Primavară, de ce pleci?!
Vezi?
În pomii din livezi,
Umpli ramurile verzi,
Cu flori albe le-nsăilezi.
Faci
Din împletiri, stângaci,
Cuiburi pentru pitpalaci.
Primavară, de ce taci?!
Speri
Ca-n scurtele șederi,
Să ai timp de repilieri
Și te lupți din răsputeri?!
Lași
Sub urmele-ți de pași
Pe unde cutreierași,
Iz suav de toporași?!
Treci
Pe-ngustele poteci,
Scuturi flori de lilieci.
Primavară, de ce pleci?!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Țese-mi alte-nvelitori!
Primavară, peste nuci,
Țese-mi alte-nvelitori!
Glas de păsări să-mi aduci
Și cu primii mâțișori,
Noi fiori.
Fă-mi în crângul sterp, pustiu,
Printre tufele de-aluni
De sub cerul siniliu,
Cuiburi noi pentru lăstuni,
Cu-albi colțuni!
Iar în pomii din livezi,
Să te văd, să te aud,
Albe flori când însăilezi
Peste ramul svelt și crud,
Încă nud.
În țarină și-n zăvoi,
Ca și-n câmpul cu cicori,
S-aud cânt de pițigoi,
Să văd stoluri de cocori,
De cu zori.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce plecat-ai oare?! ...
În seri târzii de vară voi răscoli poteci,
Pe urmele-ți pierdute, pe margini de răzor,
Mânat în căutarea-ți de nesfârșitu-mi dor.
De ce plecat-ai oare?! De ce ai vrut să pleci?!
Pândi-voi orice urmă a pasului când treci,
Cu-n dor tot mai năvalnic și tot mai zvăpăiat,
Ce n-a-ncetat să spere, rostind neîncetat:
De ce plecat-ai oare?! De ce ai vrut să pleci,
Lăsând nestins ecoul pe lespezile reci?!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-oi regăsi sub pomii din livezi,
Muguri de flori, în plete să-mi așezi.
Pe pieptul meu, arzând, ai să visezi,
În cântul ne-ntrecuților aezi...
catren de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept zadarnic, primavară?!
Te-aștept zadarnic, primavară?!
Îți ies in cale-a câta oară?!
Ai doar trei file-n calendare
Și hoinarești pe-alte răzoare.
Înfoaie-ți mugurii spre soare,
Pictează-mi crengile-n culoare!
Mă scapă de a iernii geruri,
Întinde brațe verzi spre ceruri!
Covor de ierburi, drum de floare,
Așterne-mi-le la picioare!
Fă păsări în văzduh să zboare,
Redă-mi câmpia-nfloritoare!
Topește cușma de zăpadă
Și umple vârf de munți cu zadă,
În care muguri cât o boabă,
Să nască frunze noi degrabă!
Întoarnă-mi stoluri cu cocorii
Ce-au pribegit, în timp ce norii,
Au invadat cu-nverșunare
Tot cerul larg, din zare-n zare!
Știu, glasul meu de stentor pare
Dar să nu-ți fie-a supărare,
Puneam și eu o întrebare...
Te-aștept zadarnic, primavară?!
Îți ies in cale-a câta oară?!
Pe unde-mi umbli iar hai-hui,
Ori îți tragi sufletul pe-un grui?!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu n-ai venit!
Iarba-și saltă brațe verzi
Printre pomii din livezi.
Vine primăvara!... Vezi?!
Cuib de păsări părăsit
Peste iarnă șubrezit,
S-a-ntremat. Tu n-ai venit!
Tu, cu gura-ți de căpșuni,
Ne-ai facut pe toți nebuni.
Nu ai vrea să te îmbuni?!
Stau și te privesc posac,
Ca un petec fără sac.
Nu mai pot! Cât să mai tac?!
Ramuri s-au gătit cu flori.
Când te văd mă trec fiori.
Cât o să mă mai ignori?!
Ți-o spun fără înconjur;
Nu mai pot nici eu să-ndur,
Să te-aștept, să te conjur!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reînvie primăvara
Primăvara își întinde peste câmp oceanul verde,
Prin grădini și prin livezi e-o explozie de floare,
Pe sub petece de plumb cerul de azur se pierde,
Printre nori apar apoi calde razele de soare
S-a îmbrăcat cireșu' amar c-o hlamidă de flori albe
Mâțișorii verzi prin sălcii ca-ntr-o salbă se anină
Și pe ramurile de măr râd buchete cu flori dalbe
Când deschid bobocii roz într-un zumzet de albină
Lăcrămioarele au rouă de cristal pe clopoței,
Cu aripi de catifea zboară fluturii-n cascadă,
Mierla și privighetoarea dau concerte într-un tei,
Pițigoii sanitari se agită prin livadă...
