Azi și mâine, mereu
prieteniile mi-au arătat cine sunt eu
un romantic incurabil și de neoprit
am să iubesc lumea azi și mâine, mereu
îi voi purta splendorile în infinit.
poezia îmi arată drumul spre eternitate
în momente de răscruce mi-a dat putere
cu aripile ei zbor azi spre libertate
și nu am în sânge teamă de cădere.
muzica este alintul care mi-l doresc
în miezul simfoniei simt că plutesc pe valuri
oriunde prin lume cu ea călătoresc
și-adesea se mulează punte între maluri.
sunt răsfățata timpului și vă iubesc
prieteni ce mă-nconjurati cu idealuri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cum să nu iubesc
Cum să nu iubesc
Cum aș putea să nu iubesc
Chemarea nopților târzii,
Când între vise te aștept
Și tu-mi ești steaua căpătâi.
Cum aș putea să nu iubesc
Chemarea zorilor de zi,
Când cu săruturi te trezesc
Și tu de gâtul meu te ții.
Cum aș putea să nu iubesc
Sărutul ce mi-l dai trecând,
Ce altceva să-mi mai doresc,
Eu te iubesc și-n al tău gând.
Cum aș putea să nu iubesc
Privirea ta și ochii plini,
În lumea lor mă regăsesc,
În lumea lor aș vrea să vin.
Cum aș putea să nu iubesc
Sărutul tău nepământean,
Căci buzele-ți sunt dar celest,
Mereu doresc ca să le am.
Cum aș putea să nu iubesc
Potecile ce pașii-ți poartă,
În viața ta vreau să pășesc,
Să-ți dăruiesc iubirea toată.
Cum aș putea să nu iubesc
Parfumul tău amețitor,
Eu când îl simt, înebunesc,
De-al tău miros, eu vreau să mor.
Cum aș putea să nu iubesc...
poezie de Mihail Coandă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legături inefabile
stau cu fața spre potențialul vieții infinit
dar ochii mei se-ntorc spre începuturi
spre Cuvântul magic care m-a definit
și mi-a creat în lume sublime legături.
m-am legat de oameni cu voință de putere
în legea credinței m-am legat de sfinți
m-am legat de filozofii creatori de mistere
cu acces la luminișuri din codri cuminți.
leagăn al uitărilor îmi este Cuvântul
m-a trezit mereu din somnul rațiunii
creându-mi armonii, mi-a fost alintul
și iluminarea din emisfera lunii.
cândva voi părăși și eu pământul
dar azi mă leg de cer cu virtuale funii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cosmetizând tristețea
am câștigat prieteni în lumea întreagă
stăm la taifas cu timpul nesfârșit
mereu îmi doresc ca toți să înțeleagă
sufletul meu pe care l-am mărturisit.
iubesc viața dar respir prin poezie
minunile lumii sub cununi de raze
circulă prin suflet fluturi de frenezie
pe câmpuri senine dansează zaraze.
am strâns cu prieteni comori de topaze
pe care-am să le duc pe lumea cealaltă
sunt vise și emoții răspândite-n fraze
și ziua și noaptea inima tresaltă.
cosmetizez tristețea se destramă emfaze
și înalt spre soare speranța mea înaltă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără titlu
moartea e ca bezna cu gura flămândă
mușcă din mine în ritm necontenit
sunt ca un deliciu cu firea mea blândă
se-nvață cu-al meu zbor către infinit.
nu mi-e teamă de moarte nu-mi face hatâr
voi lupta cu ultima picătură de sânge
n-am coasă, n-am secure, n-am satâr
cu Cristos alături știu că voi învinge.
lumina vie domnește în adn-ul meu
melodii cerești răsună în suflet
uneori și noaptea mă simt la Ateneu
plutesc pe acorduri plutesc pe sunet.
în lumea minunată sunt ca un corifeu
lucidă împart slove calde prin umblet.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simt
Simt, că sunt un fir de iarbă ce crește spre infinit
Sunt un diamant neșlefuit.
Un vis împlinit mi- l doresc la nesfârșit
Să iubesc.. Să fiu iubit
Am prieteni sub soare
Sunt o floare, sunt un crin, sunt un fir de trandafir
Ce candoare, ce încântare, să fiu eu, cum voi in stare
Nu voi chin, nu voi să mai transpir cu ochii atunci când sunt dat pe tâmplă cu mir
Roua dimineților de primăvară, o cunosc pe dinafară
Soarele mă hrănește, cu raze fine
Explodez parcă îmi vine
Dar nu pot,, prea mulți mă înconjoară
Rău îmi pare că nu înțeleg
Nu pot să dezleg al meu blestem
Mă leg de voi toți, un fir de iarbă bleg
Să simt iubire. Visez, lăsați - mă întreg.
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea zboară, Floare-nfloare
Chipul tău m-a surprins,
M-a uimit privirea ta,
Nu pot uita chipul, când te uiți la mine,
Te văd tot mereu zâmbind,
Când ești lângă mine,
Chiar și când nu sunt îndrăgostit de tine.
