Rondelul ultimei roze

Când toamna-şi ia al ei tribut
Şi rozele se ofilesc,
Petalele-nturnate-n lut,
De viaţă stoarse, lâncezesc.

Un ultim bobocel crescut,
Ascultă flori care cârtesc,
Când toamna-şi ia al ei tribut
Şi rozele se ofilesc.

Priveşte lung, spre azimut,
Cocori ce-n zare pribegesc,
O ploaie şi-ultimu-i sărut
Pe ierburi ce abia mijesc,
Când toamna-şi ia al ei tribut.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul rozelor de mai

Când rozele cupa-şi deschid
Şi-n tandre miresme tresar,
Îmi scot rochii vechi din armoar,
Ce flutură-n vântul timid.

Vom bea amândoi un Cotnar,
Cu gândul ştrengar, dar lucid,
Când rozele cupa-şi deschid
Şi-n tandre miresme tresar.

Iar tu, parcă orb şi avid,
Tenace şi dulce tâlhar,
Întinzi mâna dreaptă, candid,
Şi rochia-mi deschei la fermoar,
Când rozele cupa-şi deschid.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul veştedelor roze

Când rozele veştede pier,
Iar toamna îşi sapă făgaş,
Mă plimb abătut şi stingher,
Pe străzi, în pustiul oraş.

Să-ntorc timpul ce ni-i vrăjmaş,
Eu încă, din suflet, mai sper,
Când rozele veştede pier,
Iar toamna îşi sapă făgaş.

Nici frunzele n-au un reper,
Iar vântul, vremelnic ostaş,
Şi timpul, perfid temnicer,
Le-alungă-n al iernii sălaş,
Când rozele veştede pier.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul vine tot timpul să-ţi ceară drept tribut Atenţia ta, dar ce se întâmplă dacă nu i-o dai? Gândul vine tot timpul să-ţi ceară drept tribut Atenţia ta. Fără să realizezi că exact ACEASTA ESTE CAUZA LIPSEI TALE PERMANENTE DE ENERGIE, lipsei de farmec şi spontaneitate, pe care încerci să o compensezi prin şi mai multă "gândire controlată", deci ce se întâmplă dacă nu-i mai dai gândului TRIBUT atenţia ta?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi eu şi floarea ...

Plâng pentru floarea-ncorsetată
În ale iernii ace reci,
Ce cu sclipiri de nestemată,
Se-nclină lin, pe drum când treci.
Încremenită-n aşteptare,
La fel ca ea, adăst şi eu
Şi tremur toată-a nerăbdare,
Să te zăresc sub geamul meu.
Dar iarna cu-ale ei capricii
Şi braţul timpului ne-nvins,
Ne-nchid în sumbre edificii,
De nestrăpuns, de neatins.
Şi eu şi floarea, împreună,
Tânjim după un cald sărut;
Ea timpului plătind arvună,
Eu dragostei cerşind tribut.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mulţumesc, iubită mamă

Frumoasă ca un răsărit,
În viaţa mea ai apărut,
Când viaţă tu mi-ai dăruit,
Iubită mamă, te sărut!

Îţi mulţumesc, iubită mamă,
Că m-ai născut şi m-ai crescut,
Întreagă fi'nţa mea te cheamă,
Iubită mamă, te sărut!

O, câte nopţi tu n-ai dormit,
Copil fiind, tu mi-ai fost scut,
Te rog, mă iartă c-am greşit,
Iubită mamă, te sărut!

O, fie-ţi numele slăvit,
Primeşte astăzi drept tribut,
Prinosul fiului iubit,
Iubită mamă, te sărut!

poezie de George Budoi din Părinţii şi copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 aprilie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autumnală

toamna-şi viscoleşte frunzele pe dealuri;
pe sub viscol, poate, voi umbla-n curând
fără suferinţe, fără idealuri,
fără amintire, fără trup şi gând;

îmi nechează roşu vântul sub ferestre;
cine ştie, poate o să-i urc în şa -
pruncului lăsându-i doar un vers de zestre
ca să-şi poată-ntr-însa sufletu-nfăşa,

toamna-şi viscoleşte frunzele pe dealuri;
pe sub viscol, poate, voi pleca-n curând -
moară subterană pe-mpietrite valuri
unde veşnicia îmi păstrează rând.

poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tribut

Cât m-aş ţinea de priceput,
Plătesc cuvântului tribut
Ori la sfârşit, ori la-nceput
Prin complement, prin atribut,
Prin sentiment, prin conţinut.
Ce mi-am dorit n-am obţinut,
Timpul present curge-n trecut
Din suflet viu, în trupul mut
Şi doare mult, şi doare acut.

poezie de Vasile Micu din Zile albe (2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul rozelor de azi şi de ieri

Umbrit de rozele ce-au fost,
Visând sub rozele de-acum,
Aş vrea obştescul adăpost
Să-mi fie la un colţ de drum.

Ştiu al vieţii mele rost
Simţirea din al lor parfum,
Umbrit de rozele ce-au fost,
Visând sub rozele de-acum.