Prin pădure, pe copaci mugurii stau să plesnească
Toporași și viorele, Floarea Paștelui... cu flori
Albe, albastre, aurii pregătite-s să primească
Musafirii cântăreți la concert de sărbători
Bănuței multicolori, păpădia aurie
Printre ierburile verzi care-au inundat pământul,
Pete de culoare vii pe întinderi de câmpie,
Reînvie primăvara mai presus decât cuvântul...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Daruri
Primavară primavară
ai adus cu tine iară.
Flori albastre. Bucurie
câtec joc si veselie
trlul drag al ciocaăliei
glasul verde al câmpiei
murmurul izvorelor
albul lăcimioarlor
cântecul cocoarlor
azi alăturea de ele
asez gangurile mele
pland de stele și le
darui țări mele.
poezie de Elena Vasile (august 2008)
Adăugat de maria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
Bate vânt de primavară peste crengile-nflorite
Le apropie, le separă
Par atât de-ndrăgostite
De caldură, de lumină și de fructul ce-o s-apară.
Păsări rotitoare-n zare desenează dungi pe cer
Se ridică și coboară
Stoluri vin și stoluri pier,
Precum gândul împlinirii care a-ncetat să doară.
Primavară, dulce dragă, primavară parfumată
Împletită și ușoară
În cosițele de fată,
Prinse-n flori de violete și în sunete de vioară,
Ne-ai găsit a câta oară cu ochi plini de bucurie,
Vise împletind cu drag
Melodii și poezie
Primavară, dulce dragă te voi trece peste prag
Într-o lume a iubirii unde tu poți să-ți alungi
Teama de îngheț în iarnă,
Dorul soarelui în lunci,
Să trăiești în al meu suflet precum ai trăit atunci,
Când visam că vei veni și visam că este soare,
Într-o dalbă, blândă zi,
Într-o zi de sărbătoare
Primavară dalbă dragă, când urâtul va pieri!
poezie de Silvana Andrada Tcacenco din Adoptă-mă, pădure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De primăvară
Când pașii toamnei trec de suflet,
Când iarna-ți scapă dintre tâmple,
Vezi bucuria primăverii
Cu flori și inimi într-un cântec.
Și-atunci întorci iubirea-ți multă
Să o împarți la toți, ușor,
Ca soarele în dimineața
Ce-ți împletește gând cu dor.
Roiuri de stele au adus
Vise în fiece privire,
Cântec de dragoste compus
În triluri spre nemărginire.
E primavară pe poteci,
Mă-mbrac în rochie de petale
Și stau în loc, cu vorbe reci
Să le-ncălzești cu-n strop de soare.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din flori de nufăr
Din flori de nufăr împletit-a punte
Natura, peste luciul nesfârșit,
Lumina-n cupa lor s-a cuibărit,
Zădărnicia timpului să-nfrunte.
Suav miros, în rătăciri nomade,
Spărgând hotarul șubredei blazări,
Desferecat, se scurse din visări,
Scăpând din încâlcitele năvoade.
De prin străfund de lacuri, ca-n oglindă,
Gemene flori și-ntoarnă al lor chip,
Tânjind spre cerul ancorat în grindă,
După străvechiul lumii arhetip
Și-n cercuri infinite se perindă,
În sacru ritual, stereotip.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu încerci
Să nu încerci nicicând să pleci,
Să-mi lași mii nopți să fie reci,
Să mă vrăjească, numai luna,
Să nu-mi găsesc somnul și tihna.
Să nu încerci nicicând să pleci,
Să te încurci între poteci,
Rămâi cu mine totdeauna,
Și-n soare vom topi furtuna
Să nu încerci nicicând să pleci,
Să fim doi ninși cu lacrimi seci,
Să fii-ntristat și chiar pierdut,
Iar eu iubind mereu tăcut
Să nu încerci nicicând să pleci,
Căci primăvara mea, tu ești,
Și simt în mine cum lăstari,
Fac flori de dor și-ți dau în dar
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venirea Primăverii
Copacii deșteptarea au sunat-o
Cu trâmbițe de flori peste livezi,
Și seva din pământ au arunat-o-
În hohotul de frunzulițe verzi!
Coroana cu lumini și-au îmbrăcat-o
Să-ți bucure ființa când îi vezi:
Copacii deșteptarea au sunat-o-
Cu trâmbițe de flori peste livezi!
Parcă din cer s-a coborât Erato
Și umblă visătoare prin livezi,
De-ți vine în neștire s-o urmezi-
S-asculți ce melodii au fermecat-o!
Copacii deșteptarea au sunat-o...!
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (11 martie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O dragoste de după o lungă așteptare
Miroase-a paie proaspăt secerate
Și-a fân de-abia cosit de prin livezi,
Pe lungi poteci, de flori înmiresmate,
Îți vine să te duci să nu te vezi...
Miroase-a tine, proaspăt secerată,
Iubita mea, e tot ce ți-ai dorit;
Ca-n timpul secerișului, odată,
Cu tine să mă simt un om iubit.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înflorit-au pomii în livadă
Înflorit-au pomii în livadă
Și-mbrăcați în straie de naiadă,
Crengile cu drag la piept le strâng,
Văzând tufe zbuciumate-n crâng.
