Traiești și mori în lumea ta diformă
Cât pot să mai îndur cu cerbicie,
Cuvinte din belșug, cu iz obscen,
Ce scârțâie strident, ca un refren,
Cântat continuu pân' la isterie?!
Parcă-s lovită de apoplexie;
Mă țin cu mâna strâns, de abdomen
Și vărs în punga de polistiren,
Vexată de o ta grosolănie.
Trăiești și mori în lumea ta diformă
În gesturi și porniri pui mult tupeu,
Când râgâi nesimțit, după-o shaormă,
Sau fluieri după fete în troleu,
Crezând c-așa arăți că ești în formă.
În ochii mei ești și rămâi pigmeu.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Insul cu tupeu
La modă este insul cu tupeu,-
Tot mai mulți se pliază pe tipar.
De la opincă la parlamentar,
Din te miri ce, zici că-i calci pe bombeu.
Și claxonează tâmpi dintr-un bemveu,
Ori politician, ori beizadea,
Luând un biet bătrân în zeflemea,
Privindu-l strâmb, ca pe-ultimul pigmeu.
Nici nu i-a dat pe-obraz primul tuleu,
Că ia un aer atotștiutor,
Ce văd c-a devenit molipsitor,
Deși-i e mintea goală ca un pneu.
Din întâmplare dacă-i în troleu
Și nu-i loc liber, n-o să ți-l dea el.
Încearcă să ai nervii de oțel,
Că mai e pân' la capăt de traseu!
Ajuns ca orice om la vreun ghișeu,
Mult prea grăbit să stea cu toți în rând,
Va face gât și-o să constați curând,
Că ai în față-un soi de dumnezeu.
De nu-ți ții gura primești și-un croșeu.
Cu-al lui statut la coadă cum să stea?!
Un rânjet hâd nimic nu prevedea,
Nicicum un șpiț direct la peroneu.
E pretutindeni, devenit clișeu,
Cu burta revărsată, mai mult gol.
Nici pe departe nu face un pol,-
Asta de pun la preț și-al lui maieu.
Este din soiul șmecher, derbedeu,
Ce te vexează la fiece pas.
De-i plin de bani, sau nu, iți râde-n nas;
În ochii alor lui e-un fel de zmeu.
Aduce tot mai mult c-un cimpanzeu,
Ce-ți sare-n ochii și-atunci când îl eviți.
E din subspecia neșlefuiți.
Pe când o să-l văd piesă de muzeu?!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apa din stâncă
Din stânca cea lovită în pustie
A izvorât cândva șuvoi de apă,
Să bea toți însetații și să-nvie,
O viață nouă astăzi să înceapă.
Când le-a fost sete, Domnul le-a dat apă
Din stânca minunată și lovită,
Bogat izvor din care se adapă
Dorința marii gloate, potolită.
Căci Stânca cea lovită e Cristos
Și harul Său e apa înstelată.
Vorbește Stâncii, dacă ești setos,
Și vei avea belșug de har în viață.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe unde ești?!
Pe unde ești când zori de zi se crapă,
Când gura mea pe buza ta se-adapă?!
Pe unde ești când ceru-i plin de stele,
Când ți-as zidi din ele-n cer castele?!
Pe unde ești în nopți cu lună plină,
Când mă îmbrățișai ca o glicină?!
Pe unde ești când rupt de oboseală,
Mi-aș pune capul lin în a ta poală?!
Pe unde ești când mor de dor și jale
Și leac mi-ar fi să-ți strâng coapsele tale?!
Pe unde ești când gândul mi-e la tine
Și-s bântuit de îndoieli haine?!
Pe unde ești când sufletul mi-e frânt
Și-alerg ca un nebun și mă frământ?!
Pe unde ești când vreau, la miez de noapte,
Sărutul tău cu gust de piersici coapte?!
Pe unde ești, c-aș bea cu tine seva
Ce-n cupe ne-a turnat-o Kamadeva?!
