Adormit-au zeii
Adormit-au zeii-n ceruri
Și niciunul nu mai poartă
Grijă pentru omenirea
Ce trăiește mai mult moartă.
Și-au luat cu toții fața,
Cred, scârbiți de-a' noastre fapte,
De la cela ce se crede
Singur, nevăzut în noapte.
Astăzi știu sigur că Zeus,
Budha și cu Afrodita,
Mohamed și chiar Hunab Ku,
Zalmoxis și cu Damkita,
Moise, Allah și Mesia
Au lăsat cu toții garda.
Nepăzită, neînfrânată,
S-a rupt prea devreme zgarda.
Câtă-ntunecime-n lume,
Cine-nvinge, cine-întoarce,
Cine scoate din pierzare,
Sufletele cin' le stoarce?
Cine-mi curăță iar haina,
Cine capul iar mi-l spală,
Când va fi iar îndreptată
Coloana mea vertebrală?
Natura azi se dezice,
Yin și Yang nu mai învață,
Secretele lumii toate
Se ascund de-a noastră față.
Ce s-o întâmpla în lume,
Cin' din urmă se deșteaptă
Și aduce iar speranța
Ce-o găsești pe Calea Dreaptă?
Numai tu, de crezi în tine
Și cu ajutor pe care
Doar Hristos Îl dă de-a pururi
Dacă ceri și dai... Iertare!
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prezent
- poezii despre creștinism
- poezii despre Iisus Hristos
- poezii despre învățătură
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre suflet
- poezii despre secrete
- poezii despre noapte
Citate similare
Stăplugă
Sunt stăpân pe a mea viață
Numai eu știu s-o conduc,
Tot eu mă distrug pe mine
Și spre pierzare mă duc.
În luptă cel mai viteaz sunt,
Nimenea nu m-a străpuns,
Cel mai laș din a mea oaste,
Cel din urmă am ajuns.
Nimenea ca mine-n lume
De înalt nu a mai fost
Și-așa mic sunt între turme
Că n-am pe lume vreun rost.
Am făcut lucruri mărețe
De care mereu sunt mândru
Dar toate dintre acestea
M-au golit pe dinăuntru.
Cel mai mare între oaspeți,
Capul mesei îl ocup
Apoi la spălat de vase
Capu-n muncă mi-l astup.
N-a fost în lume vreunul
Mai cunoscut decât eu,
De-mi strig numele pe stradă,
Numai eu mi-l știu pe-al meu.
Câți au fost în lume-odată
M-au cunoscut de bogat
Și-s sărac lipit pământu',
Nici umbră n-am câștigat.
Am fost crescut de o lupoaică,
Ca Romulus și Remus,
Dar alungat și stingherit
Am fost mereu de Zeus.
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre sărăcie
- poezii despre superlative
- poezii despre mândrie
- poezii despre muncă
- poezii despre lupi
- poezii despre lașitate
- poezii despre creștere
Ultimul poem
O, Allah, deși păcatele mele s-au tot înmulțit,
Eu știu că Iertarea Ta-i mai mare decât toate păcatele!
Iată, îngenunchez în rugăciune plin umilință,
Iar dacă Tu m-alungi,
Atunci cine va fi milostiv cu mine?
Dacă numai făcătorii de bine își pot pune nădejdea-n Tine,
Atunci răufăcătorii și păcătoșii spre cine să se îndrepte?
Singura cale care mă aduce la Tine-i speranța mea în Tine,
Iar mărinimia iertării Tale este aceea că sunt Musulman.
poezie de Abu Nuwas, 756-814, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iertare, poezii despre religie, poezii despre poezie, poezii despre islam sau poezii despre Allah
În ziua cea de astăzi
În ziua cea de astăzi să-nveți mai mult ca toți
Să-mprăștii Fericire și de iubit să poți
Mai mult ca ieri, mai mult ca vreodată pân-acum,
Să nu urăști pe nimeni, de jignit nu știi cum.
În ziua care-ncepe să iei din răsărit
Lumină și Viață și-n suflet, încolțit,
Să stea mereu mai verde, mereu tot mai voios
Un Simțământ de Bine și-o foame de Frumos.
