Rondelul celei ce-a plecat

Din ziua-n care ai plecat,
Eu te aştept aici confuz
Şi-mi tot răsună în auz,
Un pas grăbit şi sincopat.

Nici n-am putere să te-acuz,-
Poate şi eu sunt vinovat.
Din ziua-n care ai plecat,
Eu te aştept aici confuz.

Tot ce-ai dorit ţi-am cumpărat.
Eu zic că nu am fost obtuz.
Te-am şi plimbat în lung şi-n lat,
Dar am rămas din nou mofluz,
Din ziua-n care ai plecat.

rondel de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi

E ziua-n care
Mă rog la răsărit de soare
Şi la copaci şi frunze moarte
Din cap şi pănă la picioare
Să-mi coase un veşmânt aparte!

E ziua-n care
Poeţi din patru zări în umblet
Se-adun la poalele Nemirei
Să îmi ofere dar de suflet
Poeme în acordu' lirei..

E ziua-n care
Emoţiile mă inundă
Scăldându-mă în calde-arome,
Minutul părând o secundă
În ceasul cu bătăi molcome!

E ziua-n care
Răsfăţul îmi e musafirul
Ce-a rătăcit prin lume-n cânt
Vorbind cu luna şi zefirul
Despre cuvânt şi simţământ!

E ziua-n care
Voi fura zâmbetele toate
Cu vraja versului din carte!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul trei

În ziua-n care cuvintele mele
erau ţărână...
eram prietenul tulpinilor de grâu.

În ziua-n care cuvintele mele
erau mânie
eram prietenul lanţurilor.
În ziua-n care cuvintele mele
erau pietre
eram prietenul râurilor.
În ziua-n care cuvintele mele
erau răzvrătire
eram prietenul cutremurelor.
În ziua-n care cuvintele mele
erau mere amare
eram prietenul omului optimist.
Dar în ziua-n care cuvintele mele
au devenit miere...
muştele mi-au acoperit
gura...!

poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ţinem ca pe-o sărbătoare
Ziua-n care ne-am născut,
Semn că n-am prea priceput
Că-i mai mare ziua-n care
Priceput-am "de ce oare?"

poezie de Ioan Hapca din Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

False suveniruri - I

Un gol fertil se surpă-n mine
Iluzii ard fără de păcat
Martire gânduri mint păcat:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

Suveniruiri rămân încă-n sipet
Metaforele-n lire înalte tac
Îngerii din ceruri plâng şi înţeleg
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

Adâncuri de ceruri vii divine
Întorc aripile în zborul scindat
Mă-ntreb cine sunt eu fără tine:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

Mă uit la inelele de rouă-n care
Un anotimp captiv mai este căutat
Când arde aurul petale de-ntrebare:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

Şi, vezi o picătură de sânge curge
Rubinul vieţii pare în noi iar înstelat
Cu timpul regăsirii ce-n amurg e:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NU-ŢI ESTE ?...

Nu-ţi este dor de ziua-n care
Şi tu si ea, deci fiecare,
Fara sa fie o carare,
In ziua plina de culoare
Plecati, spre-o noua intamplare?
.
Nu-ti este dor de ziua-n care,
Ea alergand, tu traversand...
Placandu-va si fara gand,
In bratele-ti deschise... asteptand,
Ea a "cazut", nimic spunand.?..
.
Nu-ti este dor de ziua-n care
Tacea, simtind, cum energia ta
Trecea prin haine -ncet, numai
La ea?... Iar buzele-ti puneau
Pecetea, sigiliul, zilelor de mai.?

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au plecat cu toţii

Au plecat şi-acum sunt parte din lumină;
Memoria le-a rămas vie şi plină.
Doar eu stau aici singur fără nici un rost,
Şi macin gânduri despre ce nu sunt şi-am fost.

poezie de Henry Vaughan din Silex Scintillans, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino

Vino,
te aştept acolo,
unde te-am aşteptat în toate zilele...
cu atâta răbdare în oasele mele,
cu atâta ardoare în sângele meu,
cu ochii căutând un curcubeu,
în ceruri!

Vino,
te aştept aici,
unde te voi aştepta şi-n alte vieţi,
cu atâta bucurie în pomeţi,
cu atâta dorinţă pe buzele mele,
cu inima mea pompând praf de stele,
te aştept etern!

Vino,
te aştept în gând,
unde nimeni nu ne poate vedea;
aici timpul nu poate să mi te ia,
aici totul este aşa cum doreşti,
aici e simplu să mă iubeşti,
în inima mea!

În ceruri,
te aştept etern
în inima mea,
vino!

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând în vânt

În ziua-n care salcia a plâns
Cu frunze aşternute pe cărare,
M-am întrebat: "Sunt eu de vină, oare?"
Şi aripile-n jurul ei mi-am strâns.

Când păsările, toate, au plecat,
Iar frunzele cădeau, îngălbenite
În zilele ploioase şi cernite,
M-am întrebat: "Sunt, tot eu, vinovat?"

În iarna ce-a venit c-un alb pustiu,
Mă întrebam, continuându-mi zborul:
"De cruntul ger, de vină, eu să fiu?"

