Întreabă dorul meu de tine
Întreabă dorul meu de tine.
Sărutul meu e istovit,
Că din visare nu-și revine,
Din clipa când m-ai părăsit.
În mintea mea, idei ciudate
Din amintiri te zămislesc.
Prin lacrimile-mi tremurate,
Abia de chipu-ți deslușesc.
Cum parcă m-a-ngrozit tăcerea
Aș vrea pe nume să te strig,
Dar depărtarea de-ți e vrerea,
Mă-nvăluie năpraznic frig.
Când gându-mi bate-n uși închise,
Zdrelindu-mi zilele în timp,
Pe-altarul sufletelor ninse
Am mai jertfit un anotimp.
Întreabă dorul meu de tine.
Speranța încă n-a murit.
Mai arde-o primăvară-n mine.
Iubirea mi-a înmugurit.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Stinge-mi dorul de tine
Aprinde-mi inima,
Stinge-mi dorul de tine,
Prea mult, am bătut la porți străine
Și te-am dat uitării, suflete.
Stinge-mi dorul de tine,
Nu mă lăsa captivă printre ruine,
Alerg spre tine,
Dar nu-mi găsesc oprire.
Sunt ziduri ce se-nalță,
Mi-am construit fortăreață,
Alerg spre vise,
Adesea, bat la uși închise.
Stinge-mi dorul de tine,
Când simt că mă-nconjoară,
Nu construi prăpăstii între noi,
Când încerc să mă apropii iară.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruptură definitivă
Tu plângi când te gândești la mine,
Te-am supărat eu cu ceva?
Ușor m-ai dat de lângă tine,
Și asta nu ți-o pot ierta.
Eram micuță când m-ai dat,
Așa credeai că este bine,
Anii au trecut, tu m-ai uitat,
Cum și eu te-am uitat pe tine.
Am plâns în taină tot mereu,
Când altă mamă m-a luat,
Te-am scos din suflet tare greu
Iar locul tău s-a ocupat.
Am așteptat un timp prea lung,
Până când doru-a obosit,
Nici lacrimile nu mai curg.
Tu pentru mine ai murit.
Să te strig mamă n-aș putea.
Nu meriți o așa onoare,
În suflet nu te pot ierta,
Păcatul tău a fost prea mare.
Nu simt nevoia să te văd
Și nici nu-mi este dor de tine,
Vagi amintiri încă revăd
Doar uneori, și cred că-i bine.
poezie de Viorica Pop
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Tu m-ai trădat, m-ai părăsit
Ai fost femeia veții mele,
Ai fost ca luceafărul între stele,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit
Și pe altul l-ai iubit.
Știe lumea toată
Că te-am iubit cu o dragoste curată,
Dar tu sufletul mi-ai rănit,
M-ai trădat, m-ai părăsit.
Dar n-am uitat niciodată
Clipa când te-am întâlnit,
Ți-am dăruit dragostea mea toată,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit.
Dar tu îmi spui acuma că nu ești vinovată
Și vrei să fim în doi ca altădată.
Dar eu nu te iubesc cum te-am iubit,
Căci dragostea mea pentru tine pe veci a murit!
poezie de Vladimir Potlog (28 martie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubitul meu
Iubitul meu, de tine mă despart
Cu sufletul în mii de cioburi spart.
Cine-i de vină? Poate amândoi,
Că n-am simțit ce se-ntâmpla cu noi.
Sorbind licoarea dulce din pahar,
Cum ne-am îndepărtat, nu am habar.
Doar amintiri duioase se mai zbat
Între o lacrimă și-un biet oftat.
Prin soare, ploi, mă voi plimba ades
Tot întrebându-mă ce s-a ales,
Dintr-o iubire care promitea
Să nu-și ia zborul ca o rândunea.
Îți las pe masă un bilet stingher,
În care vreau iertare să îmi cer,
Cu gânduri multe pentru rămas-bun,
Când am avut atâta timp să-ți spun.
Dar timpul a trecut nerăbdător,
Lăsându-mi vorbele pierdute-n zbor.
Acum, când totu-i prea târziu, aș vrea
Să bați a doua oară-n ușa mea,
Să te opresc la mine și să strig:
Ia-mi sufletul în palme, că mi-e frig!
