LA POARTA NOPȚII
La poarta nopții dacă iele bat,
Rămâi, în visul tău, de Cer legat
Și nu răspunde la chemarea lor,
Cât Cerul nu-ți dă aripi pentru zbor!
La poarta nopții, chiar de-ar bate-acum,
Trei magi porniți dup-a lor stea la drum,
Rămâi în visul tău ocrotitor
Că Domnul nu te vrea în timpul lor!
La poarta nopții dacă va suna,
Din trâmbiță, un înger dintr-o stea,
Atunci, deschide poarta către Cer,
Că nu te vrea pierdut blândul Oier;
Luminii, ochiul să-i deschizi mereu
Și-n somn, de-auzi un glas de Dumnezeu,
În cântecu-nvierilor din zori,
Pe care îl aduc privighetori!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Poartă
Poarta sărutului, străpunsă
de adâncul somn al nopții,
se strecoară în poarta versului,
dezmierdând somnul cu poarta iubirii
ce deschide labirintul seducător al necunoscutului,
poarta sărutului, coroana drumețiilor celeste,
portretul vieții este veșnicia,
poarta sărutului, dragoste eternă
pornită din poarta neschimbată
a simbolului puterii pragului!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jocul gândurilor aprinse
o pană ruptă din timpul rănit
putrezită de zbor
a devenit îmblânzitor de cuvinte
flămândă de nemurire ar vrea să scrie
despre ochii linși de priviri
dar obosită stă înclinată
pe strigătul din pagina albă
pradă nopții cu brațe nevăzute
în jocul gândurilor aprinse ce ard
ca un Dumnezeu al flăcărilor
simțurile noastre abia dezmorțite bat la poarta luminii
ochiul demn plânge
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La poarta mea
A bătut ușor la poarta mea
În amurg de seară fericirea
Îmi era pe-atunci inima grea
Întâlnisem doar dezamăgirea.
N-am deschis, nu înțeleg de ce
Și a dispărut ca o nălucă,
Scriau de ea atâtea cântece,
Cum de-am lăsat-o să se ducă?
A venit apoi la poarta mea
Cu trandafiri de dor iubirea,
Printre petale îmi surâdea
Dar m-am ferit să-i văd privirea.
Și m-am ascuns după un geam
Deși doream nespus s-o întâlnesc
Plângea o pasăre pe ram
Spunându-mi că din nou greșesc.
A revenit atunci la poarta mea
Într-un amurg dezamăgirea
Din cerul negru fără nici o stea
Ea își vesti din nou sosirea...
Plângeam cum n-am plâns niciodată.
Durerea ei prea bine o știam.
Dar visul s-a sfârșit si deodată
Lumina soarelui intră pe geam.
***
De ce să plângi o viață-ntreagă
Când fericirea e aproape
Și-oricine poate să aleagă
Între drum lin sau tulburi ape....
Dorina Omota (25 februarie 2017)
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Luke Havergal
Du-te către poarta dinspre apus, Luke Havergal,
Unde brațele iederii, albe, flutură pe pereți batiste ca un sol,
Și așteptă-acolo-n amurg, vei primi vești curând.
Frunzele-ți vor șopti despre ea, iar unele duse de vânt,
Cuvinte-n zbor, te vor lovi, te vor arde ca un pârjol;
Dar, du-te, și dacă-asculți, ea te va chema încetișor.
Du-te către poarta dinspre apus, Luke Havergal
Luke Havergal.
Nu, nu există zori pe cerurile dinspre răsărit
Pentru a fisura noaptea din ochiul tău înnebunit;
Dar, unde beznele din vest se-adună rând pe rând,
Întunericul va pune capăt nopții în curând:
Cu fiecare frunză care zboară, Domnul ni se dăruie, ucis
Iar iadul nu se judecă în jumătăți de paradis.
Nu, nu există zori pe cerurile dinspre răsărit
Dinspre răsărit.
Am ieșit din mormânt să-ți spun ce ai de făcut,
Să-alung de pe fruntea ta acea flacără, acel sărut
Care strălucind în valuri de lumină și de fum
Te orbesc într-atât că nu mai vezi adevăratul drum.
Da, există-un singur drum spre locul unde-i ea,-n azururi,
Amar, dar unul pe care credința nu-l va pierde pururi.
Am ieșit din mormânt să-ți spun ce ai de făcut,
Ce ai de făcut.
Mai există poarta dinspre apus, Luke Havergal,
Cu frunze pe pereți albi precum batista unui sol,
Du-te, pentru că vântul le sfâșie zi de zi,
Nu-încerca să deslușești ghicitori lumești, orice ar fi
Nici să le urmărești căderea continuă-n gol;
Ci, du-te, și dacă mai crezi în ea, te va chema din nou.