Din noapte, Înțelepciune și Liniște-ai luat
Din zi să iei Iubire să ai mereu de dat.
Ce Bunătate-n noapte ai primit, înapoi
Să dai mereu mai multă, s-ajungă pentru doi.
Răbdarea cea din noapte când soarele-a apus
Să o cultivi în alții și să privești în Sus
Ca Binecuvântarea să o primești sutit,
Că doar de-o-mparți cu alții o simți tu înmiit.
Numai Speranța fie-ți al vorbelor Izvor
Și Vorba Bună dă-o cu grabă tuturor.
Celor ce le lipsește, spre trebuinți să dai,
Pentru cei în păcate, Iertare tu să ai.
Privește lumea toată cu ochi Cuprinzători
În viață peste grele învață-te să zbori
Iar pieptu-ți, cu Nădejde să-l ai mereu umplut
Din groapă când pleci, Liber, să-l iei pe cel căzut.
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre înțelepciune, poezii despre zbor, poezii despre verde, poezii despre trecut sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
În secunda în care nu ne mai putem folosi de celălalt pentru a ne satisface cele mai profunde, intime și egoiste nevoi, reacția noastră ne va spune câtă iubire, respect, grijă am purtat celuilalt de-a lungul timpului iar la despărțiri se vede cel mai limpede unde ne găsim și cine suntem și mai mult, cine am fost de-a lungul întregii relaționări. Când nu poți avea iubire, prețuire și respect pentru o persoană când ea nu te mai servește, nu le-ai avut niciodată și meriți cu siguranță un Oscar pentru cât de bine ți-ai jucat rolul și ce bine ai intrat în pielea personajului iubitor și respectuos până la cer. Noroc cu despărțirile care ne mai arată cine suntem defapt. Cum ar fi dacă am rămâne ceea ce suntem și am lucra cu adevărat la asta și nu doar ne-am perfecționa și mai bine rolul și mască?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre respect, citate despre siguranță, citate despre secunde, citate despre noroc, citate despre măști, citate despre iubire sau citate despre adevăr
Destin
Arta de a conversa nu este o moștenire,
nu-i secret a exersa când ai obținut menire.
Unii cred că au un rost fiindcă și-au prezis destinul
și învață pe de rost cum sărbătoresc festinul.
E gândire de paiață, de cap sec cu pandalie,
gura lumii te învață tot ce-i bine să se știe.
Dacă ai înțelepciunea de-a gândi cum gândeau bunii
moștenești vioiciunea ca părtaș înțelepciunii.
Fii sfiit să poți pricepe mersul melcului și-al broaștei,
lasă-i pe-alții să ia țepe, tu din urmă recunoaște-i!
Nimeni nu este capabil să cunoască veșnicia,
dar tu fă-te responsabil și asumă-ți bucuria.
Căci naivu-i visător chiar de-a avut Iadul vis,
iar cretinu-i impostor chiar de-a fost în Paradis.
Clovnii râd, ascund tristețea și provoacă veselia
omu-și ascunde blândețea biruind ipocrizia.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre moștenire, poezii despre tristețe, poezii despre sărbători, poezii despre râs sau poezii despre responsabilitate
Nu știu de ce
Nu știu de ce viața, nu ține mai mult,
Nu știu de ce ața, repede s-a rupt.
Nu știu de ce visul, de-a trăi mai mult,
Invocă Paradisul, ce nu l-am văzut.
Nu știu de ce iubirea, prea repede dispare,
de ce omenirea, dușmănie are.
Nu știu de ce iubirea, apare doar în doi,
Nu știu de ce menirea, prea scurtă-i pentru noi.
Nu știu de ce teama, de lumea neștiută,
Atunci când trecem vama, toți oamenii o uită.
Nu știu de ce, dar cred, că pot trăi de două ori.
În destinul meu mai cred, că pot muri de multe ori.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre rai, poezii despre moarte, poezii despre frică sau poezii despre dușmănie
Sonetul unu
Frumuseții îi dorim copii
chipului ce-o poartă dăinuire,
trezită-n primăveri târzii
de-a pururi gata-i de iubire.