Pe unde ești când viața mea-i o luptă
Și timp perfid din trupul meu se-nfruptă?!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-arunci cuvinte în răspăr,
Minciună peste adevăr,
O faci de ești hain, ori laș
Și viitorului vrăjmaș.
catren de Mihaela Banu (12 noiembrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce să ne batem în idei deștepte când un abdomen plat face cât o mie de cuvinte grase?
citat din Mihaela Rădulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Cartea "Cum iubesc barbatii" de Mihaela Rădulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Cam scârțâie toate, mon cher
cam scârțâie ușa cea veche,
cam scârțâie scara spre cer,
cam scârțâie într-o ureche
o frunză răpusă de ger.
cam scârțâie ventilatorul,
cam scârțâie traiul mizer,
cam scârțâie frâna, motorul,
și n-am niciun marche arrière.
cam scârțâie încheietura,
cam scârțâie clanța de fier,
cam scârțâie dinții și gura,
să scârțâi e tot ce mai sper.
cam scârțâie coarda viorii,
cam scârțâie glasu-n eter,
cam scârțâie bilele morii,
cam scârțâie toate, mon cher.
poezie de Ionuț Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (30 mai 2022)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Îmi ești
Ochii tăi, mă pierd in ei,
Un ocean plin de dorință
Ei imi spun că tu mă vrei
Când m-aduni din neputință
Gura ta, visul meu tandru,
Ce pe buze îl șoptesc
Eu, bărbatul copilandru,
Ce mult vreau să o iubesc
Trupul tău, miracol veșnic,
Ce mă miră zi de zi
Cât aș vrea să fiu de pașnic
Mă lupt pentru-a-l cuceri
Mersul tău, iartă-mă Doamnă,
Parcă-s fiară după pradă
Ce pândește într-o toamnă
Sperând victima să-și vadă
Îmi ești toată o iubire
Ce să fac? Asta îmi ești
Doar aruncă-mi o privire
Ca să știu că mă dorești
Hai fi-mi mie înc-o dată
Știi că mâine iar voi vrea
Să îmi dai iubirea toată
Și pe veci să fii a mea
poezie de Adi Conțu (16 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Negruț ...
Am scris pe poartă "câine rău"
Deși ești cel mai blând dulău,
Să-i sperii tu pe nepoftiți
Când îți arăți șirag de dinți.
Doar cațelandru când erai
Tot ce prindeai în colți rodeai...
Chiar și papucii mei ușori
Și fulgii repezi de ninsori.
Crești într-un an, ajungi adult;
Oprește-te! Crescut-ai mult...
Nu pot în brațe să te țin,
Să-ți mângâi trupul tău calin.
Cu ochii făcuți din cărbuni
Ce ard mocnit, ca doi tăciuni,
Ești pus pe joacă, sprinten foc
Și pe hârjoană, ghemotoc.
M-aștepți nerăbdător când vin;
Îți scot din blană un ciulin.
Ai dat iama pe la coteț
Privind poiata cu dispreț.
Plec de acasă, mă conduci
Și mă petreci după uluci.
Îți dau prin gard un sărutat...
Mi s-a părut, sau ai oftat?!
Ești tu, prietenul meu drag
Ce vesel mă-ntâmpini în prag.
Prietenul meu cel mai bun
Și tuciuriu ca un ceaun.
Mă tragi de poale și te joci,
Tresari de spaimă, auzi voci.
Blana țepoasă se ridică,
Zburlită, de atâta frică.
Colții de fier mușcă subtil.
Te joci, la fel ca un copil.
Îmi molfăi mâna cu nesaț.
De-ai vrea, mă lași cu-n singur braț.
Și ești gelos când vreun motan
Stă-n poala mea, torcând sărman.
Te faci c-ai treabă cu un os,
Dar văd că ronțăi mânios.
Și fluturând câte-o ureche,
Alergi ca apucat de streche,
Ori te învârți în jurul cozii,
Făcând giumbușlucuri cu plozii.
Ești trist când sufletul mi-e gol,
Te miști cu grijă, mai domol.
Când vesel sunt și tu la fel,
Bâțâi din coada de cățel.