Știu că timpul mână de la spate
Vântul, ce le lasă dezbrăcate,
Dar azi au motiv de sărbătoare
Și horesc cântând printre răzoare.
După deal un pui de vânt adie,
Răspândind parfum de iasomie.
Peste-o coamă devenit-a boare,
Tocmai când narcisele-s în floare.
Poposind în oaza de lavandă,
Firele-i le-a împletit ghirlandă.
Peste-un strat stingher, pe garofițe,
Le-a aranjat punk, sau cu cosițe.
Trece mai departe-n pași zglobii
Peste-un povârniș cu păpădii.
Boarea, între timp ajunsă vânt,
Își ia spre livada mea avânt.
Cu-alte pale, unite-n sincron,
Schimbă peisajul monoton,
Silind pomii mei să dea ofrandă,
I-a golit de flori, ca o pirandă.
Mii de flori, căzând pe eșafod,
Știu că vor lăsa în urmă rod
Și-n spectacolul amețitor,
N-au fost simple piese de decor.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărțișorul
Pe fereastră am intrat
Am simțit că m-ai chemat
Pe o bluză de mătasă
Loc imi fac că ești frumoasă
Iți doresc in primavară
Soare, flori si- o oglinjoară
Când privești să vezi in ea
Chipul tău... iubirea mea!
Șnurul care-i pus pe masă
L-a-mpletit mama acasă
Semn de dragoste si dor
Românescul mărțișor!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluture
Un fluture timpuriu
În primavara vibrând de seve...
Privești de sus.
Cât vezi cu ochii
Sub tine se-ntind mări de flori
Păduri și sesuri
Inundate în lumina simplă, picturală.
Cu umerii încarcați de bronz
Te poartă vântul, te coboară,
Te scufundă în marea de polen.
Dincolo de tăcere
E vântul, cuvintele tale nerostite încă,
Așteptând o altă naștere, o altă primavară...
Aripile iți vibrează de dor
Și treci, căutându-mă în fiecare floare,
În fiecare răsărit,
Într-o altă viață.
poezie de Rada Rancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avantajele introducerii gazelor la țară
Nu mai cari lemne cu carul
Salvezi pomii din livezi
Nu mai scuturi cenușarul
Da... nici cald nu prea te vezi!
epigramă de Gheorghe Gurău (iulie 2007)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul veștedelor frunze
Când frunzele veștede cad,
Oftând, pe umblate poteci,
Ți-aud trena rochiei când treci
Și pașii-ți ce lasă nou vad.
În zile senine și reci,
Mă simt un bătrân retrograd,
Când frunzele veștede cad,
Oftând, pe umblate poteci.
Și-mi pare c-ating fund de iad,
Dar nopțile-mi sumbre și seci.
Vor face din mine nomad,
Iubito, de tu vrei să pleci,
Când frunzele veștede cad.
rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ai spus că-n toamna asta pleci
Când frunze-n dungă-ncep să cadă
Pe-abia-ntrematele poteci,
Mă simt ca prins în ambuscadă;
Mi-ai spus că-n toamna asta pleci.
Dând iama-n frunze ruginite,
Un vânt ce șuieră-a pustiu,
Cuvintele-mi răstălmăcite,
Le-mprăștie ca un diliu...
Când norii-și scutură marama,
De stropii grei ai toamnei reci,
Și-n plânsul lor se simte teama
Că-n toamna asta ai să pleci.
Sărmane păsări călătoare
Brăzdează cerul nesfârșit,
Ca escadrile-nșelătoare,
Sperând că nu m-ai părăsit.
Tot frigul mi-a pătruns în oase,
Iar norii-aleargă ca zevzeci.
Suav miros de chiparoase,
Îmi spune că n-ai să mai pleci.
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin pomii din livezi
Retrage-te la timp, când încă știi că poți
Sub soare să reziști.... în mare să înoți,
Când încă nu-i târziu pe-alei, să-ți zboare pașii,
Când încă-ți mai vorbesc doi ochi, senini, albaștri.
Oprește-te la timp, cât ușa nu-i închisă
Și poți încă zâmbi spre mâna ce-i întinsă,
Când încă mai inspiri parfumul de la floare
Cât încă noaptea lină îți este sărbătoare!
Retrage-te la timp, lumină din lumină,
Cât lume e în jur și nu-ți este străină,
Cât mai lucește încă în fir verde de iarbă
Demult, o amintire ce-ți este foarte dragă!
Retrage-te din vreme și meditează adânc
Ce e prioritar, când umbră e în crâng.
Și câte ploi, adesea, în seară au spălat,
Tot ce a fost îngheț, tot ce a hibernat...
Retrage-te la timp și rău să nu îți pară,
Va înflori în noi o altă primăvară.
Ascunși de ochii lumii prin pomii din livezi
Vom construi palate din ramurile verzi.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!