Sânzienele...

În noaptea de Sanziene
Drăgaicele se adună
Şi dansând printre poiene
Vor s-aducă voie bună

Fetelor nemăritate
Ce oftează înspre lună
Şi se doresc sărutate
Purtând peste păr cunună.

Cerul dragostei se-aprinde
Totul pare o poveste
Jocul ielelor se-ntinde
Dând fecioarelor de veste.

Bucuria străluceşte
Si cuprinde toată zarea
Prinţul vieţii se iveşte
Uitând toată depărtarea

În buchet de fericire
Florile zâmbesc pe ramuri,
Stelele cu-a lor lucire
Luminează pe la geamuri.

În ziua de Sânziene
Nu uitaţi că-i sărbătoare,
Şi vor deveni hiene,
De nu le daţi ascultare...

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este zi de sărbătoare (poezie pentru copii)

Ziua se arată... bună
Are soarele cunună,
Este zi de sărbătoare
Peste tot zâmbet şi floare:
E ziua mămicilor,
Fetelor, bunicelor;
Este cald, şi este soare
Cu săruturi, şi cu floare
Mergem, să le sărutăm
Flori frumoase-n dar le dăm:
Ca respect, că ne-au născut
Ne-a-ngrijit, şi ne-a crescut,
Şi încă... încă, ne cresc
Până când... ne părăsesc
Şi se duc la Dumnezeu
Unde, vor trăi mereu:
În cer veşnic vor trăi
Şi precis, ne vor păzi:
Ca să nu... ne rătăcim
Şi mama, să n-o... iubim!

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stejarul aşează stele-n ramuri

Stejarul-n zare aşează stele-n ramuri,
Bucuria lui aprinde Pegaşii în hamuri,
Un tren de vise trece prin crengile uscate,
Vântu-naripat despică rodii coapte.

Un fluture recită în zboru-i o baladă,
În ochii tăi se-nalţă iubirea, vrea să ardă,
O horă-n jocul vieţii începe pe tăcute,
Stelele din ramuri vor să ne sărute.

Acum stejaru-i steaua ce adună stele,
Privite-n orizont doar frunzele sunt vele,
Zarea e oceanul de mare bucurie
Unde pe valuri nalte se naşte poezie.

Tristeţea ce apasă e şlefuirea fină
A stelelor ce-aduc prin raza lor lumină,
Eu ca stejar le sting, tu eşti steluţa pură
Ce în veşnicie cu un sărut se fură!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunea speranţei...

Începe vremea să se răcească,
Bătrânii stau la geam să privească,
Florile au dispărut în lacrimile nopţii
Şi ei împletesc stele-n lumina dimineţii.

Cerul înfloreşte-n alb, iar visele lor se scald,
În ardoarea sufletului cald.
Pe aripi înflăcărate, chemarea lor coboară
Şi caută iubirea cea de-odinioară.

Se duc în galaxie şi zâmbesc la o floare,
Dar vor sărutul fin ca la ultima sărbătoare,
Şi fire de argint se ţes în păr la infinit,
Minunea speranţei din nou a venit.

Perdeua ferestrei au dat-o într-o parte,
Să vadă cum iarna vine pe frunzele furate,
Şi strigă la persoane fără glas,
Ca s-aducă visul mai aproape c-un pas.

Mai stau ş-aruncă ultima privire
Şi-n universul lor sunt ultimile suspine,
Fără lacrimi plâng stelele-n boreal
Şi-n amintirea lor totul pare ireal.

poezie de Eugenia Calancea (18 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţi-vă măcar în ziua de Crăciun

Şi vin din nou la voi spre seară
Când stelele pe cer se-aprind
Ca să vă cânt a mia oară,
Cu dragoste, al meu colind.

Sobor de îngeri dau de veste,
Că astăzi s-a născut Iisus,
Şi-orice păcat va fi poveste
Când El spre cruce va fi dus.

Cu Leru-i Ler şi cu iubirea
Ce străluceşte ca un far,
El ne va da nemărginirea
Prin jertfă şi prin chin amar.