Și-n loc de bun-rămas să mă săruți,
Cu buze moi și dulci rămase muți.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În sufletul meu tu te-ai topit
Ție am să-ți fac o poezie,
Să-ți țină de cald când e frig,
Te voi aștepta o veșnicie,
Dar vreau să m-auzi când strig.
Ești în al meu suflet și în buzunar,
Port încă sărutul tău, pasional,
Iar când în brațe de m-ai strânge doar,
Chiar de-aș fi foc, tu ai fi al mării val.
Cred că-n sufletul meu tu te-ai topit
Și vreau să fii cu mine și în alte vieți,
Stau lângă tine și am ațipit,
Atâtea seri și-atâtea dimineți.
Atunci când te simt aș vrea să taci,
Că la tine e mare cuvântul
Ș-apoi să zbori pe sus dibaci,
Dar tot mai bine-i jos s-atingi pământul.
Tu vrei să zbori cu mine către lună,
Ca să lăsăm această lume sumbră,
Dar tu ești vânt, iar eu frunzele ce sună,
Când vom zbura vom fi aceiași umbră.
poezie de Eugenia Calancea (12 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino, mămico! (durerea copilului părăsit)
Vino, mămico, acasă,
Pâinea străină o lasă,
Mi-e sete de tine, mi-e frig,
În visele mele te strig.
De ce peste mări ai plecat
Și al nimănui m-ai lăsat?
Vino, mămico, te strig,
Mi-e foame de tine, mi-e frig...
N-auzi copilul cum plânge?
Vino, la pieptu-ți mă strânge,
Mi-e dor să mă mângâi pe cap
De visele rele să scap.
Să vină-ngerașul divin
Ah, scapă-mă mamă de chin!
Mi-e dor să aud glasul tău
Când vine-ntunericul greu.
Copil fără mamă, mă tem,
Sunt tare mâhnit și te chem
Ca iar lângă tine să stau
Și toată iubirea să-ți dau!
poezie de Gabriela Gențiana Groza (noiembrie 2011)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Cicoare fără floare
Ascunde-mă în tine, ca pe-o vară,
În care nu mă mai primești de-o vreme!
Îmi voi lăsa o gleznă pe afară,
S-auzi cum dorul de sărut îmi geme.
Și te voi căuta cu-nfrigurare,
Că te-ai pierdut prin tine, fără voie;
Că, nu mai știu pe unde ești, mă doare
Și doar de un cuvânt mai am nevoie.
Nu-ți cer să mă îmbraci în straie scumpe,
Doar flori să îmi arunci pe sâni și brațe!
Nu simți, iubite, dorul cum irumpe
Tăcerea dintre noi, să o înhațe?
În tine nu mai este loc de mine,
Am încercat să îți pătrund prin vene;
Iubirea noastră doarme în ruine
Și nopțile-s păzite de hiene.
Ți-ai pus călăi de pază la intrare,
Mă voi zidi sub porțile închise;
Voi răsări cicoare fără floare,
Că cerurile-mi sunt, de azi, ucise.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape voi uita
Cristale de albastru dansează în eter,
Dantele de lumină s-au strecurat prin nori,
În crinoline albe vin îngeri și mă cer,
Descuie porți de rai cu stele în culori.
La margine de clipă curg gânduri trecătoare,
Ninsoarea cerne dorul prin cetină de brad,
O umbră rătăcește în mine și mă doare,
Mai lasă-mă să cred că-n tine încă ard!
O liniște străină și-o iarnă nefirească,
Un anotimp în care, doar eu mă regăsesc,
De lacrima iubirii n-aș vrea să-ți amintească
Nici rest rămas din mine, nici clipe, de-ți lipsesc!
Doar două, trei cuvinte să-ți spun îmi mai doresc,
Fii vesel, fericit, zâmbește fără rost,
Păstrează-mă în suflet cât încă te iubesc,
Eu voi petrece-n vise cu cel care mi-ai fost!
Mi-e iarnă și mi-e dor. Iubirea mi-o dezleagă!
De-ți sunt, de-ți lăcrimez, alintă-mă cu flori,
Și lasă-mă să-ți fiu, așa cum știu, întreagă,
Aproape voi uita cum poți iubind, să mori!
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul dorului
Mă las purtat de-un gingaș fior
Când mă cuprinde dorul de tine;
Pe aripi de-amintiri, mă scobor
În trecutul cu luciri adamantine.
Mă-ncinge-ades ceva ispititor
Cu-nțelesuri adâncite-n mine,
Mă las purtat de-un gingaș fior
Când mă cuprinde dorul de tine.
