Și chiar dacă te mai iubesc...
Acum când plec definitiv,
Am înțeles că niciodată
N-ai fost al meu decât fictiv,
Și voi uita povestea toată.
Regretu'-mi pare azi anost,
Sunt ca un bulgăr de zăpadă,
Iar lacrimile nu-și au rost
Când tu jucai doar o șaradă.
Te voi uita prin nori de fum
Și printre frunze-ngălbenite
Mi-e sufletul un hău de scrum,
Iar gândurile-s obosite.
Și nu-nțeleg de ce ți-am pus
În palmă inima s-o strîngi,
Când am știut dar nu ți-am spus
Că într-o zi ai să mi-o frângi.
Și chiar dacă te mai iubesc,
De-acum voi fi doar o tăcere,
Dar am să-nvăț iar să zâmbesc
Pentru că toate-s efemere...
poezie de Dorina Omota din Când tăcerile dor...
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre prezent
- poezii despre nori
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Draga mea Lola...
Dacă așa a fost dat să fie
Atunci așa să fie.
Draga mea Lola,
Nu am avut curajul niciodată să-ți spun cât te iubesc,
Și mai știu că niciodată nu te voi uita,
Chiar de vor trece ani, decenii, poate vieți,
Cu mare foc te voi păstra în suflet și în inima mea...
De-atâtea nopți la tine mă gândesc,
Și mă trezesc plângând de-atâtea dimineți,
Dar crește inima în mine și zâmbesc,
Că te iubesc pe tine și am uitat de ea,
Tu îmi ești inceputul, te rog sa fii a mea,
Vreau tu să mă iubești, nu vreau nimic în plus,
Păstrează pentru mine sărutul tau de rai,
Și -ți jur că te iubesc chiar dacă nu ți-am spus,
Căci tu când mă privești, si dulce îmi zâmbești
Rămân fără de grai...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre sărut, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre promisiuni
Am spus
Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Și-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau și-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.
Am spus că știu când n-am știut
Și-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Și-am spus nu pot, dar am răbdat.
Am spus că am când n-am avut
Și nu ți-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Și-am spus sunt prost, fiindcă eram.
Am spus că pot când n-am putut
Și că-i ușor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Și-am fost întotdeauna eu.
Am spus mereu ce-aveam de spus
Și-am scris să știi că te iubesc
Și-atuncea când voi fi apus
Și n-o să pot să mai vorbesc.
Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Și tot ce-am spus e de prisos.
poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dorințe
- poezii despre vorbire
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre supărare
- poezii despre superlative
- poezii despre prostie
- poezii despre plâns
Privește-mă cu drag
Așa e de bine
când mă gândesc la tine.
Am un foc în inima mea
că așa amară e dragostea.
Să iubești e tare greu
și uneori amar e sufletul meu,
dar tu ești ce mi-am dorit,
chiar e bine să fii iubit.
Am trăit clipe ce nu le voi uita
și niciodată nu voi regreta.
Vreau să mă ascunzi în sufletul tău
și să mă alinți când mi-e greu.
Iartă-mă atunci când mai greșesc,
dar niciodată nu vreau să te rănesc.
Să mă privești când te privesc,
cu vorbe dulci îți spun că te iubesc.
poezie de Eugenia Calancea (24 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre greșeli, poezii despre foc sau poezii despre declarații de dragoste
Sonetul noilor poteci
Aleg potecile întunecate,
aleg să nu te văd, să nu te simt,
aleg să plec departe și să mint,
și căi mai noi și, poate, neumblate.
De-acum voi fi un suflet singuratic,
voi fi cum n-am mai fost, dar vreau să fiu,
voi căuta, în viață, alt meniu,
voi fi ascuns și rău, voi fi sălbatic.
Iar tu vei ști de ce, vei înțelege,
dar nu vei mai putea veni la mine
cu vorbe sau cu litere din lege,
căci ai greșit, nu te-ai putut abține
și ai călcat poruncile divine,
iar eu... ți-am spus deja ce voi alege.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre singurătate, poezii despre minciună sau poezii despre legi
Cât te-am iubit doar amintirea știe...
Tu erai prințul meu de ceară
Ce-n zorii dimineții se topea
Dar revenea în fiecare seară,
Și mă făcea să cred că mă iubea.
Din jurăminte ai făcut risipă
Dar nu ai înțeles că într-o zi
Se poate rupe-a dragostei aripă,
Și-atunci regretele vor fi târzii.
Cât te-am iubit, doar amintirea știe,
Dar jur că în curând te voi uita,
Îmi era sufletu-ntr-o colivie,
Iar dragostea în gratii se zbătea.
