota spitale
Că sunt lipsuri multe şi-i o mare jale

Şi-om purta de grijă la dascăli, profesori
Să-i păstrăm în ţară, nu slugi prin alte zări
Şi-om dota şi şcoala să facă performanţă
Tineretul astfel să capete speranţă.

Multe am putea face, după cum se pare
Însă asta frate, îndeamnă la schimbare
Oricare dintre noi, un pic mai responsabili
Hai să arătăm, române, că suntem capabili!

poezie de Ionel Popa (8 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dublu rondel despre esenţă

Gusta-vom esenţa cea plină
din viile coapte-ale clipei
şi-om arde în zborul aripei
un gând sărutat de lumină.

Ne mângâie vremea dolină
în coapte poveşti peste file,
prin ochi cu văzduh de acvile
gusta-vom esenţa cea plină.

Purtaţi prin tunelul ispitei,
în minţi rătăcesc viziuni,
cumplit ne mai dor rugăciuni
din viile coapte-ale clipei.

În pori ne-om hrănii cu crâmpei
din dorul vărsat peste buze,
şi-n suflet vom bea rai de muze
şi-om arde în zborul aripei.

Primi-vom năluci fără vină,
fantome-n luciri palpitând,
şi nava ancora-va curând
Un gând sărutat de lumină.

Vom cerne din clocotul frunţii
altare chemate-n izbândă.
Când noaptea va fierbe flămândă,
din via cea coaptă-a virtuţii,
Gusta-vom esenţa...

rondel de Aurel Petre (19 martie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respiro

Sus, în munţi, lângă izvor,
Am să-nchiriez un nor
Şi o să-l brodez cu dor.

O să-l umplu cu IUBIRE,
Irosită în neştire
Şi centuri de castitate
Voi pune viselor toate,
Să nu mai nască suspine,
Sădite de dor de tine.

Într-un pat de rămurele,
O să culc fricile mele,
Zăpăcite de-alergări
Între cele patru zări.

Cu patru foi de trifoi
O să ne-nvelim noi doi
Şi-om dormi, treji de uimire,
Pe cearşaf de fericire,
Croit de-un vis de IUBIRE.

Cald, ne-om prinde în amor,
Lângă susur de izvor,
Pe perna moale de nor,
Brodată cu fir de dor.

Apoi, ne-om întoarce-n lume,
Pe nori plini de gânduri bune.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fariseul Teofan, mitropolitul Moldovei, care a pretins că moaştele Sf. Parascheva protejează şi vindecă oamenii de COVID-19, a dat dezlegare să se facă nunţi în post, spunând că dezlegarea e doar pentru slujba de cununie, nu şi pentru petrecerea de la nuntă

Spune-ne şi-om ţine minte,
Ai văzut cumva, părinte,
La bogaţi sau la calici
Vreo nuntă cu urzici,

Nuntă fără lăutari,
Fără hore, dans, şpriţari,
Şi ca-n loc să bei un vin,
Să bei apă la festin?

pamflet de George Budoi din Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (27 iunie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masca

Realitatea visului tău
E o mască întoarsă pe dos,
Negru pe alb, negru pe alb
Iubire peste durere, iubire peste durere.
Îţi strig:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Visul realităţii mele
E dosul întors al măştii,
E dosul dosului.
Alb pe negru, alb pe negru.
Durere peste iubire, durere peste iubire.
Îmi strigi:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Înspre sinea sinelui
Acolo unde
Totul devine
Negru în alb când ne este luat;
Sau alb în negru când ne este dat;
Iubire în durere când ne este dat;
Sau durere în iubire când ne este luat.

Uitate-te la feţele măştii
Sunt intangibile.
Eu
Şi
Tu

Suntem la fel.

Eu mă regăsesc în sine
Prin tine
Tu te regăseşti în sine
Prin mine

În acel loc unde
Totul poate deveni
Câteodată
Negru fără alb şi alb fără negru
Sau iubire fără durere şi durere fără iubire

În agonie şi extaz.

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce se-ntâmplă?

Ieri, aproape de-asfinţit, tânara ciocănitoare,
Duse vestea in pădure, cum că azi e sărbătoare!
De cu zori, de pe sub frunze, de prin cuiburi si coclauri,
Primii dară deşteptarea, nebunatecii de grauri.
Incepură să se-agite şi să strige-n "ciocu' mare":
"Toată lumea deşteptarea, azi e mare sărbatoare!"
"Ce e frate? Ce se-ntâmplă?" Întrebă bătrânul urs,
Pe vecinul său, vulpoiul, ce-ntro tufă sta ascuns.
"Nu ştiu bre vecine, zău, ce-i cu atâta zarvă mare!"
"Zic să mergem in poiană, îmbrăcaţi de sărbătoare!"
"Nu e rău ", răspunse ursul, scărpinandu-se de-un plop,
"Ca ş-aşa vroiam de-o vreme, să mă lepăd de cojoc."
"Chiar că bine zici bătrâne, că de când s-a încălzit,
am tot zis c-ar prinde bine,
Înc-un rând de năpârlit.