Refren:
Iubirea zboară,
Floare-n floare,
Câte o petală în zbor,
Parcă văd căzând pe obrazul meu,
Iubirea ne duce spre a ne iubi....
Dar mi-e teamă, să îți răspund la întrebare...
"De ce ești tot mereu lângă mine,
Te-ai îndrăgostit de mine?"
Ești un înger pentru mine,
Aș vrea să te am lângă mine,
Să îți văd chipul zâmbind,
Când ești lângă mine,
Simt fluturi în stomac,
Și simt că am sa mor,
De dragostea și iubirea ta,
Care o porți mereu cu tine,
Simt o adiere în sufletul meu.
Refren:
Iubirea zboară,
Floare-n floare,
Câte o petală în zbor,
Parcă văd căzând pe obrazul meu,
Iubirea ne duce spre a ne iubi....
Dar mi-e teamă, să îți răspund la întrebare...
"De ce ești tot mereu lângă mine,
Te-ai îndrăgostit de mine?"
Și simt că te doresc...
Și aș vrea să fi a mea....
Pentru că Te iubesc,
Și ești totul pentru mine...
Și nu pot să trăiesc fără tine,
Sunt singur fără apărare,
Când ești lângă mine,
Simt că sunt apărat de iubirea ta...
Și îți spun....
Că.... Te iubesc.....
poezie de Mihaela Blars
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seductii sufletești
poemul e momentul de răsfăț al zilei
mă simt inspirată de raze de soare
îmi așez inima pe albul pur al filei
scăldată de sânge cu parfum de floare.
mierle la fereastră îmi fac o serenadă
emoții roz aleargă prin sufletul meu
mă fericesc pe-a vremii esplanadă
și uit pentru o vreme de oftatul greu.
muzica și poezia mă mențin activă
strâng toate splendorile din univers
n-aș fi crezut că sunt așa de emotivă
lacrimi de iubire să curgă prin vers.
pe rețele literare gândirea e creativă
cu mirabile lumini mereu am convers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ardori de primăvară
în paradisul meu e primăvară
luncile sunt pline cu viorele
zburd extaziată ca o căprioară
desprind cu gândul razele din stele.
le împletesc cu romantismul meu
transfigurând un vis din ireal
și crezul mi-l dezvolt mereu
că voi rămâne pururea pe val.
iubite te iubesc ca o nebună
și fiece cuvânt este o treaptă
care ne urcă pe sub clar de lună
spre împlinirea cea mai înțeleaptă.
să ne iubim atunci la infinit
primăvara este zâna care ne-a unit.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumea viselor
sunt un romantic care rătăcesc
prin lumea basmelor prin lumea viselor
fericiri mă asaltează că pot să iubesc
că mă îndrept mereu pe calea astrelor.
ca un curcubeu mă înalt la cer
născut din spuma mării de credință
cântecul din inimă nu este efemer
abordează veșnicia de biruință.
umbre de doruri mereu mă urmează
tăcute amintiri nu le-am uitat
mă mențin încordată și trează
ca pe un vânător abil, calificat.
zâmbetul meu e un poem sfios
de dragul soarelui luminos glorios
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasiune onestă
străbat cu cuvântul drumul spre excelență
litere sincronizate se transformă-n epopee
mă hrănesc cu poezia cu nespusă opulență
cu visele de iubire să ating calea lactee.
pasiunea scrisului o voi duce-n mormânt
să simtă și pământul emoțiile mele
n-am să las tăcerea să fure din avânt
sunt cu toată firea îndreptată spre stele.
poezia poartă-n ea scene din teatrul vieții
precum munții cu filoni de generozitate
presar cinstire pe zorii dimineții
succesiuni de lumina și onestitate.
păstrează-mă Doamne în preajmă cu poeții
ei mi-au transmis mereu gânduri de libertate.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între lumini călăuze
extazul pur al timpului dezvăluie mistere
mă introduce-n taina ce leagă două lumi
accesul spre eternitate credință și putere
cu truda sufletului de-a urma heruvimi.
prinsă în revelații stau la masa de scris
povestiri din viață le aștern pe filă
muza universului fereastra mi-a deschis
în cuget să pătrundă lumina versatilă.
găsesc întotdeauna drumul care mă încarcă
cu splendori din natură cu magie din cer
pe oceanul credinței plutesc cu o barcă
cu vâsle aurite, vâslesc cu mult fler.
razele călăuze duios în mine se apleacă
să nu se simtă sufletul părăsit stingher.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În teatrul vieții
în teatrul vieții sunt doar un figurant
dar mi-am pus gândirea și sufletul pe tavă
timpul când e mohorât când e fascinant
urmând mereu smerită lumina suavă.
Dumnezeu regizor mi-a dat un rol simplu
să mă încred în El și lumea s-o iubesc
minunata lui creație să o contemplu
și tot ce mă-nconjoară să prețuiesc.