O flacără ți-e mic dejun
foamea în rucsac rămâne,
și fumul arată că ești bun-
în suflet se coace-o pâine.
Ești astrul din întuneric,
pe buze-i chiar primăvara,
iar binele, de-a pururi sferic,
începe când se rupe sfoara!
Mai crud e cuvântul decât cuțitul
ce-ți sfârtecă iubirea cu infinitul!
poezie celebră de William Shakespeare din Sonete, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre întuneric, poezii despre pâine, poezii despre infinit, poezii despre fum, poezii despre frumusețe sau poezii despre foc
Iubire divină
Ai reușit tu oare să îți închini aripile
Către trupul meu topit?
Și mi-ai atins tu ochii, când m-ai făurit?
Ai stat tu lângă mine și mi-ai cioplit în Rai
Un loc, odihnă sfântă și nu vrei să mi-l dai?
Ai refăcut în legi sclipirea de-ajutor
Și mi-ai întins destinul prin suflul într-un nor?
Iar eu drept mulțumire de barbă-ți mă agăț
Și nu văd că te doare căci tot mai sus mă-nalț
Tu ca un tată Sfânt de-a pururi
Mă iei și-apoi mă liniștești
Și-n noapte să nu-mi fie frică
Tot câte-un înger îmi arăți
Iar eu copilă fiind în toate,
M-agăț din nou de barba Ta
Și pân' la urmă dormi pe scaun
Cu măna-mi mică-n Măna Ta.
Ce lucru să-ți aduc ca jertfă?
Îți dau chiar tot ce am, ce vrei
Căci știu că undeva în ceruri
Tu iar în brațe-o să mă iei.
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre îngeri, poezii despre tată, poezii despre somn, poezii despre odihnă sau poezii despre ochi
... Lăsat liber
Cui va rămâne sunetul ce-aud
Și cine va mai scrie ce-am cuvinte?
Și-atingerea cum va mai fi; nu nud,
Dacă nu sunt... și n-ar fi rece, ce fac azi fierbinte?
Cum or mai exista copaci și păsări,
Dacă se pierd de-un nevăzut în plus...
Și cum se vor purta cămăși, alte mătăsuri,
Pantofi, sandale... Fi-vor, cărăuși?
Păcat și pentru umbra ce dispare
Și-i unică, un fel de-a fi, de forme...
Și nici oglinda n-ar mai fi bogată; purtătoare
De-un chip mult mai puțin, în ramele enorme!?!
Și aerul ce-l dezgolesc, cine-l va umple,
Sau pân-atunci ce va fi-n loc, în gol
Și-n ziua nașterii, mai are cin' s-asculte?...
Căci mi s-a spus mereu că mi-este monopol?!
Și numele, când va dispare de pe buze,
Ce se va spune-n loc; va mai fi iar expir
Cu aceleași note... Și-unde pleacă muze,
Când mă pierd interlocutor și izul... elixir?
... E un bagaj imens ce-l port drept hărăzire
Și-ar fi sub înțeles să mi-l debarasez...
Așa că nu mă-mpac, de ce n-aș vrea "oprire"?...