Într-un alt colţ de pădure,
Pe o creangă dintr-un fag,
Stau de vorbă trei stăncuţe:
"Şi cu ce zici să mă-nbrac?"
"Ce-ai surato? Te-ai scrântit?
Sau cumva nu-ţi este bine?
Doar te speli şi-ţi pui un şorţ,
Şi-astai totul pentru tine!"
"Ţi-e necaz că eşti mai mare,
Laso-n pace, ce-ai cu ea?
N-auzisi că-i sărbătoare?
Să se-nbrace cum o vrea!"
"Faceti voi cum vreţi atuncea,
Că eu ştiu ce-am de făcut.
Ne-om vedea la întrunire
Şi-om vedea ce-i de văzut!"
Sub o salcie, la malul râului
Care străbate, pe la umbră,
Pe la soare, din pădure jumătate,
Stau la sfat trei roşioare.
"Ce crezi fată că se-ntâmplă?
Ce-ar putea sa fie oare?"
"Nu ştiu fată, ce contează,
Dacă-i rost de veselie,
Eu ma duc să m-aranjez,
Şi-om vedea noi ce-o să fie!"
Şi-uitea aşa cu mic cu mare
De prin ape şi tufişuri,
De prin pomi şi vagăune,
De prin văi şi lăstărişuri,
Tot ce mişcă prin pădure,
În poiana însorită, începură să se-adune.
Cam vreo două ceasuri bune,
Le luară să se strangă şi-ncă unul
Să-l aştepte şi pe melc ca să ajungă.
Toţi aşteaptă-acum să afle, care-i marea grozăvie,
Şi de ce-nbrăcaţi de gală, trebuiră ca să vie.
Dintr-o data-n luminiş, murmurul de tot se stinse
şi ariciul prea mărit pe un ciot de pom se-ntinse.
"Azi ne-am adunat aice, c-am o vorbă să vă zic,
Spuse dânsul cu-ngânfare mai trăgându-şi de ilic.
"Începând de azi încolo, cam vreo nouă zeci de zile,
Decretez că este VARĂ! S-auzim numai de bine!"

fabulă de George Lache (8 iunie 2010)
Adăugat de George Lache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anomalie

Să-nveţi o limbă oarecare,
Nu lasă loc de vreo eroare.
El, parcă apucat de streche,
O învăţa... după ureche.

epigramă de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cardinal

tot mai spre sud iubite vom fugi
spre marea barieră australă
când timpul nostru mai puţin va fi
şi lumea - o enclavă abisală

tot mai spre vest iubite vom pleca
precum atlanţii ne-om scălda în valuri
râvnitul el dorado-l vom afla
ascuns în propriile idealuri

tot mai spre nord iubite vom sui
spre tundre-n care gerul este rege
când marea taină-a vieţii o vom şti
când rostul morţii îl vom înţelege

tot mai spre est iubite vom migra
ca doi cocori cu aripi fermecate
ce pururi spre lumină ne-or purta
cât timp în piepturi inima ne bate...

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

De când privesc la "Suleyman"
Şi să nu credeţi că-s vreo snoabă,
Dar mi-am dat seama că taman,
Am învăţat turceşte-o... boabă

epigramă de Mihaela Banu din Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hibernală

Zăpada ce ne-a potopit,
Pe vreo trei luni s-a cuibărit.
Şi spun aşa, în paranteză,
Că tare rău ne-am luat-o-n... freză

epigramă de Mihaela Banu din Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu

Nu ştiu cine-a zis cândva,
la necaz sau pus pe sfadă,
că, în poezia mea,
eu fac prea multă bravadă.
Necinstindu-mi poezia,
a trecut la ofensivă,
mântuindu-şi fantezia
într-o dulce invectivă.
Iar cuvântul cu pricina,
ce nu i-a plăcut deloc
a fost "smurd", bată-l-ar vina,
că mi-a adus nenoroc!
E cuvânt pretenţios,
n-are loc în poezie,
că îl vreau licenţios
în ţeasta cu fantezie.
Că-i păcat de-al meu talent
dacă-l cheltui pe "banale",
mai bine fac "tratament"
vorbelor cam "triumfale".
De cuvinte "spurcăciuni"
să îmi ţin departe muza
că se arde în tăciuni
dacă-mi trag pe "turtă" spuza.
Şi mai bine fac un troc
cu "pretinsa-mi" fantezie
şi să nu mai scriu deloc
nici măcar vreo poezie.
Eu invit acest "amic"
la o cafea şi o bere
şi-om vorbi despre "nimic"
sau ce viaţa ne va cere.
Dacă nu e mulţumit
după controversa noastră,
jur că "pana" mi-o trimit
dincolo de marea-albastră.
Într-o sticlă o să zac
aşteptând vreo "fantezie"
când vreun marinar posac
s-o gândi la poezie
şi va scrie, peste veac,
ce n-am mai putut eu scrie,
de pe-acum îi fac colac
de salvare şi mânie!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!