Și vara-n care doruri te-așteptau,
Cu disperări ce m-au uscat de tot,
S-a prefăcut în ger și nu mai vreau,
Să mă împiedic de-al minciunii ciot!
Din tot ce a fost nimic nu mă mai doare
Cenușa amintirii-o risipesc,
Și voi uita a dorului tumoare
Pe strada-n care, îngerii zambesc.
poezie de Dorina Omota din Mai plâng o lacrimă și plec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre îngeri, poezii despre seară, poezii despre ger, poezii despre dimineață sau poezii despre cenușă
Nu exist!
Azi m-am pierdut în clipa de apoi
Și m-am temut ca să mai ies din ea
Am vrut doar să m-ascund de pasul tău
Ce-l așteptam mereu
deși nu mă dorea...
Am înțeles ce-am refuzat să cred
C-ai fost făcut doar să împarți durere
Nici de cuvânt nevoie nu aveai
Erau destule ce urlau
în a ta tăcere..
Și m-am ascuns de lumea ce nu știe
De ce curg lacrimi azi din versul meu...
Mi-e sufletul bucata de hârtie
Din care tu ai rupt
fâșii, mereu...
Nici chiar cerneala nu mai e aceeași
Iar mâna-mi nu mai scrie azi, nimic.
Otrava ta mi-a luat de tot puterea,
Când încercam de jos
să mă ridic...
Dar să nu crezi că eu voi fi pierdută
Doar am să plâng puțin și... am să plec.
Nu știu nici când... nici unde, dar voi face
O punte peste lacrimi,
și-am să trec...
Ce milă-mi este când mă uit la tine
Căci ochii tăi nimic chiar nu îmi spun...
Și n-ai să ai nicicând curaj destul
Să mă păstrezi așa
cum eu m-adun...
Ce liniște mă soarbe fără voie
Și tot aleargă prin albastru-mi trist
A fost ce-a fost, sau ce-o fi vrut să fie...
Oricum, ce mai contează?
Nu exist!
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre ochi sau poezii despre hârtie
Omul de zăpadă
Copii frumoși, sunt Omul de zăpadă
Care-a văzut prea multe-n viața lui
Și care mai așteaptă doar să cadă
Pe el omătul Dumnezeului.
Nu mă mai pot juca precum odată,
Când nas de morcovi îmi puneați și ochi
Din doi cărbuni, iar mătura stricată
Mi-o așezați sub braț ca pe-un deochi.
Acum vă las, fiindcă e-un rost în toate
Și vreau s-o fac atâta cât mai pot,
În sens invers și-ncet de a-i străbate
Poveștii mele albe drumul tot.
A fost frumos atâția ani de zile
Să ne jucăm alături, nu-i așa?
Definitiv rămâne scris pe file,
În cartea fericirilor de nea.
Când veți vedea că nu mai sunt în locul
În care mă clădeați voi tot mereu
Veți ști, mai mari, că-mi port în mine focul
Și mă topesc după un plan al meu.
Că Omul de zăpadă e-o poveste
Ce din păcate are un sfârșit,
Ca orice basm, dispare fără veste
Când timpul vieții noastre-a-mbătrânit.
Veți ști, de-asemeni, că am fost aparte
Și că m-ați plămădit din fulg ceresc,
Că frigul lumii îl simțeam ca moarte,
Plângând prin râsul vostru pământesc.
Eu plec acum, cât încă mai e iarnă,
Prin încălziri globale mă disip,
Las viața voastră-ntreagă să discearnă
Trecutelor zăpezi frumosul chip.
Mă voi gândi la voi întotdeauna,
Vă voi vedea-n paltoane și galoși
Și voi simți cum mi-așezați cu mâna
Bulgări pe trup și-am să v-aud voioși.
Când veți fi mari și triști și singuri poate,
Când veți uita frumosul nostru joc,
Din liniștea zăpezilor trădate
Vă voi aduce-n vis semn de noroc.
Iar de nu veți avea nici somn în noapte
Și un opaiț va lumina la geam,
Eu, Omul de zăpadă și de lapte,
Am să vă ning precum când ne jucam.
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre lumină, poezii despre zile, poezii despre visare sau poezii despre trădare
Ți-am spus și azi că te iubesc?
De nu ți-am spus, îți spune vântul
Căci am vorbit cu el aseară
Dacă te vede trist cu gândul
Să îți șoptească fluierând
Că-mi este dor și în curând
La tine voi veni nălucă
Cutreierând păduri și văi
Prin ochii tăi!
Ti-am spus și azi că te iubesc?