Când va fi răstignit pe cruce
Deşi păcate n-a avut,
Pe ale noastre le va duce
Şi urii îi va pune scut.

Lăsaţi vă rog poarta deschisă,
Şi bucurati-vă de dar,
Ca să nu fie compromisă,
Această zi din calendar.

Iubiţi-vă ca niciodată,
Iubiţi-vă ca nişte fraţi
Şi lăsaţi vrajba încuiată
Pe unde ştiţi că nu intraţi.

Iar răul ţineţi-l departe
Măcar în ziua de Crăciun
Şi binelui să îi daţi parte
Când peste suflet e taifun.

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spune luna, noapte bună!

voi adormi strâns de braţele mele
şi luna cu-n surâs, îmi va vorbii de stele,
îmi va vorbii de tine, de soarele din cer,
ce fuge în tristeţe, când cerne ea mister
şi pe negrita boltă, doar ea cu păr bălai,
apropie pământul, cu florile de mai
şi-i pune o cunună, în jur lumină blândă,
să doarmă în tăcerea, a nopţii haină, surdă

îmi spune luna-n şoaptă:,, noapte bună!"
eu o privesc cu zâmbet, admir a ei cunună,
i-admir într-o tăcere ce-mi pregăteşte somn,
pe stelele surate, privesc cerul s-adorm,
închid pe ochii-mi pleoape, le mai deschid puţin,
zâmbesc la lună şoapte şi ochi deschişi mai ţin,
mă mai foiesc puţin şi iar nu mă mai mişc,
apoi se-ntâmplă totul şi nu mai ştiu nimic

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spune luna, noapte bună!

Voi adormi strânsă-n braţele mele
Şi luna cu-n surâs îmi va vorbi de stele,
Îmi va vorbi de tine, de soarele din cer
Ce fuge în tristeţe când cerne ea mister
Şi pe-negrita boltă doar ea cu păr bălai
Apropie pământul cu florile de mai
Şi-i pune o cunună, în jur lumină blândă,
Să doarmă în tăcerea a nopţii haină surdă.

Îmi spune luna-n şoaptă:,, noapte bună!"
Eu o privesc cu zâmbet, admir a ei cunună,
O-admir într-o tăcere ce-mi pregăteşte somn
Cu stelele surate, privesc cerul s-adorm,
Închid pe ochii-mi pleoape, le mai deschid puţin,
Zâmbesc la lună şoapte şi ochi deschişi mai ţin,
Mă mai foiesc puţin şi iar nu mă mai mişc,
Apoi se-ntâmplă totul şi nu mai ştiu nimic.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele şi speranţa

Voi oameni sensibili şi plini de speranţă
Viaţa este numai iubire?
Nu vreau să cred că voi nu credeţi în ziua
Când stelele se vor uni cu lumea
Şi nu se vor mai separa de ploi
Vor fi doar ele simple adieri?
Vor redeschide inimile necuprinse
În alge de păr atinse...
Nu vreau decât să sper că mâine şi eu voi rămâne
O stea mică pe cerul aprins
Şi voi străluci în inimile voastre
Ce mă cuprind în mii de spaţii alese
De astăzi stelele vor străluci altfel...
Se vor opri în ochii tăi...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înflorit din vise...

M-am recompus din coji infime de speranţă
Şi jur... Nicicând n-o să mai las vreun mărăcine,
Să mă înţepe cu-a durerilor substanţă,
Atunci când se frâng doruri printre ghilotine.

Am înflorit zâmbind, petale de narcise,
În şoapte de amor pe un altar de stele,
Iar cerul mi-a vândut buchete mari de vise,
În care să m-ascund când gândurile-s grele.

Am aruncat degrabă pe-al zorilor sărut
Şi-n câmpul pîrjolit de disperări tăcute,
Toată amărăciunea şi tot ce m-a durut,
Cănd în tăceri de spin, plângeam cu lacrimi mute.