Și tot mă chinui să exist?!?... Mi-am făcut EU-l crez!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre existență, poezii despre sunet, poezii despre păsări, poezii despre nuditate, poezii despre naștere, poezii despre libertate sau poezii despre cuvinte
Adevărul și Lumina
-Poem-
Ca a Domnului Ființă
Nu este și nici n-a fost
Să ofere biruință
Chiar și astăzi prin credință
Omului un veșnic rost
Ca El nimeni n-a vorbit
Filozofi nici împărați
El la Sine ne-a primit
Viață și ne-a dăruit
La cer sus să fim luați
Veșnicia numai El
Și astăzi dar ne-o oferă
El Hristos Emanuel
Al Lui Dumnezeu Sfânt Miel
Ce împarte a lumii eră
Mesia ce ne-a arătat
Și astăzi se împlinește
Omul multe a-nvățat
Cunoștințe-a căpătat
Însă vai el se-nrăiește
Cu a lui înțelepciune
Mai bun el ar trebui
Să trăiască-n astă lume
Totul când i se supune
Înțelept pentru a fi
Dar Cuvântul Celui Sfânt
Cât e azi de adevărat
Iată omul pe pământ
A lăsat Sfântul Cuvânt
Pe Isus l-a exilat
Nu mai e de trebuință
De Cuvântul Lui Hristos
Nici de har și de credință
Omu-și spune biruință
Voi avea pe pământ jos
Și omul iată azi luptă
Împotriva altui om
Bătălia e-ncepută
Și nimeni azi nu ascultă
De-al vieții sfinte Domn
Prea puțini azi mai privesc
Spre Isus Lumina lumii
Și pe El Domn îl doresc
Căci din inimă-l iubesc
Pe Prințul Înțelepciunii
Nimenea nu a promis
Omul că în veșnicie
Va ajunge-n Paradis
De trăiește cum e scris
În Legea Vieții vie
Doar Isus El ne-a promis
Fericirea-n veșnicie
C-o să fim în Paradis
De-mplinim ce este scris
În Legea Vieții vie
Numai Mesia Isus
Ne-a vorbit de veșnicie
Și de Tatăl Lui de Sus
Și că omul de-i supus
Va primi răsplata vie
Și El iată ne-a promis
Fericirea pe vecie
C-o să fim în Paradis
De-mplinim ce este scris
Mire-n veci o să ne fie
Nici un om mare al lumii
Scriitor sau împărat
N-a promis asta mulțimii
Căci izvoarele luminii
Omul nu le-a explorat
Nimenea de pe pământ
Nu a susținut că-i viața
Ci doar Fiul Celui Sfânt
Și al Tatălui Cuvânt
În soare ce-și scaldă fața
Numai Mesia Hristos
Singur a mărturisit
Într-un chip așa frumos
Pentru voi viaț-am scos
Și la voi iat-am venit
Eu sunt Viața și-Nvierea
Și Lumina lumii sânt
Eu vă dărui înfierea
În Mine s-aveți plăcerea
Să-mpliniți al Meu Cuvânt
Cine crede dar în Mine
Viața veșnică o are
Căci El face ce e bine
Și-a păcatelor mulțime
Prin Mine are spălare
Cine crede în Hristos
E spălat de-a lui păcate
Că-l urmează aici jos
Și trăiește așa frumos
El lumina o împarte
Mesia Isus Hristos
Ne e Domn și călăuză
Și-a Lui drum e cu folos
Din lumina vieții scos
Adevăru să-l pătrunză
Nu-i nimic aici sub soare
Ca a Lui Hristos lumină
Ce ne este azi cărare
Prin milă și îndurare
Ca pe palme să ne țină
Numai El e Adevărul
Numai El a îndrăznit
Să ne spună că e țelul
Ce ne duce iar la Tatăl
De aceea El a venit
Nimeni n-a mai susținut
Că e Calea și Viața
Și că e-al omului scut
Doar de aceea s-a născut
Să ne lumineze fața
Nimeni n-a mai afirmat
Că e Ușa și Adevărul
Adevărul cel curat
Oamenilor ce-a fost dat
Din cer chiar de Însuși Tatăl
Însă nici așa frumos
N-a fost nimeni să susțină
Pe pământ aicea jos
Că-i a omului folos
Că e viață și lumină
Tot ce-a spus a confirmat
Cu iubirea și viața
Numai El trupu și-a dat
Murind dar pentru păcat
Să ne lumineze fața
El e-al nostru Creator
El cu Tatăl împreună
Și ne e Mântuitor