Oricui va spune pe de rost
Că nu-mi vrui soarta nicidecum
Născut în ceasul cel mai prost...
Dar am trăit, nu prea ştiu cum,
Umbrit de rozele ce-au fost.

rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omu-n viaţă multe-nfruntă;
A fost timp când n-avea turtă
Şi secatu-i-a izvorul –
Cel mai greu tribut e... DORUL.

catren de Gheorghe Pârlea (2021)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omu-n viaţă multe-nfruntă,
Chiar şi-atunci când n-are turtă
Şi i s-a-nfundat izvorul –
Cel mai greu tribut e... DORUL.

catren de Gheorghe Pârlea (20 iunie 2021)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

Sub rae blânde toamna-şi aureşte rodul.

poezie de Letiţia Iubu din Inscripţii pe un bob de grâu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erdogan la Chişinău

... Hoţi şi turc
Turc şi hoţi
Iar tribut
Sub obroc
Fir cu fir
Împletim
Nu că bir
Ci sublim
De la ouă
Iar la boi
Vreme nouă
Feţe noi
Marea, sarea
Tot mai fină
Şi răbdarea
Tot creştină
Hoţi şi turc
Turc şi hoţi
Iar tribut
Iar obroc...

poezie de Iurie Osoianu (18 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când soţia mea e supărată pe mine

Când soţia-i supărată ‒
Se întâmplă câteodată ‒
Eu îi cer smerit iertare,
Oferind în dar o floare,

Un sonet sau madrigal,
Scris de mine, soţ loial.
Ea primeşte-al meu tribut,
Cu un zâmbet şi-un sărut.

poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (23 ianuarie 1997)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu mai ai aşteptări de la minte, mintea nu mai cere tribut atenţia ta!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai aduci aminte, Doamnă?

Îţi mai aduci aminte, Doamnă?
Era târziu şi era toamnă
Şi frunzele se-nfiorau
Şi tremurau în vântul serii
.....................
Ţi-aduci aminte şi de seara
Cu-amurgu-acela violet,
Când toamna-şi acorda încet
Pe frunza-i galbenă, chitara.
Pe lac ce-n lună s-argintase
Încet o lebădă trecea
Şi pata-i albă se pierdea
În noaptea care se lăsase.
...............................
Era târziu şi era toamnă...
Îţi mai aduci aminte, Doamnă?

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La România

Astfel cum se-nclină crinul
Fără viaţă şi color,
Când un vierme-i roade sânul
Fraged şi desfătător;
Astfel, dulce Românie,
Tu începi a te fana,
Şi nimic n-aduce ţie
Viaţa şi mărirea ta!
Dragă, moartea locuieşte
Chiar în sânul tău frumos.
Unde mergi ea te-nsoteşte;
Orice faci e de prisos.
Când în dorul ce te-abate
Tu încaleci să combaţi,
Un fiastru urcă-n spate
Şi iţi zice să abaţi!
Când pe râul organizării
Vasul tău vrei a-l purta,
Un fiastru, al pierzării,
Pune mâna-n cârma sa.
Unde mâna ta plăcută
Scrie fericire,-amor!
Altă mână nevăzută
Scrie-ndată: ură, dor!
Când tu faci o faptă bună
Fiii tăi o veştezesc,
Rozele p-a ta cunună
Cum le pui se ofilesc!
Şi speranţa ta se curmă!
Cu nimica nu te-mpaci!
Toţi s-arată pentru cârmă;
Dar eu nu mai văz cârmaci!

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

La bătrâneţe

Ai senzaţia acută,
Când lui Cronos dai tribut,
Că memoria-i făcută
Să regreţi ce n-ai făcut.

epigramă de Mihai Batog-Bujeniţă din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poiana iubirii

Să mergem, iubito, la munte,
în primele zile din an,
când brazii au plete cărunte,
iţite sub albul turban.

Să facem un foc în poiana
în care, sub stratul de nea,
poveştile-aşteaptă doar pana
ce-n vers, de uitare-ar salva.

Ne fie o ciornă zăpada,
iar albul din jur, va fi scut
la tot ce n-ar face dovada
că-i pur tot ce noi am avut.

Căci este poiana iubirii
în care, ades, ne-ntâlnim
plătindu-i tribut fericirii
când visele,-acolo,-mpletim.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare frunză uscată este dovada că natura îşi face datoria şi nu vociferează când plăteşte tribut morţii.

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe aripile vântului

Am început să uit, Cynara! S-au dus pe-a vântului aripă
Rozele spre alte zări; cu rozele şi crinul care-ai fost
S-a depărtat în colb de ani; şi totuşi parcă-a trecut o clipă...
Dar, vechea pasiune, fie spus, atârna de-acuma greu,
Căci a dansul a fost lung, îl ştiam buchea cap-coadă pe de rost;
Dar ţi-am fost credincios, Cynara! Bine'nţeles, în felul meu.

poezie de Ernest Dowson din Non Sum Qualis Eram, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!