Sunt gând în vânt, pot fi furtună, ştiu,
Dar şi o briză ce alină dorul
Cu bucuria de a şti că-i viu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Personal, mi-am pus întrebarea dacă să plec sau nu în Germania cel puţin de două ori: în liceu, când foarte mulţi dintre colegii mei şi-au pus această întrebare, când şi-au dorit să plece. Atunci răspunsul meu a fost că nu, nu vreau să plec. Pur şi simplu, nu am văzut niciun motiv pentru care să plec. A doua oară mi-am pus întrebarea după Revoluţie, când majoritatea saşilor au şi plecat, nu doar şi-au dorit. Chiar au plecat. N-am vrut nici atunci să plec. Decizia mea a fost de fiecare dată, să rămân aici, chiar dacă părinţii şi sora mea plecaseră.

Klaus Iohannis în Pas cu pas (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trecut

Am trecut prin foc, dar şi plin ploi
Însă niciodată nu am capitulat un război
Poate am câştigat, poate am pierdut
Însă mereu am luat totul de la început.
Destinul m-a învăţat să înfrunt teama
Şi-aştept ziua-n care un copil îmi va spune "mama"
Fiindcă mai presus de carieră, putere
Este familia, adevărata noastră avere.
N-am să-i uit pe cei care mi-au zis o vorbă bună
Pe cei care mi-au rămas alături în furtună!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (11 noiembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie lui Petrică Mâţu Stoian

Petrică Mâţu, ai trăit intens
Şi laurii din suflete-ai cules.
Într-un sobor de îngeri pleci cu ei,
Lăsând nori de furtună-n ochii mei.

Te plânge azi o Românie-ntreagă!
Ni-i viaţa tristă, muzica ta, dragă...
Cui ai lăsat cănuţa moştenire?
Ce lege-ţi frânse viaţa-n osândire?!

Cum e pe-acolo? Oamenii sunt buni?!
Sunt ploi de lacrimi? Stele sau furtuni?
E linişte şi pace-n moartea ta?
Aici eu n-am pe cine întreba...

Când ai plecat, ai plâns? Te-ai bucurat?!
Ce lumi, acolo, ţi s-au arătat?
Ce fir s-a rupt din caierul luminii?
De ce-ţi lucesc la tâmple trandafirii?

Solemn şi grav, un clopot rebegit,
Îţi plânge moartea - drum spre infinit.
De ce-ai mai fi rămas? De ce-ai plecat,
Când lumea-ntreagă te-a aplaudat?

De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas,
Când ţara-ţi plânge fiecare pas
Ce-n urma ta îl face... Te-au iubit
Şi cântecul tu ţării-ai dăruit.

E tricolorul îmbrăcat în doliu
Şi-un gol în suflet împământenit.
Ai îmbrăcat al nopţilor linţoliu
Şi ai plecat... căci viaţa ţi-ai sfârşit.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gutuie-n vers! Cu scorţişoară!

În ziua-n care-ai înviat
Erai copil, erai bărbat
Erai şi toamnă şi durere
De revedere.

Şi-n ziua-n care-ai apărut
La poarta dorului tăcut
Erai şi ploaie şi-ntâmplare-n
bazarul meu. De tâmple goale

Când plopii se jeleau de frunze
Pe banca viselor nespuse
Cerneam priviri întrebătoare
Cu resemnare.

Belşugul de smochine triste
Cafeaua care, se răcise
N-aveau nici gust şi nici savoare
N-aveau culoare.

Câmpii şi maci nedezmierdaţi
Magnolii ude-n ochi uitaţi
Speranţa-n boabe de priviri
Perpetua nedumeriri.

Din fân cosit ne-adăpostit
Simţul cel şapte, revenit
S-a scuturat despovărat
C-ai înviat.

Dulceaţa ta din mieji de vise
Ce sufletul mi-l îndulcise
Întru răsfăţ şi cu alint
Mi-a revenit.

Atâtea doruri arhivate
Culcuş de întrebări ciudate
La pieptul versului plângeau
Şi-ţi spun... DUREAU!

Când toamna caii-nşeua
Şi-n plugul vremilor ara
Rodul de griji se scutura
În cinstea ta.

În ziua-n care ai înviat
Eram copil, erai bărbat
Şi ţi-am cântat cântec de seară
Gutuie-n vers. Cu scorţişoară.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea la rădăcini

De oriunde-ai fi în lume,
întoarcerea la rădăcini
te arde ca un cărbune,
să vii acasă din străini.

Copil, aicea te-ai născut.
De ce-ai plecat din ţară?
Aici prieteni ai avut.
Şi pâinea nu-i amară.

Aici sunt părinţii tăi,
fraţii şi surorile.
Tot aici sunt munţi şi văi
să le calci cărările.

Aici străbunii au luptat
ca să avem libertate.
Când au murit, le-am adunat
oasele împrăştiate.

De oriunde-ai fi plecat,
Întoarce-te la rădăcini!
Ca un magnet adevărat
te cheamă glia din străini.