Până-n vecii vecilor
E Păstorul de la turmă
Pentru noi El a murit
Ca să ne plătească vina
Pe Golgota răstignit
Viața El și-a dăruit
Noi să îi urmăm lumina
Căci lumina și Adevărul
E Isus Hristos Mesia
Pentru sfinți doar El e țelul
Numai El iubise omul
Să-i dea viața veșncia
Cine se încrede-n El
E salvat de a lui vină
Căci Hristos Emanuel
E-al Lui Dumnezeu Sfânt Miel
Și e Viață și Lumină
Singurul fără păcat
Ce-a trăit jos pe pământ
El e solul Minunat
Calea ce ne-a arătat
Din Cuvântul Celui Sfânt
Numai El este Lumina
Numai el e Adevărul
Ce ne cheamă-ntodeauna
Să primim și noi cununa
Chiar din ceruri de la Tatăl
Nimeni nu ne-a mai chemat
Veșnicia să ne ofere
Ci Isus crucificat
El ne-a spus că-i Împărat
Și ne are în vedere
Oamenii toți ne-au hulit
Și ne-a spus doar rătăciți
Cu ocară ne-au lovit
Și atâți ne-au părăsit
De ei am fost prigoniți
Nuimai El Hristos Mesia
Cuvântu ne-a învățat
Și ne-a spus că veșnicia
Ne-o oferă bucuria
De-a fi fii de Împărat
Doar a Lui Învățătură
Ne-nvață să fim curați
Să trăim după Scriptură
Cu suflet și cu făptură
Lui să-i fim pe veci predați
Nimeni altul n-a mai pus
Accent doar pe curăție
Ca și Domnul nost" Isus
Ce pe brațe ne-a adus
Frați să-i fim în veșnicie
El s-avem un duh curat
Și astăzi iată ne cere
Nu omul ce-a învățat
De-a fi cât mai necurat
Dar să aibă aici avere
Pe avere El n-a pus
Accent nici pe avuție
Ci Mirele nost" Isus
Advărul ne-a adus
Să intrăm în veșnicie
Am pierdut un Paradis
Altu dar să câștigăm
În cer sus să fii admis
Prin Cuvântul sfânt și scris
De El dar să ascultăm
Glorie dar Lui Mesia
Slavă Celui Prea Înalt
Ce ne oferă veșnicia
Să trăim iar bucuria
Ce odată ni s-a dat
13-11-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre vinovăție
Dedicată ție, prieten drag!
Îmi amintesc cu drag de acele vremuri
Când ieșeam cu toții afar' la joacă,
Îmi amintesc, și suflet tu îmi tremuri,
Întristat de timpul ce anii o să ni-i treacă.
Ne jucam de-a v-ați ascunselea
Și făceam cornete din hârtie,
Cât aș vrea să-ntorc vremurile acelea,
Să mai fim cu toții ca-n copilărie.
Și mergeam pe banda ce transporta cărbune,
Cu tubermanele să ne "împușcăm",
Au fost toate acele numai clipe bune,
Azi doar amintiri ce-n suflet le păstrăm.
Ai plecat, Cosmin, neființa ai urmat,
Și am pierdut un prieten ca un frate,
Ai plecat la ceruri, căci cerul te-a chemat,
Și ai lăsat în urmă inimi îndurerate.
Au trecut doi ani de când ești printre îngeri,
Și de când cu tine parte din noi ai luat,
De-aș întoarce timpul la clipele de ieri
Azi cu noi ai fi, la fel ca altădat'.
Noi te vom păstra mereu în amintire,
Tu vei fi o parte din sufletele noastre,
Și te vom privi în zori și asfințire,
Ca pe un soare nou pe zările albastre.
Lui Vitejanu Cosmin - Marian
poezie de Răzvan Isac (26 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre amintiri, poezii despre transporturi sau poezii despre prietenie
Mai plină de mistere ca Egeea
Mai plină de mistere ca Egeea,
Decât Olimpul mult mai înălțată,
Tu pentru mine nu ești doar femeia,
Ci timpul tot și veșnicia toată.
Te caut mereu, deși ești lângă mine,
Îți fac statuie din îmbrățișări,
Toate zeițele le-adun în tine,
Iar nimfele ți le alung pe mări.
Iubirea mea, ești noua Afrodită
Și frumusețea zărilor eline,
Numai a mea, doar mie dăruită,
La tine vine lumea să se-nchine.
