Frumoasa mea iubită

Frumoasa mea iubită, atât mă-ncearcă dorul,
Iar inima-mi captivă, aşa de tare bate
La uşa casei tale, ca ceasul din cetate,
Redeşteptând în suflet, neprihănit, fiorul.

Nu pot să dorm o clipă, cu gândul la idilă,
Tăcerea ta de piatră mai mult mă înfioară.
O şoaptă de iubire îţi cânt pe-a mea vioară,
Din inima-mi nebună, frumoasa mea copilă.

Dă-mi mâna ta, iubito, şi să fugim de toate,
Să evadăm din lumea în legi încorsetată!
N-avem nevoie-n viaţă, de case sau palate,

Doar de un loc al nostru, unde n-am fost vreodată,
Ca urma să ne-o pierdem, prin locuri neumblate,
Să alungăm de-a pururi, sfiala ta de fată.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa mea

În sufletul purtat spre nemurire,
Prin dragoste, devii nepământean,
Iar zeii-ţi plâng menirea de-a fi înger...
Eu vreau în gânduri, înger să te am!

Zeiţa mea, tandem cu poezia
Şi bolţi de flori şi versuri ţi-aş crea,
Dar nu te-ascunde iar în întuneric!
Lumină fi-vei! Nu te-ntuneca!

Te port în suflet pâine frântă-n două,
Nestăpânit de foamea de amor...
În lumea ta rodeşte curcubeul,
Iar eu, frumoasa mea, sunt muritor...

Nu pot să-ţi cer, căci eşti nemuritoare,
Spre lumea mea legată de păcat
Să te cobori, cât te-aş iubi de tare
Şi ah, cât te-aş iubi cu-adevărat!

Rămâi un vis cu aripa de ceară
Topită-n gânduri către zori de zi!
Nu vreau ca tu să fii o pământeană!
Rămâi în ceruri, să te pot iubi!

Să mă trezesc, sub geana străvezie,
Că scormonesc după iubirea ta...
Frumoasa mea din alte constelaţii!
Îngerul meu plăpând... frumoasa mea!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa mea, frumoasa mea...

Frumoasa mea, frumoasa mea
Cu inima de scoici stelare,
A încolţit în piept târziu
Un fulg de frunză trecătoare.

Se-nalţă, cade, reînvie
Pe pala vântului ştrengar,
Respir parfumul poeziei
Iubirii ce o port ca dar.

Frumoasa mea, frumoasa mea
Cu inima cleştar de vis,
Tămăduieşte-mi rana vieţii
Prin aripa ce m-a cuprins.

A încolţit ghinda candorii,
Stejarul s-a ascuns în noi
Pe culmea nemuririi care
Îşi spală fulgerele-n ploi.

Frumoasa mea, frumoasa mea
Iubirea ta-i parfum de stea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde vi, iubito, din care galaxie
Mi te-a trimis destinul, pe-o coadă de cometă?!
Cu ochii-ţi două stele, cu iz de iasomie,
M-ai îmbătat de viaţă, frumoasa mea cochetă.

catren de Mihaela Banu (16 octombrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am nimic!...

N-am nimic, iubită dragă!
Nimic n-am, de seamă bagă,
Te-am iubit de prima dată;
Aşa-s eu, dintr-o bucată.

N-am nimic, nu ai ce face;
Iubirea mea nu-ţi dă pace,
Şi se-agaţă ca şi scaiul,
Venind cu întreg alaiul.

N-am nimic cu tine, fată!
Inima mi-e tulburată
De atâtea simţăminte
La iubirea mea veşminte.

N-am nimic cu-a mea iubită.
Inima-mi nesăbuită,
Revarsă întreg prisosul
Şi se poartă cu frumosul.

N-am nimic, iubită dragă!
Inima duios se roagă;
Vrea o binecuvântare,
Aşteptând cu disperare.

N-am nimic cu tine, fată!
Sufletul meu se desfată
Copleşit, plin de uimire,
Parcă are-o nălucire.

N-am nimic cu-a mea iubită.
Doar iubirea-mpartăşită
M-ar mai ţine pe picioare,
Tandră, bună, răbdătoare.