Când luna se-oglindește-n pridvor,
Visul se chinuie dorul să-mi aline,
Și-mi pune-n ochi al lacrimii izvor.
Păstrând speranța vremii care vine,
Mă las purtat de-un gingaș fior.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și visul
Clătinând în zig-zag
înnoptări
între flori de mac
în ochii mei iarăși
când freamătul de geană
presimte răsărirea
ca o ie înflorită
din cap până în picioare
să respire prin mine
și frig și cald
cum îi vine bine
și tăcerea ca o amenințare
și tu habar nu ai
încotro
încotro dorul cu tine prin vară
poezie de Eli Gîlcescu (2 iunie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt femeia ta, domnule! Și te iubesc! (dar de Anul Nou)
Eu sunt femeia ta,
pe care Dumnezeu ți-a dat-o în dar,
atunci când te-a alcătuit din iubire
și n-a vrut să fii singur!
De aceea, sunt cu tine, de când îți dau viață
și până când îți desăvârșești menirea pe Pământ
și te întorci la El!
Eu sunt iubirea ta,
atunci când, pe trupu-mi plăpând,
îți încolăcești brațele fierbinți,
iar eu te învălui în dăruire
și mă pierd în dragostea ta;
când te prețuiesc și mă topesc de dorul tău;
când mă chemi lângă tine!
Eu sunt minunea ta și, fiindcă Tatăl
din coasta ta m-a alcătuit,
tu te rezidești în mine în fiece clipă
iar eu te zămislesc de milioane de ori
în durere și resemnare; în speranță;
în iubire și crez!
Eu sunt giuvaerul tău,
când mă alint și te abund cu năstrușniciile mele
dar, fără să știi, sufăr în mine căci, știu că
nu sunt mereu așa cum Dumnezeu mi-a zis,
când m-a rânduit nădejdii tale, din carnea ta
și din iubirea ta!
Dar te iubesc, domnule,
căci sunt femeia ta!
poezie de Iulia Mirancea (1 ianuarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aud vuind al toamnei vânt
Aud vuind al toamnei vânt.
Copaci din frunze-ngână-un cânt.
Nu-i vesel cântul, e-un jelit,
Iar eu ascult pătruns de dor,
Visând la anul viitor
Când iarna se va fi sfârșit.
Parcă mi-e gândul chinuit
Când văd frunzișul răvășit
Și-n noaptea cu năpraznic frig,
În care ore greu mai bat,
Mi-e glasul stins și sugrumat;
Nu pot tristețea să îmi strig.
În piept se zbate un suspin
Știind că timpul, asasin,
Crengi nude-mi va lăsa în loc,
Gonindu-mi frunzele-n pustiu,
Iar păsări pleacă-ntr-un târziu,
Cât timp mai curge apa-n scoc.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regreți?!
Poate că totuși poți întoarce viața,
Clipa trăită-netrăită,
Hai... știu că poți, e încă primăvară
Neîncepută, ești încă 'n viață!
Ai obosit de prea mult ce te-am iubit,
Ai îmbătrânit în timp ce ți-am lipsit,
Un singur sentiment nu,, îmbătrânește"
Niciodată, iubirea și culoarea ochilor!
Privirea ta 'i la fel și acum, ochii...
La fel de primăvăratici, îi simt...
Privirea ta 'i de argint, la fel de vie
Ca la prima întâlnire-rătăcire!
Sufletul, iubirea e aceeași pentru viață,
Pentru mine, pentru tine sunt același
Visător-profet... poet, același ascultător
De tine, de vers, de viața aceasta...
Același îndrăgostit de timp, de vis,
De ce am iubit, cât te-am iubit, parcă...
Doare, parcă... sigur dorul naște Muze,
Iubiri confuze... iubiri adevărate... Mari...
Mari iubiri nemuritoare, iubirea mea...
Te-am așezat peste ce 'nseamnă timp,
Peste ce 'nseamnă viața, peste
Mormântul meu de viu, iubita mea...
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sprințara primăvară
De ea mi-aduc aminte
Și am visat-o iară,
Fiind ca mai 'nainte
În verzile-i veșminte,
Sprințara primăvară.
Parc-o țineam în brațe
Trezită din visare,
Cu părul pus pe moațe,
Gata să îmi agațe
În piept, un ram în floare.