Mai există poarta dinspre apus, Luke Havergal,
Luke Havergal.
poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.
Dacă nu mai vrea nimeni să stea la poarta Europei, vom sta chiar și singuri la coadă.
aforism de Victor Martin din Plimbare cu telemobilul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Poarta cerului
Visat-am odată stele albastre
La geamuri ghirlande și maci în oglindă
Azi stau treze păsări de foc cu demonul nopții,
Șoptind să se prindă în hore, la joc
E jocul ielelor la miezul nopții
Când inorogi beau apa din ploaia de stele
La vale se vede câmpul cu verdeață
În cer lutul păsării din piatra de cremene
Puse-n odihnă în pahare și cupe
Liniștea etajului trei
Viața se umple cu iluzia zilei de azi și de ieri
Când poarta se oprește să mai bea apă din cer.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ni se va deschide poarta împărației cerurilor dacă n-am bătut la poarta virtuților.
citat din Sfântul Maxim Mărturisitorul
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Intrebari si nedumeriri" de Sfântul Maxim Mărturisitorul este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Clopote!
Bat clopotele nopții
Se aud zarurile vieții
Și jocul la ruletă.
O dansatoare dansează la bară
Dansul câștigului și speranței,
Viața aleargă-n noapte
După liniștea somnului,
Se strecoară pe gaura cheii
Suflând picătura vieții în ea.
Zăngănesc lacătele
A închis și deschis,
Poarta nopții sau a vieții.
Bat clopotele, se aud ceasurile
Bimbangul sosește
Și orologiul ne trezește.
Când Bimbangul nopții sosește
"Sunt aici trimis de Dumnezeu
Să mai curăț lumea
Ca să fie mai bună,
Să stea pe o rază de vise."
Bat clopotele în noapte
Și orologiul sună.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baladă pentru ziua mea
De mine câteodată-mi este dor,
o, Doamne, ce bărbat eram odată!
Treceam și gardurile ei în zbor
de poarta rămânea nedescuiată.
Poate și azi aș face tot la fel,
dar am găsit acolo altă poartă,
nu din uluci, ci țepe din oțel,
cu vârfurile lor să ne despartă.
Nimic n-a mai rămas ca în trecut,
chiar gardurile toate-s mai înalte,
din tot ce-a fost, din câte am avut,
atâtea mi se par acum deșarte!...
Iar de mai trec pe-acolo uneori,
pe lângă poarta ce îmi stă în cale,
m-aș înălța chiar dincolo de nori,
din cornul lunii să-i aduc pocale.
Din ele să îmi toarne elixir,
să mă îmbăt, cum o făceam odată,
când ajungeam în stare de delir,
trecând de poarta ei nedescuiată.
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii culturale (20 martie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta sufletului
De-aș putea rupe tăcerea dintre noi!
Dar cum să ceri iernii flori de mai?
Mă prinde tristețea și-n taină contemplu...
Aripi albe, mari se desfac -
Poarta sufletului se deschide...
Sunt furtună, sunt ploaie, sunt soare!
poezie de Viorica Sălăjeanu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta visului meu
Oprește-te la poarta mea de vis
Și n-o-ncerca! Acolo nu au loc
Aceia ce continuă un joc
Pe care să-l încheie au promis.
De vei rămâne, totuși, să privești,
Ce vei găsi acolo,-n lumea mea,
Nu-ți va plăcea, nu te va încânta,
Căci vei vedea ce-nseamnă să iubești.
Acolo timpul pare nesfârșit,
Secundele-s uitate-ntr-un sărut
Atât de dulce, cald. E absolut!
Iar visul meu, de poartă-adăpostit,
Nu poate fi de lacrimi asuprit,
Ci numai de iubirea ce-am voit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În visul tău
Deschisă-i poarta către cer,
Dar incă sper
Să mai respir
Parfumul unui trandafir
Si mor incet la umbra lui
Cu gând hai-hui...
Alunecă inspre apus
Nori albi cu brațele intinse
In zbor lin
Deasupra crengilor de-arin
Si-mi cântă cu un glas domol
O doină lângă un izvor
Cinci greieri mici
Un singur pas si noaptea cade
Ca o năframă peste ochi
Nu văd nimic....