Am presărat stamine cu muguri albi de vis,
Pe ploaia de suspin ce răpăia la geamuri
Şi cu seninu-n suflet m-am dus spre Paradis
Cu braţul încărcat de verdele din ramuri.

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu forţa iubirii

Cu forţa iubirii
Florile, copacii, zburătoarele,

Cu forţa iubirii
Trenuri, avioane, vapoarele,

Cu forţa iubirii
Copiii în jocul lor de zaruri şi cerc,

Cu forţa iubirii
Fetele privind printre draperii,

Cu forţa iubirii
Oamenii îndrăgind cerul,

Cu forţa iubirii
Totul deveni într-o bună zi nemuritor.

poezie clasică de Maurice Careme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rusaliile sinelui

Noi serbăm, de Sânziene,
Florile din toiul verii,
Ce se-arată prin poiene
Ochiului cald al muierii.

Noi serbăm de Sânziene
Florile ce vindecă
Rănile ce trec alene,
După ce ne spintecă.

Noi serbăm de Sânziene
Florile fără miros,
Din copilării perene,
Ce s-au petrecut frumos.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vor bea

din mine iubitele
după ce mă vor dizolva
în poeziile pe care le-am dăruit
o să dansez tango
cu ultima şi prima
zeiţele vor bea ultimele cuvinte
amestecate jumătate jumătate
cu whisky contrafăcut
o să fie ceva confuz
setea lor e mare
o să mă dizolv în lacrimile lor
de fericire vor zbura printre nori
vor bea din mine clătinate
de vântul de toamnă
multe patimi o să le rămână
în cerul gurii după ce-au trecut de buze
o să le transfer povara mea
pe umerii lor sărutaţi de buzele
mele pătimaşe şi fierbinţi
voi deveni o băutură winterfresh

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frig nocturn

ard în felinare cearcăne de ceaţă
desluşind nocturne colţurile-n străzi
scufundaţi în stele nourii îngheaţă
cerul geme jilav săgetat de prăzi

ţurţurii de gheaţă împletiţi în ramuri
scânteiaza noaptea printre lacrimi reci
gerul rebegeşte florile pe geamuri
streşini bat în lături urmele când treci

din povara bolţii vântul înfăşoară
peste câmpul searbăd mânecile lungi
apa zgribuleşte-n roata de la moară
rătăcita lună sfârtecată-n dungi

poezie de Valerian Dincă (decembrie 2020)
Adăugat de Valerian Dincă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de vultur

Din înălţimi scrutezi tărâmul de legende,
Al munţilor de piatră, sălbatici, azurii,
Săgeată neagră care se ridică şi se pierde,
Dinspre adânci prăpăstii, înspre norii argintii,

Vultur maiestuos, regal, care străbate zarea,
Simbol imperial peste blazoane şi pe steag,
Care priveşte de pe piscuri îngheţate marea,
Şi floarea albă ridicată pe corăbii la catarg,

Sălaşul tău e din granit, pe creasta îngheţată,
Iar florile de colţ îţi scânteiază în priviri,
Şi printre pene străluceşte bolta înstelată
Şi noaptea vin să ţi se-nchine prădătoare şi stihii,

Priveşti spre sud de peste stâncile polare,
Pădurile de conifere ţi se-aştern ca un covor,
Tu ţii o lume necuprinsă în cioc şi-n gheare
Şi stăpâneşti peste trecut, prezent şi viitor,

Şi cuibul tău în cer e împletit din crengi de laur,
Şi-n munţi apusul pare răsărit şi noaptea zi,
Şi aripile tale negre în amurg parcă -s de aur,
Şi zborul vieţii înspre moarte, l-ai putea opri...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fată coase la fereastră

Pe obrazul stins, pe mâna-i slabă,
Pe ochii trişti din cale-afară
Şi-a pus pecetea nendurată
Pierduta vieţii primăvară.

Se scoală-ncet... aprinde lampa...
Mai plină-i casa şi-i mai bună,
Iar ploaia pare că-i un cântec
Ce din adânc de vremi răsună...

Un cântec trist şi fără vorbe
Porneşte-n dulcea înnoptare
Şi lampa cântă, lampa plânge
Povestea unei vieţi amare.