Mereu seducătoare,
Atât de vie-n minte,
Treceai printre răzoare
Cu fața zâmbitoare,
Curată și cuminte.
Venirea ta mă-mbată.
Tu, dulce primăvară,
Cu rochia-ți suflecată,
Fecioară adorată,
Să hoinărim pe-afară.
La tine gându-mi zboară
Și parcă prind culoare,
Când timpul ce-ți măsoară
Venirea milenară,
Mă scoate din visare.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lacrimă ce încă doare...
Eu am plecat de lângă tine iar,
Dar sufletul meu n-a plecat.
E doar al tău și este în zadar,
Sa mint mereu că te-am uitat.
În nopțile târzii când dorul doare
Și când prin ciob de gând te caut,
Lacrima arde-n ochi cu disperare,
Iar dorul plânge-n cânt de flaut!
Îți scriu pe cer că încă te iubesc,
Cum floarea iubește grădinarul.
Și c-aș dori sa te reîntâlnesc,
Cu tine doar, eu aș uita amarul.
Pe unde ești? Și pe ce valuri?...
Te poartă viața asta blestemată,
Aș vrea să știu de-ai găsit maluri,
Eu nu sper să le pot găsi vreodată!
Iubirea ni s-a stins anost,
În acea tristă zi a despărțirii
Și nu-i mai găsesc adăpost,
Inimii arse-n patima iubirii!
poezie de Dorina Omota (6 aprilie 2016)
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul mă strânge-n chingi de lut
Timpul mă strânge-n chingi de lut,
Genunchii-mi pune în pământ.
Pe firul vieții nevăzut,
Mi-e tot mai trudnic să m-avânt.
Îmi bate crivățul la geam,
Mai troieniți sunt anii mei
Și-ultimii cai, cu greu înham,
La nesfârșitele-odisei.
Aș vrea vecia să alung,
Ca pe-un blestem ce-a-mpovărat
Și existența unui ciung
Și-ologu-n mersu-i scâlciat.
Vedeți?! Încă trăiesc și-acum.
În viață ghearele-mi înfig.
Chiar de sub pași rămâne scrum,
Mă-nvăluie năpraznic frig.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubito
Iubito
Dacă eu aș fi o mare de-ntuneric
În apele nebănuitelor căi
Atunci tu i fi un îngeraș feeric
Și am fi împreună amândoi
Când soarele înspre amurg se-ndreaptă
Tu luminezi cărarea sufletului meu
Iubirea spre mâine e o treaptă
Pe care să pășim doar TU și EU
Atât de mult eu te iubesc pe tine
Chiar de-mpreună noi să fim nu-i greu
și zi și noapte mă gândesc la tine
Pe tine doar... te voi iubi mereu
În clipele când nu ești lângă mine
Îmi pare că lipsești de ani și ani
Iar buna-dispoziție-mi revine
Numai atunci când tu apari.
Să știi că eu trăiesc doar pentru tine
Hrănindu-mă cu dragostea, cu dorul tău
și cred când spui că mă iubești pe mine
așa cum eu te voi iubi mereu!
poezie de Andrei Lupu
Adăugat de Andrei Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea
Ascult tăcerea cum tace în mine.
Văd tăcerea cum fuge peste dealuri și coline.
Privesc tăcerea cum se ascunde în suflet la tine.
Mă alin cu tăcerea când nu ești lângă mine!
Vorbesc cu tăcerea când mă simt bine.
Urăsc tăcerea când am zile mai puțin senine.
Chem tăcerea când îmi este dor de tine.
Înțeleg tăcerea când câteodată se închide în sine.
poezie de Vladimir Potlog (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a înmugurit un gând
Din împletite rugi înălțătoare
Și din noianul viselor, plăpând,
În minte mi-a înmugurit un gând,
Ce-a tresărit în nuda lui splendoare.
Ca-n chinurile facerii-n sudoare,
A străbătut pieptiș un anotimp
Și înfruntând urgia în răstimp,
Înmuguritul gând ajunse floare.
Tot asaltând a timpului coroană,
Spirala vieții, atingând zenitul,
Cu-a ei cântare-nfrânse infinitul
Și se-aruncă în brațe de nirvană.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a murit iubirea cu rânjet și stele
Încă din feșele inimii mele
Mi-a murit și-i strigoi și-n răstimpuri revine
Și țăruș nu-i pot bate-ntre coaste la mine...
catren de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!