De nu ți-am spus privește luna
Când mângâind cerul cu mâna,
Trimite carul său cu stele
Și dorul meu ascuns în ele...
De te trezești din somn buimac
Să-ți fiu vedenie și leac
Acum și-n veac!
Ți-am spus și azi că te iubesc?
De nu ți-am spus îți spune floarea
Ce-a înflorit cu mine-odată,
Ea-n ploi de vară sărutată,
Eu cu iubirea ta udată
De tine, omul meu cel blând,
Ce-mi ești în suflet și în gând,
Soare ce-aprinzi lutul meu sfânt
Prin legământ.
poezie de Angelina Nădejde (25 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre flori, poezii despre văi sau poezii despre vânt
Cum de-am uitat?
Și dă-mi uitarea de nu crezi
Că pentru mine ești speranța,
Dar de mi-o dai, cum o să vezi,
Că nu s-a terminat romanța?
Și că nu pot, și că nu știu,
Pe care drum să te mai caut
Deși nu e deloc târziu
Să cânte iar dorul din flaut.
Tot vreau să plec însă revin,
În zarea plină cu iubire,
Dar numai frunze de pelin
Mai caută prin amintire.
Deși tăceri în mine-au nins
Și încă ning de-atâta vreme
Mi-e focul dragostei nestins
Iar vâlvătaia-i la extreme.
O vorbă doar aș vrea să-mi spui
Când doruri grele mă apasă
Dar m-ai lăsat a nimanui
Și ai ales o altă casă.
Iar noaptea este pe sfârșite
Dar să adorm n-am reușit
Și gândurile-s obosite
De dorul ce le-a răvășit.
Dar zorii vin și din coșmar
Trezirea cu un zâmbet vine;
Cum de-am uitat că-n calendar,
Tu mă scrii zilnic doar pe mine?
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre somn, poezii despre noapte sau poezii despre ninsoare
Măicuță Sfântă, nu fi supărată
Sunt lanțurile parcă tot mai strânse
Iar labirintul nu se mai sfârșește,
Ia-mi Doamne toate lacrimile plânse,
Nu vezi că suferința mă orbește?
Măicuța Sfântă, nu fi supărată
Și iartă-mă de patima greșelii,
Mi-e inima atât de-nsângerată
Încât doar cheaguri am deasupra pielii.
Mi-e teamă pentru fiecare clipă
Și o otravă lentă mă sfârșește
Iar spaima și 'ndoiala-n mine țipă
Când fulgerul durerii mă lovește.
Învață-mă să-mi regăsesc speranța
Sau dă-mi măcar drumul eliberării
De-s vinovată, voi plăti creanța,
Dar dă-mi un strop din liniștea uitării.
Doar Tu și Domnu-mi puteți schimba calea,
O șansă chiar și-un condamnat o are,
Vă rog îngenuncheată, luați-mi jalea,
Sau liniștiți-mi sufletul ce moare.
Regret, of cum regret Măicuță Sfântă
Că uneori m-am contopit cu răul,
Și am dansat cum doar cel negru cântă,
Deși simțeam că mă cuprinde hăul.
Nu cer nici milă și nici îndurare,
Dar le aștept și sper într-o minune,
Acum când a venit postul cel Mare
Și toată lumea crede-n rugăciune.
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre uitare, poezii despre suferință, poezii despre spaimă, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre schimbare
Te văd în toate doar pe tine...
A fost un "zbor de triolete" sau amăgirea unui vis,
Când sărătându-mă cu sete, tu fericirea mi-ai promis?
Sau poate că era o joacă, iubirea ta cu flori de Rai,
Din care am ieșit săracă cu-n suflet plin de mucegai.
Și mă întreb acum retoric, de-a meritat să te ador,
Când gândurile-mi spun ironic: -Erai precum un cerșetor,
Care cerșea seară de seară, o vorbă doar sau un surâs,
De la un prinț croit din ceară care ți-a luat iubirea-n râs.
Mi-e inima mult prea bolnavă și nu mai am cum s-o repar.
Când ți-am donat-o pe o tavă de care tu, nu ai habar.
Te văd în toate doar pe tine, și-n gură am, un gust amar.
Și iar mi-e dor și mi-e rușine, că te iubesc dar în zadar.
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sărăcie, poezii despre râs sau poezii despre rușine
Te voi iubi și dincolo de moarte...
Mi-e tare grea impusa ta tăcere,
Acum când sufletul meu în ruine
Mai are numai lacrimi de durere
Din primăvara viselor cu tine.
Pustiul mă pătrunde pân' la oase,
Iar fumul despărțirii se întinde,
Când trec prin mine vorbele tăioase
Ce ard deși par flăcări muribunde.