Mă simt ca Zeus și chiar Zeus sunt
Când sufletele ni se-ntrepătrund.
sonet de Nicolae Silade din Iubirea nu bate la ușă (septembrie 2008)
Adăugat de Nicolae SILADE
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre femei, poezii despre cadouri, poezii despre Zeus sau poezii despre Olimp
* * *
Azi... privirea Ta îmi,, spală" lacrima
Și nu-i târziu, târziu am fost doar Eu
Și Tu doar Tu... așteptarea... mea
În viața mea ce-o credeam trecută!
Și în priviri mă regăsesc o clipă
Și toată clipa fă-mi-o înc'-o viață
Și viața toată înc'-o dimineață
O lacrimă să-mi fie fericirea ta!
Iar ochii tăi să-mi fie poartă descuiată
Să trec prin ea vibrând de mulțumire
Să gust ce m-am mai gustat demult
Să reușesc să pot să am... putere!
Putere când o pierdusem toată,
Când totul părea că-i doar fum,
Aprinde-mă dintr-o scântei acum
Și am să ard doar pentru tine-n veac!
Și veacul fă-mi-l nemurire-n... suflet
Iar Eu cerul pentru tine să-l deschid
Tu fereastră către-o altă lume, iar...
Iar Eu un Tot trăind doar pentru tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire, poezii despre fericire sau poezii despre dimineață
Mesia și Adevărul
ca Hristos din Nazaret
n-a fost nimeni pe pământ
al vieții Sfânt Profet
și-al Lui Dumnezeu Cuvânt
n-a fost nimeni ca Mesia
Sfânt curat și fără pată
El să umple veșnicia
cu lumina Sa curată
nimenea nu a trăit
fără pată fără vină
ca Cel Sfânt desăvârșit
veșnic ce este-o lumină
numai El ne-a învățat
și ne-a spus că Dumnezeu
iubește cu adevărat
pe cei din poporul Său
doar Isus ne-a arătat
Tatăl Sfânt că azi lucrează
că El vrea cu adevărat
omul cu ființa trează
așa frumos de Dumnezeu
Domnul Isus ne-a vorbit
și ne-a spus că-i Fiul Său
Fiul Tatălui slăvit
ca Isus din Galileea
nimenea n-a mai vorbit
despre Tatăl despre cheia
Lui ce i s-a oferit
Isus iată a mărturisit
Tatăl Sfânt că l-a trimis
omul iarăși mântuit
să fie în Paradis
Tatăl Meu lucrează
Eu de asemenea lucrez
să vă țină mintea trează
Eu în Rai să vă așez
și-n Cuvântul Lui sublim
Domnul Vieții ne-a vorbit
Eu din ceruri iată vin
să dau viață în sfârșit
Eu sunt Calea și Viața
și Adevăru iarăși sunt
ce vă luminează fața
și în cer și pe pământ
Adevăru azi de-l vreți
Eu sunt iată pe pământ
pe Tatăl să îl vedeți
puteți numai prin Cuvânt
o veniți acuma dar
astăzi dar să îl slujiți
El vă-mbracă-n a Lui har
pe veci fii să-i deveniți
adevărat adevărat vă zic
cine crede azi în Mine
în lume n-are nimic
ci viața-n veșnicie
căci în ziua de apoi
din morți îl voi învia
și-a iubirii sfinte ploi
în inimă-i voi turna
Eu sunt Învierea și Viața
cine crede dar în Mine
va avea curată fața
sus în slăvile senine
în Mine cine dar crede
iată chiar de-ar fi murit
va trăi el nu își pierde
dreptul de-a fi răsplătit
cine crede-n Mine și trăiește
în veac el nu va muri
căci răsplata și-o primește
iar când Eu voi reveni
Eu sunt Calea și Adevăru
chiar și vița iată sânt
pentru oameni Eu sunt țelul
al Vieții Sfânt Cuvânt
mlădița aceea care
roadă astăzi nu aduce
va ajunge la pierzare
în foc Tatăl o s-o arunce
fiți de azi dar înțelepți
și ascultați de Tatăl Meu
ca în lumea celor drepți
să fiți fii de Dumnezeu
împliniți învățătura
ce Însumi v-o dăruiesc
trăiți dar astăzi Scriptura
pentru Tatăl Vost" Ceresc
fiți ca robii ce așteaptă
să se-ntoarcă a lor stăpân
și trăiesc cu judecată
