Cu chipiul pe cap

Curgeau păduchii de pe el şi îi zisei
mă iuseime
mă iuseime frate
fă-te-ncoace
şi ia o barză-n cioc
ei zise el nu ştii
mai săptămâna
mi-a mai trântit un general cadâna
aşa-i dom caporal când n-ai noroc
mă iuseime
fă-te mă încoace
şi ia o barză-n cioc
las' că se face
se face iuseime cât eşti viu
n-ai auzit că lui papuc majurul
ăl de-nvârteşte manutanţa
i s-au scăpat recruţii în chipiu?
Se face iuseime cât eşti viu

poezie clasică de Virgil Teodorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot să ating zise el

Pot să ating zise el
(o să ţip zise ea
numai o dată zise el)
e plăcut zise ea

(pot să mângâi zise el
cât timp zise ea
mult timp zise el)
de ce nu zise ea

(hai s-o facem zise el
nu prea aproape zise ea
cât de aproape zise el
unde eşti acum zise ea)

pot să mă aşez zise el
(pe care parte zise ea
pe partea asta zise el
dacă săruţi zise ea

pot să mă mişc zise el
aşa-i dragostea zise ea)
mai vrei zise el
(dar o sa mor zise ea

aşa-i viaţa zise el
dar soţia ta zise ea
acum zise el)
ah zise ea

(super zise el
nu te opri zise ea
oh nu zise el)
mai lent zise ea

(gggata? zise el
îmmm zise ea)
ai fost grozavă! zise el
(eşti al Meu zise ea)

poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti altfel

Cât te-ai schimbat iubită primăvară,
Pe lângă ploi ai şi ninsori,
Cât de-ncâlcită eşti spre seară,
Eşti cum n-ai fost pe vechii zori.

Acum eşti verde cu răceală,
Acum eşti caldă peste flori,
Apoi eşti albă de zăpadă,
Eşti cum n-ai fost pe ochişori.

Cât te-ai schimbat de astă vară,
Când ai plecat unde nu ştiu,
Lăsându-ţi sora tropicală,
Să ardă verdele cel viu.

Îmi pari atât de supărată,
Pe pomi, pe flori şi-apoi pe noi,
De-aş şti ce ţi-am făcut surato,
Cât m-aş certa întins sub ploi.

Cât te-ai schimbat iubită primăvară,
Te porţi de parcă te răzbuni,
Că ai găsit pădurea rară
Şi luncile ce nu mai sunt.

E timpul, scurs, să pleci surato,
E timpul tău să nu mai fii
Şi-ai să dispari îngândurată,
Cu stolul tău de păpădii.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu n-ai să ştii

Tu n-ai să ştii cât suferă pădurea,
Cât freamătă plecându-şi triste ramuri
Când norii negri adunaţi de-aiurea
Mi-aduce ploaia mohorâtă-n geamuri.

Tu n-ai să ştii cât suferă izvorul
Când cu mâhnire susură-n cascadă,
Îndurerat la vale-mi curge dorul,
Nerăbdător alături să te vadă.

Tu n-ai să ştii că-n suferinţă-i lanul,
Că macul ofilt i-a stins iubirea,
E abătut în zbor şi ciocârlanul
Ce-şi tulbură spre înălţimi privirea.

Tu n-ai să ştii vreodată tot ce simt
Atunci când mă privesc în ochii tăi,
Un licăr se aprinde şi presimt
Că ard în ale dragostei văpăi.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispari...

Te-am îndrăgit fără să ştiu... de-odată,
Şi te simt în minte pân' acum.
Eşti înger viu în noaptea înstelată,
Iar pasul tău îmi face mintea scrum.

Zâmbesc mereu şi mă mândresc, să ştii,
Când te văd cutremurat prin stele,
Dar dispari, lăsându-mi lacrimi grele
Şi frica că nicicând n-ai să revii.

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioc, cioc, cioc

Începem să murim pe dinăuntru şi, asemeni altor statui,
Dedicăm amintirii noastre eterne
O mulţime de fleacuri sculptate
În beton, bronz, ipsos sau lemn.