Stiu că tu dormi
Un somn adânc
Si-n visul tău
Mă vezi plângând.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La poarta nouă
La poarta U. E. stau cam trist
Și mă gândsc ca un vițel
Cum am să pot eu să subzist
Cu licuriciul mititel?
epigramă de Iconița Octavia Micu din Satiricon (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
La poarta epigramei
Ieșind pilit din fundul cramei,
Un bard haios, cu ochii-n rouă,
Privea la poarta epigramei,
Ca știm noi ce... la poarta nouă.
epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta cu lacăt sec
O șoaptă în vecini eu am auzit
Te aștept din zori zilei ca să vii
Timpul a trecut nu ai mai venit
Sunt îngrijorată tu nu întârzii
De ce pasul îl aud acum venind
Trece de poarta mea nu s-a optit
Eu aud și glasuri la vecini râzând
Nu e nevoie să treci de mine pitit
De vei veni iar la mine altă dată
Găsești câinele la poartă legat
Mi-am pus valul, rochia înfiorată
Sufletul și inima este depărtată
Poarta pentru tine este încuiată
Inima suferă este tristă și grea
Lacrimi stau agățate într-o salbă
Să mergi acum la vecina cea rea
Să nu mă aștepți sunt departe
Va veni și rândul meu să plec
Umbli eronat cu vecine multe
Mă cauți la poarta cu lacăt sec
Nici eu pe acasă nu mai trec
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La poarta sorții
când lacrimi se lovesc de timp
și bat la poarta sorții
cuvintele se înalță și se frâng
la ceas de taină cu strămoșii
eu beau cucută iar cu morții
aș scrie cuvânt după cuvânt
în fața Ta
cu lacrimi și cântări șoptite...
în apusuri de suflet plăsmuiam întrebări
și așteptam, offf, cât așteptam...
uneori scrijeleam pe copaci despuiați
povestea unui om răstignit într-o viață
alteori ascultam psalmii unui cor de îngeri
coborâți pe zidurile cetății
seara, croiam din șiraguri de ceară
pași către cer
în valuri se oglindea răsăritul privirii
eu înfigeam rădăcini
în lacrima pură a nopții
tinzând să privesc necuprinsul
scânteie de gânduri
curcubeu al iertării
izvor de lumină în lacrima firii
alteori adormeam pe lespedea lumii
și mă trezeam din somn
să evadez din țăndări
țesând mereu câte o întrebare din valuri de mare
la umbra nucului din prag
să bat la poarta sorții
să fiu o rădăcină, un fior, un fir către lumină
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima a suferit
La poarta ta acum eu am venit
Poarta grea de lemn este-nchisă
Cu piciorul gol în lemn am bătut
Eu nu mă las ușor de ea învinsă
Și aud cum dorul plânge-n tine
Iubire sufletul îl ții legat închis
Oftatul din greu răzbate la mine
Tremură un vis, poarta a deschis
Drumul, oboseala mă cuprinde
Te văd în vis cum te ascunzi
Esti mândru, suferi fără mine
Nu am să pot, nu voi mai veni
Dă-i drumul liber sufletului
Să-l pot îmbrățișa intrând în el
Lasă-i libertatea inimii traiului
Vino, fără mândrie, pasul ușurel
De mă vei căuta, nu mă vei găsi
Căci inima a suferit, mi-a obosit
Linistea își găsește, mă va părăsi
Sufletul ajunge în raiul mult dorit
Mă cheamă îngerii în corul lor
Rămâi cu bine, dragule destin
Căci vine timpul ca să zbor
Stelele toate mă invitată la festin
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tată, deschide-mi poarta
Mi-e dor de Tatăl meu ceresc
Mi-e dor de-a Lui mustrare
Mi-e dor de Edenul din care
Adam și Eva cu tot neamul lor lipsesc.
Mi-e dor de Tatăl meu cel sfânt
Și plâng îngenunchiată
La poarta Raiului ce e încuiată
Că-i frig și bate vântul pe Pământ!
Tăticule, deschide-mi poarta
O clipă doar să mă-ncălzesc.
Să fug din iadul cel lumesc.
Am să te-ascult, te rog,
Deschide-mi poarta!
poezie de Dorina Stoica (noiembrie 2008)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Painea lui Bragi" de Dorina Stoica este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Inscripția de pe poarta Raiului
Pe poarta Raiului, Creatorul
A scris, să știe tot poporul:
"Nu intră-n Rai" și-așa stă treaba,
"Cei care au trăit degeaba!"
epigramă de George Budoi (6 aprilie 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Poarta spre vis
"Noapte bună, iubito!" aș vrea să-ți șoptesc
Iar tu să-mi răspunzi: "Somn ușor! Te iubesc!"
Să ne fie-mpreună și drumul din vis
Printr-o lume în care destinul s-a scris.
Vom pluti pe al timpului val nesfârșit
Fără țintă și rost ori ceva de-mplinit,
Două suflete-n lumea ce-apune în zori
Când lumina o-apasă, prea greu uneori.
Noapte bună, iubito! La poarta spre vis
Ți-am lăsat un bilet: "Te aștept, e deschis!"
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!