N-am nimic, ăsta-i necazul!
Ea îmi tulbură răgazul.
Inima mea visătoare
Primeşte-n schimb nepăsare.

N-am nimic, sunt doar în ceaţă!
Răsuflarea îmi îngheaţă.
Inima ta e de piatră;
Nu arde ca focu-n vatră.

N-am nimic! Nu te priveşte?!
Las' că are balta peşte!
Am o noua tresăltare;
Dragostea-i nepieritoare.

N-am nimic, inbita dragă!
Nimic n-am, de seamă bagă,
Dragostea se stinge-ndată;
Aşa-s eu, dintr-o bucată.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa mea

Frumoasa mea, de heruvimi ţi-e glasul,
Dulceaţa însetatei guri mă-mbată,
Privirea-ţi tandră ochii mi-i desfată,
Descătuşând în mintea mea Parnasul.

Sânii-ţi se zbat, dorinţelor dând viaţă,
Din noaptea amorţirii se deşteaptă.
Rotunde coapse mângaieri aşteaptă
Şi alfabetul dragostei învaţă.

Sub sărutări ai înflorit, viu mugur,
Treaptă cu treaptă, am atins extazul.
Te-ai unduit în spasme ca talazul
Şi lacomi am sorbit licori de strugur.

Frumoasa mea, dumnezeiesc ţi-e trupul,
Sub roua ce te-aseamănă câmpiei.
Te-am încuiat în floarea veşniciei,
Iar mierea-ţi m-a făcut bogat ca stupul.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi mâna, iubito!...

Dă-mi mâna, iubito, să fim doar noi doi
Când tremură cerul şi scutură ploi!
Şi-aleargă cu mine, pe drumuri ce gem
Sub paşi de-Ariadne, urmând magic ghem.
Privirea-ţi de-o-ntorci către mine din mers,
Voi fi singur sclav în al tău univers,
Iar colbul, noroiul şi steiuri de munţi,
Le-om trece-mpreună pân' fi-vom cărunţi.
Dă-mi mâna, iubito şi hai să fugim,
Iubirea nebună la doi să-mpărţim!
Cum tremură cerul, eu tremur la fel,
Cu inima-n piept, speriat porumbel.
Prin vânt de speranţă, uitând de tipare,
La braţ vom umbla pe a vieţii cărare.
Nu-ntoarce privirea o clipă 'napoi
Şi-un veac înmulţi-vom iubirea cu doi!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa mea

Iubito, ce frumoasă eşti,
Nu pot să mi te scot din minte,
Nu mai am glas, că n-am cuvinte
Ce numai tu ştii să rosteşti.

Iubito, spune-mi unde eşti,
Să vin, de mână, să te iau.
Nu-ţi cer nimic, numai să-ţi dau
Alei de flori, ca să păşeşti.

Iubito, vino să-mi zâmbeşti,
Să-mi pierd vederea-n dinţi de perle,
S-aud divin... triluri de mierle,
De glas cu sunete cereşti.

Iubito, dă-mi iar mângâiere,
Că nu mai am nimic să simt;
De când nu eşti, în chin mă mint
Că-mi vei fi iar o revedere.

Iubito, dă-mi dorinţa vie,
Din ochi, dă-mi roua dimineţii
S-o sorb, să-mi fie apa vieţii...
S-o răspândesc, lumea s-o ştie.

Iubito, te aştept în poartă;
Tot numărând, mii trecătoare,
Adulmec izul tău de floare...
Schimbă-mi destin, fi a mea soartă.

Iubita mea, ţi-nchin în plic
Romanele lumii, poeme,
Dorinţele mele boeme
Şi inima, să n-am nimic!...

... Să mă deschizi, să mă citeşti
Zilnic, să-mi rupi câte o foaie;
Să-mi tai din inima greoaie,
Să-ţi pui la sânii-ţi-ngereşti...

Să-ţi fiu zălog, să mă iubeşti,
Fă-mă, oglindei tale, ramă;
Să ştii că chip, timp nu-ţi destramă
Şi-s veşnic fan, când te priveşti...

Să vrei mereu să-ţi fiu pe-aproape,
Să îţi răspund, doar, când mă strigi;
Din spini, să-ţi iei roze, ferigi,
Din carnea mea... vis să te-adape.