Putrezim; înăuntru, pe dinafară.
Aşa se face că atunci când Moartea,
În cele din urmă, este expusă pe feţele noastre,
Prietenii
Sunt brusc liberi să recunoască, pur şi simplu miraţi,
Că, de fapt, nu ne-au cunoscut niciodată
Atât de bine...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec zilele

Trec zilele, nu degeaba,
fiecare-şi face treaba,
nu mă lasă pustiit,
mă dă dorului, sleit.

Simt că-mi trece supărarea,
chiar de-mi este proastă starea,
când pe tine te doresc
n-am putinţa să greşesc.

Mă dau dorurilor, toate,
din delict soarta m-o scoate,
de cumva rostu-mi găsesc,
în cazne mă pedepsesc.

Viaţa este ca o pradă,
dând dovadă de bravadă
te pune să stai la rând,
dă noroc când n-ai de gând.

Norocul trece o dată
pe la tine pe la poartă,
ia cu el mintea, cât ai,
vieţii n-ai ce să-i mai dai.

Dă norocul peste tine,
eşti fericit şi-ţi convine,
dar de nu ştii să-l păstrezi
pierzi şi n-ai cum să-l mai vezi.

Însă când o vrea norocul
negreşit să-ntoarcă pasul,
nicicum nu aduce anul
ce-ţi poate aduce ceasul.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un caporal "cătrănit"

"Tinere, ai "călcat pe bec"!
Cu vederea nu te trec,
la noapte n-ai odihnă,
n-ai să poţi dormi în tihnă."
Urla un caporal bezmetic,
stia bine că nu-i etic,
dar continua să zbiere
din rărunchi şi cu putere:
"Soldat Matei Matei,
eşti planton
schimbul trei!
iar dacă-mi vine-n gând
vei fi şi mâine peste rând!"
Continua să urle caporalul "cătrănit".
Caporalul a primit
şi a buchisit,
de la iubită
o scrisoare iscălita,
o scrisoare nu prea bună...
De aceia se răzbună,
aprig fulgeraă şi tună
ca la el în bătătură.
Transpirat şi răguşit,
cu glasul mai mult dogit,
a-nceput din nou să zbiere
parcă şi mai cu putere,
din mâini nervos gesticulând:
"Vezi ca azi eşti peste rând!
Dacă vine acum controlul,
să ştii să-i dai raportul,
în trei paşi de defilare,
să caşti gura cât mai mare,
şi să urli cât mai tare!
Să-ţi iasă iute din gură,
aceea magică formulă:
Tovarăşe gradul.........
sunt soldatul Matei Matei,
planton schimbul trei!"

poezie satirică de Ioan Friciu (2013)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Campion?! Interesant! Deci, de fapt, ai putea să ne baţi fără probleme chiar pe toţi deodată.
Mihai: Nu, n-aş face niciodată aşa ceva; nu sunt bătăuş!
Lucian: Pricep; n-ai face-o, pentru că nu te caracterizează, nu că n-ai putea... Ştii, o altă scuză că n-am auzit de tine e că în ultimii ani, lucrând la navă, n-aveam timp de altceva.
Mihai: Nu face nimic; înţeleg...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ai să ştii 🌸

N-ai să ştii
cât de mult înseamnă
o şoaptă

până când....
cu dragoste e aşteptată

de un chip
care se lasă încetişor
pe un umăr plin de dor.

Nici un zâmbet
n-ai să ştii
cât de puternic poate fi

până când..
fără cuvinte,

scrijeleşte jurăminte
pe un suflet fără soare
dar, cu-n zâmbet prinde culoare.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glic

Glic!

Face gâtul sticlei glic!
Draga mea, eşti un simbol;
Zâmbetu-ţi e raiul gol...
Tu eşti mare, eu sunt mic.

Glic!
Glic!

Tu bei vin şi eu beau bere,
Asta nu face nimic;
Un simbol eşti în picere,
Est pahar ţie-ţi ridic:

Glic!
Glic!