De ce-ți mai caut oare amintirea,
Când de atâta timp m-ai dat uitării?
Și de ce oare încă-mi las iubirea
Să îți păzească ușa nepăsării?
Unde mă uit te văd numai pe tine,
Iar vocea ta mă strigă la tot pasul,
Și vai!... Dacă ai ști ce greu îmi vine,
Când zorii dimineții-ți fură glasul!
Precum pasărea Spin când piere,
Te voi iubi și dincolo de moarte,
Deși de azi, îmi iau 'La revedere'
De la un vis de care viața mă desparte.
poezie de Dorina Omota din Dincolo de tăcere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre păsări sau poezii despre primăvară
Eu te iubesc cu trupul meu de umbră
Eu nu doresc să-ți intru pe moșie,
Nici granița s-o trec, ca un tâlhar,
Doar să mă lași să vin pe la chindie,
Să îți aduc iubirea mea în dar.
Să te privesc, așa, de la distanță,
Să nu te sperii, nu vreau să te-ating!
Mă lasă, să-ți pătrund în ambianță,
Să pot, iubita mea, să te mai ning.
Te voi ciopli din trunchiul de mesteacăn,
Mai albă decât neaua de Crăciun
Și doar cu gândul voi atinge-un cearcăn
Și nu voi îndrăzni nimic să-ți spun.
Te voi iubi cu umbra-mi, la amiază,
Cu umbra-ți să te-apropii de-un sărut,
O vară indiană-ți pun de pază
Iar, dacă ai nevoie de un scut,
Doar îți trimit cu vântul mângâiere,
Căldura mâinii-n palmă s-o primești,
Să ne iubim în cuibul de tăcere,
Cum n-am iubit și n-ai să mai iubești.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre miezul zilei sau poezii despre graniță
Te iubesc
Te iubesc, în fiecare cuvânt pe care n-am apucat să ți-l spun...
Pentru fiecare lacrimă născută de dorul tău,
Nu pot decât să te iubesc în gând, de departe,
Cu sufletul pe jumătate fericit, pe jumătate pierdut...
Te iubesc pentru că am uitat ce am fost înainte de a te iubi pe tine.
Te iubesc, chiar și când nu ar trebui să te iubesc.
Te -am iubit și nu voi înceta să te iubesc, dacă -mi vei și permite.
Te iubesc și mă bucur ca un copil de acadeaua lui primită în dar,
Știu, sunt naivul ce încă mai crede că există cineva pentru fiecare în lume...
Acel cineva de care doar moartea te va despărți.
Dacă te iubesc nu înseamnă ca eu sunt acel romantic, cu suflet bun și mare,
Ci pentru ca ești tu cel mai bun lucru ce există și a prins rădăcini țn mine, femeie fără chip!
Te iubesc și-mi este teamă că atunci când te voi găsi,
Voi fi prea... bătrân să te mai pot iubi...
Dar m-aș mulțumi decât cu șansa oferită,
Doar să te iau de mână și să te plimb prin parcul sufletului meu
Să-ți citesc toate poemele scrise în cinstea și de dorul tău,
femeie minunată!
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre romantism, poezii despre plimbare, poezii despre parcuri sau poezii despre naștere
Chiar dacă anii se adună
Chiar dacă anii se adună mulți,
nu voi uita cât am iubit odată,
voi regăsi întotdeauna punți
să retrăiesc minunea căutată.
Chiar și copil voi fi, din când în când,
și-n visul meu, călătorind prin vreme,
te voi zări prin pajiști alergând,
iar dorul meu, vibrând, o să te cheme.
Voi sta cu părul răscolit de vânt,
privind de-a lungul vremii înapoi
și pe poteca strâmtă, alergând,
ne-om întâlni, căzând în iarbă goi.
Îmbrățișați vom luneca la vale,
prin văile umplute de țărână,
nimic n-o să ne poată sta în cale,
cât timpul ne va ține împreună.
Eu am rămas același, neschimbat,
doar ochii triști mai obosiți îmi par,
pe chipul parcă mai îngândurat,
când în trecut te caut în zadar,
sau când apari, dar nu așa de clară
precum aevea te știam cândva,
iar umbra ta începe să mă doară,
când visul meu n-o poate contura.
Fă, Doamne, o minune pentru noi,
cum ai făcut, atunci, întâia oară
din viață noastră dă-ne înapoi
doar amintiri care să nu ne doară!
poezie de Corneliu Neagu din Fata morgana (2016)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr
O lacrimă ce încă doare...