... Să mă ţii minima rezervă,
Când nu mai ai pe nimeni altul.
Să-ţi fiu, de ai abis, eu saltul;
Ţine-mă-n suflet, mă conservă...

Să mă ai suflu-n prigonire
Când întâmplarea-ţi este dramă;
Mă răsădesc să-ţi vindec rană,
Că-ţi sunt sămânţă de iubire...

Să mor, când numai tu vei vrea,
Când nu-ţi mai sunt fior de bine;
Nici flacăra, să-ncing suspine,
Nici apa, să-ţi sting dragostea...

Să crezi în mine draga mea,
Că-ţi voi fi astru, meteor
Pe cer topit, de veşnic dor...
Iubita mea, frumoasa mea!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa mea veneră cu trupul alb de vânt...

Dacă-am rămas străin la colţul gurii tale,
Ia-mi stelele din noapte şi dreptul de la soare.
Aruncă-mă din cer, striveşte-mă-n pământ,
Frumoasa mea veneră cu trupul alb de vânt!...

Nu-mi face jurăminte, cuvintele mă dor,
Fragila mea rebelă din zbuciumat amor ;
Slăveşte-mă duios în desfrânări târzii,
Nostalgică minune din anotimpul gri.

Dă-mi tremurul din şoapte, pe buze mi-l revarsă,
Venera mea prea dulce din noaptea neînţeleasă!...
Ispită eşti, femeie, în lungul meu amor,
Mă faci a fi excentric şi mult prea visător...

poezie de Ştefan Radu Muşat din revista Constelaţii diamantine (martie 2018)
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Annabel Lee

De mult, de demult, pe-ai Timpului paşi,
Într-un ţinut de miază-zi,
O fată trăia, c-un nume gingaş:
Cu numele Annabel Lee.
Şi ea trăia c-un gând, un singur gând:
Să-mi fie dragă şi drag să-i pot fi.

Eram un copil şi ea o copilă,
În cel ţinut de miază-zi:
Dar ne iubeam cu-o iubire mai mult ca iubirea -
Eu şi cu-a mea Annabel Lee;
Iubire pe care cheruvii din ceruri
Nu-ncetau a ne-o jindui.

Şi iată dar tâlcul pentru care de mult,
În cel ţinut de miază-zi,
Un vânt suflă rece din nori, şi răci
Pe dulcea mea Annabel Lee.
Un nobil domn sosi din depărtări,
Şi trist, fără cuvinte, mi-o răpi,
Şi-o-nchise-ntr-un mormânt, pe veci de vecii,
Pe draga mea Annabel Lee.

Dar îngerii însişi din cer ne priveau
Cu-aprinsele lor gelozii;
De-aceea /temeiul e prea cunoscut
În ăst ţinut din miază-zi/
Ţâşni vântul rece-ntr-o noapte din nori
Ucigând şi-ngheţând pe-a mea Annabel Lee.

Dar dragostea noastră fu dragoste tare:
Nici alţii mai vârstnici ca noi -
Nici cei mai cuminţi decât noi -
Nici îngerii-n nalta cerească-nstelare,
Nici demonii din miază-zi,
Deşi ea e moartă, nu pot să despartă
Un suflet de-alt suflet:
Pe mine de Annabel Lee.

Căci nici luna nu luce fără-n vis a mă duce
La frumoasa mea Annabel Lee;
De răsar dalbe stele, ochii-i văd dragei mele,
Ai frumoasei Annabel Lee;
Cât e noaptea de grea, eu stau singur cu ea,
Cu draga-mi, cu draga logodnica mea,
La micu-i mormânt din pustiu miază-zi -
Mormântul lui Annabel Lee!

poezie celebră de Edgar Allan Poe (1849), traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