căci faptele le rămân
Evanghelia cea vie
să vă fie doar sprijin
Mirelui din veșnicie
să-i cântați mai pe deplin
Eu la Tatăl dar mă duc
însă iar mă voi întoarce
vreau în brațe să v-apuc
să umblați în sfânta pace
să știți Tatăl e mai mare
decât Mine-n Univers
înspre El vă tai cărare
să vi-l fac mai pe-nțeles
numai Eu vi l-am descris
și ce face Tatăl Meu
vă arăt ca-n Paradis
să pășiți prin Harul Său
Tatăl Însuși vă iubește
pentru că m-ați ascultat
și cu drag vă mântuiește
prin sângele Meu curat
orice dar astăzi veți cere
în Numele Meu voi face
să vă fie o mângâiere
și când inima-n voi tace
când ceva în Numele Meu
voi cereți ca să primiți
slăviți-l pe Dumnezeu
viața sfântă s-o trăiți
se cere sinceritate
predare Lui Dumnezeu
Domnul să vă facă parte
tuturor de darul Său
apoi iată în tăcere
răspunsu să-l așteptați
cu credință la vedere
Domnului să vă predați
Tatăl vrea sinceritate
și o inimă curată
să aveți cu Sine parte
sfințenia v-a fost dată
glorie dar Lui Mesia
slavă Tatălui Cel Sfânt
căci Isus e bucuria
Adevărul din Cuvânt
poezie de Ioan Daniel Bălan (8 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere sau poezii despre sclavie
De-a v-ați ascunselea
Trupu-i povară. Mirosul de tămâie
te tulbură și te trezești într-o biserică
plină cu oameni, înconjurând un sicriu.
Poate chiar pe fratele tău...
Mai crezi că visezi, că cei din jur sunt fantome,
că din strană răsună melodii de adormit pruncii,
iar părintele dă cu cădelnița sa de înălțimi,
sus de tot, cercetând cerul.
Nu te teme de morți, ei nu mușcă
și nu se mișcă ostentativ prin preajmă,
ci s-au oprit pentru o bucată de vreme,
întârziind asupra unui gând anume, doar atât.
E adevărat că după asta nu mai pot să revină
și stau bine ascunși printre noi,
așa ca în jocul de-a v-ați ascunselea.
Cine pe cine caută?
poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre muzică, poezii despre jocuri sau poezii despre gânduri
Când iarba-mi va fi cer
Când iarba-mi va fi cer,
Iar eu un praf de-albastru,
Când voi pieri stingher
Plecând pe un alt astru,
Când lumea va huli
Numele meu de-a pururi,
Când toți îmi vor găsi
Mulțime de cusururi,
Când chiar și Dumnezeu
Se va ascunde-n ceață,
Când vei dori mereu
Să mă mai vezi la față,
Tu nu te necăji,
Ci îți urmează calea
Chiar dacă vei tânji
Ca eu să îți curm jalea.
Trăiește cu-al meu dor
Și fii la fel de bună,
Că totu-i trecător,
Vom fi iar împreună.
poezie de Octavian Cocoș (18 aprilie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre dor, poezii despre astre sau poezii despre Dumnezeu
Cerul de-a pururi durează, pământul îndelung dăinuiește: Cer și pământ de-a pururi durează și-ndelung dăinuiesc întrucât nu pentru sine trăiesc: deci pot să trăiască de-a pururi. Prin urmare Înțeleptul în spate se așază și astfel în față se află, din sine iese-n afară și astfel rămâne: iar asta nu fiindcă nu se iubește pe sine? De aceea pe sine se poate împlini.
Lao Tse în Cartea despre Dao și Putere
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Lao Tse despre viață, citate despre înțelepciune, citate de Lao Tse despre înțelepciune sau citate de Lao Tse despre iubire
Epitaful în chip de baladă
Frățânilor ce rămâneți în viață
nu ne purtați în inimi vrăjmășie,
că dacă mila voastră ne răsfață
și Dumnezeu mai bun o să vă fie.