Eu am plecat de lângă tine iar,
Dar sufletul meu n-a plecat.
E doar al tău și este în zadar,
Sa mint mereu că te-am uitat.
În nopțile târzii când dorul doare
Și când prin ciob de gând te caut,
Lacrima arde-n ochi cu disperare,
Iar dorul plânge-n cânt de flaut!
Îți scriu pe cer că încă te iubesc,
Cum floarea iubește grădinarul.
Și c-aș dori sa te reîntâlnesc,
Cu tine doar, eu aș uita amarul.
Pe unde ești? Și pe ce valuri?...
Te poartă viața asta blestemată,
Aș vrea să știu de-ai găsit maluri,
Eu nu sper să le pot găsi vreodată!
Iubirea ni s-a stins anost,
În acea tristă zi a despărțirii
Și nu-i mai găsesc adăpost,
Inimii arse-n patima iubirii!
poezie de Dorina Omota (6 aprilie 2016)
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăceri
De-acum ai s-asculți doar tăcerea
căci vorbele-au fost condamnate
să fie de vânturi purtate
să-și tacă prin lume durerea.
Va fi o tăcere-nghețată,
în care găsi-vei răspunsuri
la tot ce-ai crezut neajunsuri,
dar n-ai înțeles niciodată.
Va fi o tăcere-ntrebare
pe care nici eu nu am pus-o,
plecarea ta, doar a răspuns-o,
prin pași ce ne-aduc alinare.
Ne-a fost prea târziu în prezentul
pe care se-așterne tăcerea,
speranța fiind încheierea
în sensul ce-l dă transcendentul.
Și, poate, în vieți de lumină,
sau alta ce-mi poate fi dată,
te voi căuta de îndată,
continuu și fără hodină.
Dar, totuși, tăcerea de-ar sparge-o
iubirea, credința în mine,
voi fi tot aici pentru tine;
ți-am spus că te-aștept și voi face-o.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere
Ochiul magic
Când noaptea nu va fi nici neagră, nici albă
lumina din interior mă va înghiți,
voi uita pe unde am fost și dacă am fost
ori am lăsat la alții ce am avut,
mă voi despărți cu totul de trup
chiar și gândurile mă vor părăsi,
o umbră poate să-și aducă aminte
de soare când m-am ascuns,
voi întra într-un labirint fără ieșire
în care și steaua mi se va topi.
Nu voi mai simți nici vântul, nici ploaia
somnul nu-mi va mai fi somn,
voi iubi altfel decât am știut
fiindcă inimă nu voi avea,
doar un ochi mă va călăuzi
de voi vedea universul întreg.
Tu, iubito, dacă vei fi undeva prin el
am să te recunosc cu ochiul magic.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre ploaie sau poezii despre negru
Speranța învierii în iubire...
Nu mai e nimic de spus și nici speranța învierii în iubire
Am luminat pentru o zi, două-trei întunericul în care erai
Acum sunt singură, ating lumina prin înțelegerea viselor
În interpretarea lor nimic nu e hazard
Ci cifra magică am regăsit-o
Plătind în realitatea crudă indecizia unui vis...
Voi pleca să pot sorbi lumina...
Și voi învia când voi muri definitiv
Și inima nu va mai pulsa pasiune și iubire
Când ochii nu vor fi surprinși și cerul neumblat
Când visul meu va lumina mai alb ca mâna unui mag
Iar flacăra va risipi sclipiri de viață
Tu-mi vei fi iarbă sfântă... pâine... vin
Iar eu pământ sau unguent de pus pe rană.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre realitate sau poezii despre pâine
Te iubesc, om frumos!
Ți-aș spune ceva, dar,
Poate n-ai să mă crezi,
O fi oare-n zadar?
Dar o voi face, azi,
Iți spun, omule, TE IUBESC!
Oricine și oriunde-ai fi,
Poezia mea ți-o dăruiesc,
Căci am primit-o-n darul
Sfânt al gândului ceresc.
Ți-am înțeles suferința
Când mi-am văzut neputința,
De-a te iubi așa cum ești.
Am fost un suflet gol
De propria-mi iubire,
Dar forța dragostei a-nvins
In mine, răutatea,
Iartă-mi nedreptatea!
Te voi iubi, nu doar cu vorbe,
Ci cu iubire-n versuri vii,
Învățat-am din propria-mi dezamăgire
Că ceea ce dai, aceea vei primi.
Iți voi dărui prietenie și poezie,
Cu inima deschisă, de vei vrea
Sinceritatea ta a-mi da.
poezie de Gabriela Docuță (19 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri sau poezii despre sinceritate