Eşti o nimfă, sunt un faun;
Face gâtul sticlei glic!
Pentru ce te uiţi sub scaun?
N-ai să poţi vedea nimic.

Glic!

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care crede că poate

Dacă tu crezi că eşti învins, atunci eşti;
Dacă tu crezi că n-ai curaj, atunci n-ai;
Dacă-ţi place să-învingi, dar crezi că n-ai şanse,
E un semn aproape clar că n-ai.
Dacă tu crezi că vei pierde, eşti pierdut;
În câteva cuvinte, pentru toţi, oamenii simpli sau prinţii,
Succesul începe cu-încrederea-n sine,
Totul nu este decât o stare-a minţii.
Dacă tu crezi că eşti un proscris, atunci eşti;
Dacă tot trebuie să gândeşti, gândeşte-n stil mare.
Trebuie să fii sigur pe tine-înainte
De a câştiga primul premiu, înainte de-afirmare.
În viaţă nu-învinge-întotdeauna cel mai puternic sau mai dibace;
Mai devreme sau mai târziu cel care-învinge
Este omul care crede că o poate face.

poezie de Walter D. Wintle, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu te face mai viu ca aceea pentru care eşti gata să mori.

citat din Andreas Tenzer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Mulţumesc pentru ajutor, Luci.
Lucian: N-ai pentru ce, Maria. Am spus numai adevărul şi n-ar trebui să deranjeze pe nimeni. Cât despre tine, n-ai decât să faci cum crezi că e mai bine pentru tine. Nu trebuie să ne amestecăm, nici unul dintre noi, nu avem dreptul să intervenim în viaţa ta. Mai bine să-şi vadă fiecare de problemele sale personale, să se descurce aşa cum ştie, cum poate.
Maria: Da, Luci, ai dreptate.
Lucian: Să ştii, dom' director mi-a dat de înţeles, foarte subtil, nu în mod direct, înainte de plecarea în această misiune, că s-ar putea să ne confruntăm cu asemenea cazuri, adică ar fi posibil ca unii dintre noi să se căsătorească, dar nu mi-a dat şi indicaţii clare, în legătură cu ce ar trebui sau ar fi mai potrivit să facem în aceste cazuri. În plus, nu mi-aş fi închipuit niciodată că tu ai putea fi prima dintre noi care va face acest important pas în viaţă şi nu ştiu ce ţi-aş putea spune; poate decât... Sincer, felicitări, din tot sufletul!
Maria: Mersi, Luci. Eşti, ca de obicei, un scump.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i adevărat că haina îl face pe om

Eşti un nimeni, se afirmă,
Dacă n-ai costum de firmă;
Eu identitate am...
Şi-n costumul lui Adam.

epigramă de Marian Cioacă (20 iulie 2009)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ally McBeal: Adevărul este că, probabil că nu vreau să fiu fericită sau mulţumită. Ce aş mai face atunci? Chiar îmi place căutarea. Acolo e distracţia. Cu cât eşti mai rătăcit, cu atât mai nerăbdător eşti să găseşti ceea ce cauţi. Mai ştii? Mă distrez şi nici măcar nu ştiu.

replică din filmul serial Ally McBeal
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

De noi depinde ce va fi

Dar, uite, ce frumos e-afară!
De ce refuzi să te dezgheţi?
Mai bine hai printre poeţi... –
Şi-n suflet se va face vară!

Lasă în urmă amintiri
Precum acelea de aseară.
Afară este primăvară,
Las' să se facă şi-n trăiri...

De ce continui să te miri
De parcă n-ai simţi ce scriu?
Stai liniştit, eşti încă "viu":
Cât timp stai bine în simţiri...

Este normal ca, uneori,
Să mai şi doară viaţa...
Nu poţi gusta numai dulceaţa
Celor mai calzi fiori...

E necesar, de multe ori,
Să simţi şi cum e să te zbaţi
Între banal şi ignoranţi,
Pentru-a putea, apoi, să zbori...