Prieten drag, ești mai bătrân
La fel ca bunul tău stăpân.
Ai gura știrbă, mersul greu,
Zaci lângă foc, sub șemineu.
N-ai pedigree, nici titlu n-ai.
La mine în ogradă stai,
Cu botul pus pe labe moi
Până în viața de apoi.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viață...
(ești frumoaså... primăvara când înfloresc pomii, vara, toamna când se coc strugurii si iarna când frumusețea ta rămâne neatinsă)...
Viață, viața cum mai treci
Printre flori și tămâioasă,
Anii se duc nu îți pasă
Te strecori de parca-i fi
Iederă ce crești pe zid!
Când mă-ntorc să te privesc
Nici măcar nu te găsesc,
Să rămâi la locul tău,
Ești fugară, vrei să pleci!
De-aș lupta cu munți de piatră,
Tot îmi smulgi anii din viață
Și mă faci să râd ușor
Doar de te-ai opri în loc!
Viața, viață să nu uiți
Cât de prețioasă ești
De ești tânăr sau båtrân
Toți te roagă să rămâi!
Chiar sărac, bogat de ești,
Tot ai vrea să mai trăiești
Și te cert seara de seară
Să nu uiți de-a ta povară!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Că ești mare, că ești mic...
Când ești mic, asculți de tata.
Când mai crești, îți croiești soarta,
Tot muncind vară de vară,
De cu zori până în seară.
Prea mult nu agonisești,
Doar atât cât să trăiești.
Muncind din greu ai obosit,
Timpul te-a îmbătrânit.
Cam des cerul îl privești.
La viață nu mai gândești.
Aștepți ceva și nu știi ce,
Dar știi că locul, sus îți e.
Ai fost copil și nu mai ești.
Roata vieții n-o oprești.
Asta-i viața omului.
Este vrerea Domnului.
După cum se vede treaba,
Muncim și muncim degeaba.
Că ești mare, că ești mic,
Când te duci, nu iei nimic.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
DE EȘTI TU ÎMPĂRAT SAU UN PLEBEU
De ești tu împărat sau un plebeu
Sub Cer, oricine-ai fi, ești un pigmeu
Și o deșertăciune-i tot ce ai,
Dar nu și când e-tine Dumnezeu!
rubaiat de Pavel Lică din Sub steaua lui OMAR KHAYYAM
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce frumoasă ești
Ce frumoasă ești când
Cu ochii blânzi mă privești,
Și îmi spui că mă iubești,
Și numai lângă mine vrei să trăiești,
Ce frumoasă ești când
Cu buzele tale îmi șoptești,
Că niciodată nu o să mă părăsești
Și toată viața o să mă iubești,
Ce frumoasă ești.
poezie de Vladimir Potlog (4 noiembrie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-ai mai sta, când ești de mult plecat
Totuna sunt veninul și dulceața,
Chiar binele și răul par la fel,
Ești conformist și, totuși, ești rebel
Plângând, tu râzi; așa îți trece viața...
Răspunzi cu "Da!", deși ai spune "Nu!",
Rămâi pe loc, când tu dorești să fugi,
Și-oricât de sincer pari, minciuni îndrugi,
Căci, vai!, tu singur nu mai ești chiar tu.
Tu furi și-apoi, căit, tu dăruiești,
Ai vrea să urli, dar îți place mut,
Ai câștigat și, totuși, ai pierdut,
Pretinzi dreptate, deși drept nu ești!
Ești prea bogat, dar fără căpătâi,
Iubești săracii; de fapt, îi subjugi,
Ateu fiind, faci la icoane rugi,
Ai vrea să pleci din gașcă, dar rămâi...
Prea ești deștept, când proștii te-nconjoară,
Și familist, când de la dame vii,
Faci fapte bune, doar când faci prostii,
Ești înăuntru, doar când ești... afară.
Ești extremist, când vrei să fii de centru,
Tu, om de dreapta, ești de stânga - vai!,
E ca și cum în Iad ai fi în Rai,
Ești "contra", mai întâi, și apoi "pentru".