Mă recunoşti?
Da… desigur, trecut-au anii!
N-am să te-ntreb de unde vii
Şi nici măcar ce-ai mai făcut,
Nici câte lacrimi mi-ai trimis,
Sau cât de mult te-au mai durut,
Nici câte vise mi-ai ucis,
N-am să-ţi mai spun nimic mai mult.
De fapt, nu am să scot nici un cuvânt.
Poate… doar să te privesc…
Îţi aminteşti?
-toate în viaţă au un rost-
Where have you been when I was lost?
Când încercam în disperare
Să îţi explic o vorbă mare
Pe care toată lumea o ştie:
Că în iubire nu există ierarhie!
Cu toate acestea
N-aş fi putut să te urăsc…
Urăsc doar naivul care-am fost.
Dar n-am să pot nicicum schimba
O clipă doar din viaţa mea.
Şi n-am să-mi însuşesc decât
Tăcerea modelată-n plumb,
Topit
In argintul te iubescului folosit
Ca monedă -interzisă acum- de lut,
Oricum n-aş fi primit mai mult
Nici un cuvânt…
Nu am să-ţi zic.
Oricum n-ai înţeles nimic!
Alt suflet în loc n-ai cum să-mi pierzi
Prin tot acest deşert ce ne desparte.
Şi chiar de mâine-ar fi o zi
Acum e noapte…

poezie de Adrian Silviu Mironescu
Adăugat de Dora Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-am dorit în lumea mea ciudată

Nu te-am dorit în lumea mea ciudată,
Deşi, ca mine, nimeni nu te-adoră,
Nici n-am gândit c-o să te am vreodată
Mai mult decât în inimă, ca soră.

Iar de cobor în lumea ta măruntă,
În cafenea, pe lângă mateloţi,
Nu pot, în tinereţea mea căruntă,
Să înţeleg de ce te dai la toţi.

Când numai eu pot să îţi dau putere
Să redevii ce-ai fost, cândva, regină,
Să-ndupleci ani şi chiar să naşti noi ere
În care doar iubirea să ne ţină.

Dar cu-un sărut tu intri-n mine toată
Şi lumea mea devine trup de fată.

sonet de Nicolae Silade din Iubirea nu bate la uşă (2008)
Adăugat de Nicolae Silade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dormi?!

Dormi, femeie adorată?!
Buza mea, de dor uscată,
Vrea pe gura-ţi să se-adape;
Vino-aproape, mai aproape!

Dormi, frumoasa mea iubită?!
Carnea mea-i de-a ta lihnită.
Liniştea de piept se frânge.
Întunericul mă strânge.

Dormi, tu, suflet nepereche?!
Eu iţi murmur la ureche
Vorbe de alint, dojene,
Înjghebate în catrene.

Dormi, mireasa mea ursită?!
M-a orbit timp de-o clipită
Aurul sclipind în plete,
Cum lucesc pe cer comete.

Dormi, tu, fără de prihană?!
Sufletul mi-e vie rană.
Singur, mi-e urât şi-mi plouă,
Cu argint din luna nouă.

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti?

Unde eşti, iubire interzisă?...
Gându-mi plânge, inima-mi tresare,
Dor de tine veşnic simt că-mi este
Până dincolo de-arzândul soare...

Scrisă-i dragostea de tine-n suflet,
Arde litere de dor şi fericire,
Simt ce n-am ştiut nicicând că pot,
Simt că timpul se opreşte-n loc...

Unde eşti, iubirea mea secretă?
-n lumea largă,
Unde te-ai ascunde?
Zâmbetu-ţi de nedescris iubit
Sufletu-mi şi inima-mi pătrunde...

Ochii tăi întunecaţi îi simt flăcări,
diamante negre, brute,
peste mare şi ocean ştiute...

Peste timp şi spaţiu, peste vârstă,
Dincolo de eu şi tu şi noi,
E iubirea mea de tine, şi apoi,
Până la sfârşit, eternitatea
Ne aşteaptă, dar pe amândoi...

Unde eşti, iubire interzisă?
Gându-mi plânge, inima-mi tresare,
Dor de tine veşnic simt că-mi este
Până dincolo de-arzândul soare...

rondel de Elena Vlădescu (6 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felicitare

De ziua ta, frumoasa mea
Îţi fac cadou inima mea
Ş-o leg la gât c-un lănţişor
Să-ţi spună el cât te ador.

Să-ţi spună el că te iubesc,
În felul meu, mai... bătrânesc.
La mulţi ani, frumoasa mea,
Copila mea, dragostea mea.