Nu poate fi totul doar roz
Şi nici nu este indicat,
Căci am uita ce-i important,
Am fi pe placul la moloz...

Dar nici nu trebuie să crezi
Că, dacă mâine-ţi va fi ger
Şi îngeru'-ţi va fi stingher,
Va fi la fel şi-a doua zi...

De noi depinde ce va fi,
De va fi soare, sau doar nori...
De vom putea face comori
Din ale noastre vieţi şi poezii...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (2 martie 2020)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a soarele răsare

Cioc, cioc, cioc,
bate soarele într-o uşă
a norilor bosumflaţi,
te aşteptăm,
spun margaretele
primenite de stropi,
veniţi primăveri,
haideţi
la Căldura cea Mare!

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a făcut dimineaţă, zise orbul

S-a făcut dimineaţă, zise orbul,
să zburăm, se entuziasmează ologul,
m-am împuşcat cu un bob de strugure,
mările au secat, creierul aleargă prin spaţii,
am murit de multe ori, ofer trupul meu hienelor,
simt mâna blândă a mamei, nu plânge, copile,
visez? Nu înţeleg nimic, spune matematicianul,
endoscopia se face la cap, l-ai cunoscut pe Yeti?
Eşti mare, eşti tare, lasă astrele în pace,
fii mai augmentativ, te mănâncă păduchii de junglă,
mai stăm puţin la aparate şi expirăm elegant.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea helicopter

"Întreabă dobitoacele, şi te vor
învăţa, păsările cerului, şi îţi vor spune..
Cine nu vede că mâna Domnului
a făcut asemenea lucruri."
Iov 12:7-9

Pasărea cât un bondar
Are zbor staţionar
Da, colibri mulţi nu ştiţi
Cum zboară mulţi nu gândiţi.
În zborul făcut pe loc
Lâng-o floare sau boboc
Bate-n aripi pe clipită
Cam optzeci, aşa-i grăbită
Şi ea stă având ca har
Să consume pe nectar
Cea mai mică păsărică
Nu face rău şi nu strică
După ce nectar a luat
Înapoi are plecat.
Da, înapoi aşa-i e zburat
Asta voi n-aţi observat
Are cioc lung să-l înfigă
Limba-n formă de siringă
Plănuită anumit
La nectar de absorbit
Când îşi face înălţat
Şi de la pământ plecat
Zboară repede-n şedere
Vertical spre ceruri piere
Leonardo stând gândit
Planul ei a întocmit
Colibri-n scară mărită
Ştiţi voi cum este numită?
Uite ce vă sugerai
Evoluţia are grai?
Plan şi scop ea le-o fi dat?
Ea distinctul ei zburat?
Ea făcut-a cioc, siringă
Cu ea nectarul să lingă?
Păsărica întreabă, e bine
Te va învăţa pe tine
Dovadă cum e depune
Păsărica îţi va spune
Evoluţia zbor i-a dat
Nu vă sună cam ciudat?

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti singur azi şi-mpovărat de tine...

Eşti singur azi şi-mpovărat de tine,
De slavă şi de visuri despărţit,
Dar ai rămas iubitul pentru mine,
Cu cât mai trist, cu-atât mai îndrăgit.

Bei vin mereu, ţi-s nopţile murdare,
Mai ştii dacă trăieşti cu-adevărat?
Şi ochii-ţi verzi cu zvârcoliri de mare
Mărturisesc că pacea n-ai aflat.

Invocă moartea inima-ţi nebună,
Afurisind al soartei pas greoi,
Şi vântul de apus mi-aduce-ntr-una
Din partea ta mustrări şi rugi, puhoi

Spre tine iar, cum pot să viu fierbinte?
Sub cerul pal, aici, în ţara mea,
Ştiu doar să cânt şi să-mi aduc aminte,
Tu nici măcar atât nu cuteza!

Tristeţi sporind, trec zile fără veste...
Ce rugăciuni de dragul tău să fac?
Iubirea mea atât de mare este,
Că n-ai putut nici tu să-i vii de hac.

poezie celebră de Anna Ahmatova
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!