Iar acul, ochii şi lumina
Şi ploaia care-n geamuri bate
Urzesc poemul plin de jale
Al fetelor nemăritate...

poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Noapte bună, iubite,
O noapte senină îţi doresc
Cu arta dragostei te pedespesc
Până ce zorii zilei vor veni,
Până ce cocoşii vor adormi,
Până ce stelele se vor intalni,
Cu tot, cu tainica înserare,
Îţi mulţumesc pentru tot
Îţi mulţumesc şi te iubesc.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe plaja lacrimilor mele

Privesc pe cerul vieţii mele
Cum stelele se sting... Şi plâng...
E noaptea lor de suferinţă...
Poate şi-al vietii lor amurg.

Pe plaja lacrimilor mele -
- n nisipul gândurilor stranii
A răsărit precum o umbră
Şi-acum, când nu-şi mai ştie anii.

Pare că s-a-nfrăţit cu zarea
Şi-n zare veşnic rătăceşte,
Dar în adâncurile nopţii,
De-acuma, nu mai străluceşte...

De ce-a murit? De ce se moare?
Şi cu aperanţă se hrăneşte
Destinul. Trecerea spre mâine
De ce din trupuri îşi clădeşte.

Mormânt şi soclu? Nemurire
Visăm în orice clipă-a vieţii...
Dar cine să o aibă? Cine?

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neant

Doar florile mai adună
Lumina!
Tristeţea e gri,
lacrima incoloră,
timpul e fum şi cenuşa-i uitată,
omul, neant.
Neant, viaţa toată!

Gândul e roşu
Cum roşie-i zarea!
Albastru răsare uneori, cerul.
Sângele cheamă la el
depărtarea.
Afla-vom vreodată luminii,
misterul?

Sămânţa
în galben s-a-nveşmântat.
Embrioni verzi
mai germinează pământul.
Istoria lumii s-a tot repetat
şi-n toate acestea,
suveran e Cuvântul!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neant

Doar florile mai adună
Lumina!
Tristeţea e gri,
lacrima incoloră,
timpul e fum şi cenuşa-i uitată,
omul - neant -...
Neant, viaţa toată!

Sângele-i roşu
Cum roşie-i zarea,
Albastru răsare uneori, cerul,
Gândul mai cheamă la el
depărtarea...
Afla-vom vreodată luminii,
misterul?

Sămânţa
în galben s-a îmbrăcat,
Embrioni verzi
mai germinează pământul,
Istoria lumii s-a tot repetat
şi-n toate acestea,
suveran e Cuvântul!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mamei mele cu toată dragostea şi respectul ce îi port! - Mamă!

E ziua ta şi nu mă voi certa cu vântul
Că a rupt salcia din care voiam ramuri!
A rupt şi câteva muşcate de la geamuri,
Fără a cere nimănui consimţământul!

Mi-a răvăşit în noapte, visele şi gândul,
Şi sentimentele în mii de amalgamuri!
E ziua ta şi nu mă voi certa cu vântul
Că a rupt salcia din care voiam ramuri,

Să le-mpletesc şi oferi, mamă, în cântul
Păsărilor ce au poposit pe damuri.
Îţi dăruiesc în schimb sufletul meu şi lamuri
Din florile ce au acoperit pământul...

E ziua ta şi nu mă voi certa cu vântul!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeiască

Când vor şti prunii să citească,
Până şi vântul va şti carte;
Ce-i mic mai are timp să crească,
Şi ce-i aici va fi departe.

Când vor fi daţi la facultate
Salcâmii care cresc sub lună,
Dreptatea va fi nedreptate
Şi-nţelepciunea – o nebună.

În timp ce stelele vor plânge
Din ceruri, de singurătate,
La nunta noastră se vor strânge
Toţi înţelepţii din cetate:

Stejarii, cornii şi salcâmii...
Dar tu vei fi cea mai frumoasă
Printre toţi învăţaţii lumii
Care vor sta cu noi la masă!

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!