Să-ţi fie viaţa sărbătoare,
Făr' de nici o supărare,
Să-ţi fie gândul des la mine,
Cu simţăminte mari, divine.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce ai fi trista

Mi-ai fost aproape-ntotdeauna,
De nimeni si nicicand umbrita.
Norocul cerului e luna,
Norocul meu esti tu, iubito.
Te stiu de cand ca o zambila
Cresteai sub cer de primavara.
Erai frumoasa si copila
Frumoasa-ai fost si domnisoara.
De ce-as fi trist,
De ce-ai fi trista?!
Eu drag iti sunt, tu draga mie.
Dea Domnul si copiii nostri
Asa de fericiti sa fie!
Eu vad tristetea cum colinda
Prin dureroasa ta privire
Si vad, iubito, in oglinda
Cum zmulgi din par albite fire.

Iubita mea si-a mea comoara,
Nu mai fi trista chiar de-i toamna.
Frumoasa-ai fost si domnisoara,
Frumoasa ai ramas si doamna.
Te-albeste prima nea usoara,
N-o tainui pe sub naframa.
Frumoasa-ai fost si domnisoara
Si mai frumoasa esti ca mama.
Te bucura si nu fi trista,
Asa sunt toate randuite.
Frumoasa este orice varsta,
Un dar ce Domnul ni-l trimite.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

în urma mea

rămân cărările neumblate prin locuri
străine cu umbre crescute din surâs
calc cu gândul deformat după criza
de râs vinovat care ne mai miră
mersul e anevoios prin grijile zilnice
culeg versuri scuturate din copacii
ascunşi prin sumbre poveşti

în urma mea o umbră rămâne desprinsă
dintr-un film horror cu inima cât un purice
mă avânt într-un alt amurg de ciocolată
cu alune şi iubire veşnică şi stângace
citesc slovele scrise mărunt pentru ochii
obişnuiţi cu lacrimile vărsate pe hotar

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Annabel Lee

Ce-a fost
s-a întâmplat, cu mult mai demult decât cu un an în urmă,
Într-un regat de lângă mare
Acolo unde trăia o fată, cine-a mai şti,
Pe numele ei Annabel Lee;
Cu nici un alt gând pe pământ
Decât să fie iubită de mine.

Am fost un copil şi ea un copil,
În acel regat de lângă mare,
Dar ne-am iubit cu o dragoste mare,

cu mult mai mare decât o dragoste mare –
Şi a mea Annabel Lee -
Cu o dragoste celestă, de serafimi înaripaţi,
Jinduită de ea şi de mine.

Şi aşa, nu vitregiile, ci Îngerii,
într-atât de fericiţi în Ceruri,
Pe ea şi pe mine au prins invidie -
Da! – dintr-aceasta (pe atunci,
toţi oamenii au ştiut,
În regatul de lângă mare),
Cum s-a pornit un ger, născocit din norul nopţii,
Şi a ucis-o pe-a mea Annabel Lee.

Fiind pricină invidia,
În regatul de lângă mare de-atunci, dintr-odat'
A suflat un vânt ucigaş din ceaţa îngheţului spre ea,
Frumoasa mea Annabel Lee.
Şi-ale ei rude înalte au sosit şi au luat-o
Pe un val uriaş şi au dus-o departe
S-o-nchidă sus într-un mormânt între ape
‘N-Apus de-acel regat de lângă mare.

Dar dragostea noastră era mai puternică
decât dragostea însăşi,
Chiar mai puternică decât a celor bătrâni -
Cei din trecut, cu mult mai înţelepţi –
Şi nici îngerii din Ceruri de sus
Nici demonii de jos de sub mare
N-or să poată vreodată-niciodată
să rupă din sufletul meu
Sufletul frumoasei Annabel Lee;

Pentru tine, lună din grinzi,
nu-i important să îmi prinzi visul meu despre
Ea, frumoasa Annabel Lee;
Dar eu simt cum mă dor ochii ei luminoşi,
dintre stelele niciodată ascunse de nor,
Ai frumoasei Annabel Lee;
Şi aşa, toate nopţile-n val, mă amăgesc lângă ea...
Oh! Draga mea - dragă, a mea - viaţă, iubită mireasă,
În mormântu-i lângă mare -
În cavou-i scufundat în mare.

poezie celebră de Edgar Allan Poe, traducere de Horia Muntenus
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea mea perfectă

Într-o lume perfectă,
Noi doi am fi aproape,
Paşii noştri şi-ar dansa mersul
În acelaşi metru pătrat.
Într-o lume perfectă
Aş adormi în fiecare noapte
Îmbrăţişându-ţi căldura,
Ca două linguriţe simetrice,
Aşezate perfect, în acelaşi sertar.