De ce-ai mai sta, când ești de mult plecat?
Nimeni nu vrea de tine să mai știe,
Doar Dumnezeu, se pare, te-a iertat
Și vrea să te redea pe tine ție!
poezie de Dumitru Sârghie din săptămânalul "Linia întâi" (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Concurență serioasă
La ridicarea-n slăvi spui că ești greu
Și ți-ai argumentat, clar, viziunea;
Dar pot să jur că ești doar un pigmeu
Când te compar cu televiziunea.
epigramă de Constantin Iurașcu-Tataia din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihaela Rădulescu - "Casta diva"
De te-ar fi văzut Bellini
Cum arăți tu în bikini,
Cred că ți-ar fi spus cam asta:
"Diva ești, cum ești și... casta".
epigramă de Mike Farkas (22 decembrie 2008)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciun loc nu mai e sigur
De iei șpaga în pronaos,
Zici că ești ferit de rele.
Dar în loc de-un ban adaos,
Te trezești după zăbrele.
epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traducătorul cu ștaif
dedicat Maistrului Christian W. Schenk
Eu am ideea de mână. Tu un deget
cu care arăți spre mâna ideii.
Cum poți tu să scrii despre mână
când ești la mâna ei?
Cum poți tu să scrii despre rugăciune
când ești printre atei?
Să îți pui mâinile la tâmple
și să le înghiți cu craniul
să te rogi să se întâmple
pur și simplu ceva straniu!
Viața este doar o roată și o facem
și mai grea
Ai să vezi că doar călăii
pleoapele îți vor lăsa.
Ai să vezi că cei ce umblă după tine la papuc
Nu te duc decât la dracu
și la neamul lui te duc!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești visul...
Ești visul meu din zori de zi
Ce se destramă în plăceri,
Ești fericirea din priviri
A infinitelor tăceri...
Doar tu mă faci ca să iubesc,
Făptură dragă efemeră
Și tot mai mult te îndrăgesc
În lumea asta austeră...
Te rog rămâi o vis ceresc
O viață doar, căci nu e mult,
Să pot să-nvăț să te iubesc
Și-apoi destinul am s-ascult!
Căci tu ești dragostea dintâi
Care s-aprinde iar și iar,
Iubirea mea în veci ramâi
Zălog lăsată pe altar!
poezie de Gabi Costin (15 februarie 2014)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunica
Tu ești lumina ce nu apune
Ești floarea ce sărută cerul
Cu ochi blajini ce vor a spune
Că mie vrei să-mi dai eterul,
Tu ești pământul ce nu cere
Doar dai și dai din belșug
Până ce sămânța piere
Și nu răzbește nici un plug,
Tu ești firul care țese
Pânza albă a familiei
O pictezi în culori alese
Ținând loc tradiției,
Tu ești mâna care toarce
Lâna deasă, infinită
Nu-ncetezi ziua a stoarce
Cât muncești neostenită,
Tu ești luna ce veghează
Ziua, noaptea neîntrerupt
Ai tăi copii îi ai în pază
Îi alinți și-i strângi la piept,
Tu ești răbdarea ce nu piere
Când lumea-i rea și fără milă
Tu îmi dai din nou putere
Mă faci să simt că-s iar copilă,
Mamă bună, mamă mare
Mulțumesc că ne-ai crescut
De-aș întoarce timpul oare
Mâna ta s-o mai sărut!
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul cafelei de dimineață
Beau dimineața o cafea amară,-
Papilele-mi se-mbată în aromă.
Când m-am trezit, ziua mi-era neclară
Și-aveam acut, senzația de vomă.
Ziua-i frumoasă, am porniri de fiară,
C-am încetat să merg ca o fantomă.
Beau dimineața o cafea amară,-
Papilele-mi se-mbată în aromă.
Devine roz tot ce mă înconjoară
Și după-o ceașcă sunt autonomă.
Nu-ncape vorbă că e o comoară!
Cum tare-i de m-ar scoate și din comă,
Beau dimineața o cafea amară.
rondel de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!