Priviți cum stăm cinci-șase în frânghie:
ni-i carnea, ce-o-mbuibarăm altădată,
de multă vreme hoit, de viermi mâncată,
iar oasele-s cenușă-n fiecare.
Nu râdeți de osânda-nfricoșată
ci să-l rugați pe Domnul de iertare.
De-i ruga, fraților, prea îndrăzneață,
nu vă scârbiți de noi, deși se știe
c-am fost uciși pe drept. Nu toți învață
cărarea-nțelepciunii cum s-o ție.
Rugați-l, dar, cu inimă smerie
pe Fiul din Fecioara Preacurată
ca mila-I să ne fie pururi dată
ferindu-ne de-a iadului vâltoare.
Nu ne smintiți din tihna-n fine-aflată,
ci să-l rugați pe Domnul de iertare.
Scăldatu-ne-am cu ploaie și cu ceață,
uscatu-ne-am cu-a soarelui vipie;
și țărci și corbi ne-au ciugulit de față,
ne-au smuls sprinceana, părul din bărbie.
S-a dus hodina noastră pe vecie
și vântul, după cum o fi să bată
ne-o da de colo-colo câteodată,
ciupiți de păsări ca de-un ac ce doare.
Nu fiți din tagma noastră niciodată
ci să-l rugați pe Domnul de iertare.
Închinare:
Isus, stăpânul lumii, domn și tată,
păzește-ne de iad, că-ntreaga ceată
nu-l vrea și nici nu i-a rămas datoare.
Nu ne huliți, o, semeni, niciodată
ci să-l rugați pe Domnul de iertare.
epitaf de Francois Villon (1983), traducere de Neculai Chirica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre iad, poezii despre vânt, poezii despre virginitate sau poezii despre viermi
Ellis Boyd "Red" Redding: Aș vrea să vă pot spune că Andy s-a luptat bine și că Surorile l-au lăsat în pace. Aș vrea să vă pot spune asta dar închisoarea nu-i o lume de basm. N-a spus niciodată cine a făcut-o, dar știam cu toții. Lucrurile au continuat așa pentru o vreme viața în închisoare constă în rutină și iar rutină. Din când în când, Andy apărea cu vânătăi noi. Surorile se țineau de el uneori reușea să le țină piept, alteori nu. Așa stăteau lucrurile pentru Andy asta era rutina lui. Cred că acei primi doi ani au fost cei mai grei pentru el, și mai cred că dacă lucrurile ar fi continuat, acest loc ar fi luat tot ce era mai bun din el.
replică din filmul artistic Închisoarea îngerilor
Adăugat de Cristiana Ghiță, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative sau citate despre pace
Protest formal
nu mă pricep la vrăji și nici la teorie
iau totul brut, de-a gata, de-a întregul
frontal și verde-n față, sătul de-alegorie
în care prea sunt boul care-ți duce jugul
nu înțeleg o iotă din știința lumii
de a face răul să pară un progres
iar joaca de-a soldații îmi e de ne-nțeles
și tot ce fac aceia care se cred stăpânii
întreaga artă a omenirii e-un tânguit de jale
elogii la instincte, ode înșelării permanente -
din scâncetul acesta îmi pregătesc artiștii cale
dezmântuirii... și morții iminente?
credințe, erezii mascate, un Dumnezeu
să aibă numai gloata, iar vârfurile ură
cel ce îndură legea doar eu să fiu mereu
și neplătitul... Când cei stăpâni văzură
cum sângele mi-e gratis și mi-e flămândă
Moartea, cât de docilă vrerea din care-și trag
puterea, cât sunt de atârnat de-a gâtului secundă
și dau cu capul mereu de același prag
de azi sporesc zadarul, refuz să fiu normal
refugiat în peștera din bietul trup neghiob
înghit suma tăcerii și vă trimit formal
protestul unui rob ce nu mai este rob
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre proteste, poezii despre artă, poezii despre știință, poezii despre sânge, poezii despre speologie sau poezii despre secunde