De strajă îţi stau Carpaţii
şi Dunărea bătrână.
Aici trăim ca fraţii,
noi, naţia română.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când ai plecat

De când ai plecat
soarele nu mai e soare.
Nici luna nu mai e lună.
Numai este sărbătoare,
nici o zi nu mai e bună.
De când ai plecat
cerul este negru.
Rămas fără lumină
a muri e verbul
care mă domină.
De când ai plecat,,
viaţa nu mai ester viaţă.
Fără tine,
totul este gheaţă.
Vin şi eu la tine.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-ai plecat?

De ce-ai plecat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai,
Prin munţii cu păduri de brad,
Oricine-ar fi - femeie sau bărbat -
Potecile te duc spre Iad,
Şi nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?...

De ce-ai plecat
Cu vântu-n părul tău vâlvoi,
Când nici un glas nu te-a chemat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai
Potecile sunt încă pline de noroi?...

De ce-ai plecat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai
E luna primului păcat -
Păcatul care dintr-o glumă
Te prinde-n laţ şi te sugrumă
Şi-apoi te-aruncă-afară-n ploaie,
În lada cu gunoaie?...

Opreşte-te!...
Priveşte-n jurul tău...
Şi dacă nu ţi-ai murdărit
Pantofii de noroi,
Fă-ţi cruce
Şi întoarce-te napoi!...
Fă-ţi cruce
Fiindcă n-ai păcătuit
Decât în vis...
Şi visul s-a sfârşit!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am plecat să caut

Am plecat să caut
Soarele-ntre nori,
Căci n-a mai răsărit
Şi n-au mai fost nici zori.

Am plecat să caut
Luna printre stele,
Căci nopţile-s pustii,
Sunt toate atât de grele.

Am plecat să caut
Chipul tău senin,
Printre vise vechi,
Dar totul mi-e străin.

Am plecat să caut
Dragostea-n pustiu,
Şi nu am găsit-o,
Unde-i nu mai ştiu.

Poate se ascunde
În vise eterne,
Poate de fărâme
Dragostea se cerne.

Să ne regăsim
Purificaţi de amor,
Şi plini de speranţă,
Vindecaţi de dor.

poezie de Răzvan Isac (25 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul beţiei

Deşi-s isteţ, deci nu-s obtuz,
Aici eu sunt un pic confuz,
Rog să-mi răspundeţi, aşadar:
Beţia-i viciu sau e dar?

epigramă de George Budoi din Dicţionarul Băuturilor, Beţiei şi Beţivilor: aforisme, epigrame, pamflete şi satire (13 septembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul,propriul chip

Om, ce ai apărut în lume,
Ori ai plecat devreme
Timpul îşi lasă urme
El, prin noi aşterne...

Tic-Tac, sunetul de ceas
Care pare a fi grăbit
Tu ca om, plecat, rămas,
Oare chiar ne-ai socotit?

Nu lăsa ce ai în mână
Nici în suflet, nici în trup
Să te uiţi ca-ntr-o fântână
Ca pădurea către lup.

Tot ce va veni de-acum
Şi ce-ţi va da de veste
Iartă, nu te face scrum
Rămâi tu, o poveste!

poezie de Vlad Milon (12 august 2021)
Adăugat de Vlad Milon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă implor, amintiţi-mi; sunt mamă?

voi n-aţi plecat niciodată de lângă mine
aţi crescut doar, prea repede, prea uşor
v-aţi întins aripi spre lumea străină
n-aţi avut vreun păcat sau vreo vină
c-am rămas secerată de dor
voi n-aţi plecat niciodată de lângă mine

am aşteptat atât de mult să veniţi
parcă timpul încremenise în ochiul meu drept
unde cărţile voastre de şcoală
aveau fiecare pagină goală
precum laptele de la mine din piept

voi sunteţi aici în lumea mea îngheţată
fiecare cu universul lui
îmi e dor şi-mi e groaznic de teamă
vă implor, amintiţi-mi; sunt mamă?
pe un val de noroi mă tot sui
nici nu ştiu... sunt aici... sunt plecată?

poezie de Sophia Elisa Coreli
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul de noroc

Divin, seninul, azi, deschide, largă, uşa,
Magnifică, în ochi îşi oglindeşte marea,
Îşi sapă, în adânc de gând confuz, cărarea,
Văratică, melancoliei spulberă cătuşa.

Cu magma împlinirii erupe în magia dezrobirii
De somnul indolenţei, ce împietreşte vene,
Încarcă bateria inimii cu fragede poeme,
Pe care Sufletul îşi sprijină toiagul Fericirii.

Cu verde must îmbată, chipeş, fir de busuioc
Şi umple cu parfum al verii sân de floare,
Înnebuneşte orice-aripă cu-naltă delectare...
E ziua-n care sporul îmi este darul de noroc...

Rostogoleşte-mi, dragă zi, minuta-n larg de pas,
Pe ram de vers, din faşă muguri dezgoleşte,
Nu-l stăvili, cât Sufletul în urmă se zideşte
Cu gând senin, pe infinitul care i-a rămas...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!