Într-o lume perfectă
N-am cunoaşte neliniştea ori uitarea,
N-am căuta fericirea în locuri îndepărtate,
Cu orice preţ pe insule exotice.
Într-o lume perfectă, am şti că Paradisul
Este acolo unde simţi Iubirea.

Într-o lume perfectă,
Lumea ta şi lumea mea,
Ar fi lumea noastră.

În existenţa atât de imperfectă
Cu prea mult dor şi aşteptare,
Inima-mi spune că Tu
Eşti lumea mea perfectă.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea Mea

1.1
Să  zbor prin univers as vrea
Să  fac ceva cu viaţa mea
Călătorind spre infinit
Sa caut tot ce n-am gasit

1.2 
Dorinţele  să le implinesc
Şi tot ce pot să dăruiesc
Sa  întâlnesc pe un fir de stea
Speranţă, viaţă, dragostea

Pre-referen
Pe tine te-am găsit
Şi  dragoste mi-ai dăruit
Iar muzica e împlinirea
Ce ne uneşte iubirea

Aici in lumea mea
Nu plange inima
Doar îngeri păzitori
Ne poarta peste nori

Refren
Dă-mi ta si să plutim
Spre cer pe o stea sa locuim
Iar visul să devină un izvor
De sentiment, frumos si adevar

Dă-mi mâna ta şi o sa vezi
Cum ne cresc aripi din zăpezi
Ascultă-ţi numai inima
Sa nu te temi in lumea mea

Bis 1
Bis 1.2

Pre-refren
Refren

2.1
Când suntem doi şi ne dorim
Şi universul il cucerim
Chiar fără nave spaţiale
Sufletele ne sunt arme

2.2
Visul nostru ne uneşte
Şi lumea noastră construieşte
Dă-mi mâna ta încrezătoare
Sunt călăuza ta spre soare

Refren

cântec interpretat de Claudiu Dumitrache, muzica de Claudiu Dumitrache, versuri de Gabriela Dumitrache (2016)
Adăugat de Claudiu Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O vioară plânge-n noapte

Încă îţi mai scriu poeme, şi pe note le aştern,
Iar în ceas tarziu adesea, eu ţi le trimit pe vânt.
O vioară plânge-n noapte, pe-ale sale strune dragi
Simfonii cu lacrimi scrise, al iubirii bun rămas.

Pe o rază de la lună, notele zboară spre cer
Tremurând de-nfiorare, la fereastra ta alerg.
Bate într-una gândul meu, îţi aşez sărutul dalb
Pe o frunza îngălbenită, de al toamnei rece voal.

Îţi compun o simfonie pe al lacrimii păcat,
Pe un viers de poezie, scris pe-o frunză de arţar.
La sărutul tău visez, vreau aroma lui să simt...
Eu nu te-am atins vreodată, doar în vise te-am văzut.

Doar în vise-n miez de noapte, îţi simt focul ce mă arde,
Ca un fulger care cade, noaptea-n nopţile cu ploi.
Toamna a sosit din nou, a câta de când te aştept...
Tu departe eşti de mine, oare de ce te iubesc?

Toamna acoperă cărarea, frunzele în zbor mai cântă
Către tine-n miez de noapte, poartă note pe-a ei frunze.
Eu pierdută printre vise, zbor şi mor ca şi un flutur...
Azi pe note de vioară cânt iubirea mea pierdută.

Inima-mi nebună este, tot ce-a suferit, azi uită...
Ea se-închină neîncetat, glasului ce a iubit.
Şi pe-a notelor dulci liră, astăzi îţi trimit din nou,
Un poem pe frunze triste, şi cu lacrima în ochi.

poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!