Dumnezeu mi-a dat și mulți prieteni dragi
ore de veselie le transform în slove
viață de poveste tu mereu mă atragi
și-mi descrii sublimul din zări cu mangrove.
cresc sentimente dulci ca tufele de fragi
le propulsez spre cerul cu infinite slave.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc tăcerea
Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor și bun.
Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii și-a nopții-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.
Iubesc tăcerea ca vis ori ca simțire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă să revin.
Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.
Iubesc tăcerea ca tihnă sufletească,
Dar nu iubesc o viață-nsingurată,
Iubesc tăcerea din lumea îngerească,
Dar nu iubesc trăirea-ntemnițată.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înălțarea iubirii
Te caut iar frenetic, n-am teamă și iubesc
Cuvintele, în mine, flămânde mă izbesc
Îmi mușcă gerul iernii ochii-nlăcrimați,
De-atâta dor de tine sunt înfometați...
Alunec spre iubire într-un zbor prelung,
Voi dobândi tăcerea la tine să ajung,
Tânjesc și mă așez într-un surâs aproape,
Să-mi închin lumina pe ale tale pleoape.
Dorință și speranță îmi este urma acum,
Mi-au înghețat și anii de-atâta ger și drum,
Dar simt un infinit albastru neatins,
Nălțând iubirea mea în veci spre necuprins.
poezie de Lusiana Drăgușin (20 ianuarie 2011)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Am prețul iluziilor mele,
Am dorul de concret și de singurătăți;
Sfărâm lacrimi-n miezul de durere...
Vă iubesc de vreți sau nu mă vreți!
Am intuiții clare obsesive,
Am ruga mea de Înalt și sinceritate;
Ard ca verbul între substantive...
Vă iubesc pe toți, în taină și-n șoapte!
Am atâtea zboruri noi încât
Uit de mine-n dor de Absolut;
Transform în frumos ceea ce-i urât...
Vă iubesc mereu; pe suflet vă sărut!
Am pagini nescrise și multă trufie,
Am de toate-n mine și vă dau și vouă;
Poezia mea e singura vie împărăție...
Vă iubesc continuu... cu sufletul de rouă!
Am crez în lumea cea de mâine,
Am jertfa unui prezent ardent;
Sunt pentru toți... "clipa ce rămâne":
Vă iubesc cu fiecare nou sincer sentiment!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miracolul iubirii
... Și te iubesc, și te iubesc mereu,
Și parcă mi-e teamă să tot spun
Că te iubesc ca pe Dumnezeu
Atât de sincer, de blând și bun!
... Și te iubesc din zori până-n *serare,
Și te iubesc nopțile întreg la rând
Că din iubire nu mai am scăpare
Fără să te port mereu eu în gând!
... Și te iubesc în vremi de pace, de război,
Și te iubesc prin vântul aspru și prin ploi
Când seceta din noi nu știe a rodi
De cât în miezul verbului A iubi!
... Și te iubesc ca un călugăr orb,
Și te iubesc ca un poet sincer rob
În care cuvintele ard în continuare
Căutând metafore, emoții, ardoare!
... Și te iubesc, te iubesc atât de mult
Încât toate bătăile inimi-ți-ascult
Când sângele meu se dilată în tumult
Sinceritate vie, dulcele dintâiul sărut?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o sferă calină
mă simt inspirată de aștri sublimi
să amplific zilnic gândirea duioasă
mă veghează în taină sacri heruvimi
iubirea lor de lume este contagioasă.
vibrații sonore îmi pătrund în ființă
abandonarea-n muzica minunatului Bach
pasiune vitală intrată-n conștiință
freamăt ca stejarul în codrul valah.
iubesc viața îi savurez dulceața
exploatez la maxim tot ce îmi oferă
când zori îmi bat în pleoape dimineața
simt că plutesc într-o calină sfera.
convertesc în stimulente poezia
energie și ardoare să cuprindă veșnicia.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e teamă
Sunt atât de temătoare, atât de firavă și... atât de plapândă!
Îmi e teamă că nu sunt în stare să te accept, să te iubesc...., îmi e teamă!
Mi-e teamă de mine, de tine, mi-e teamă de viață! Mi-e teamă, e toamnă, mi-e teamă de iarnă că am să îngheț și nu voi putea să iubesc!
Aș vrea să te iubesc, să nu te-alung în disperarea mea, și totuși...!
Ți-aș da drumul să zbori, ți-aș lega aripile să ramâi lângă mine, te-aș lăsa să mori!
Ți-aș fura penele și toate zilele, aș face orice să ramâi, să fii doar pentru mine, nu știu ce să fac!
Dar Eu sunt zdrobită și mi-e teamă că am să te zdrobesc și pe tine!
Dar ce pot să fac? Te-alung să mă urmezi, să ratacești în iubirea ce mi-o porți, ce ți-o... port!
Îți voi închide toate porțile, toate clipele în urma mea, voi ridica... ziduri din lacrimi, din lacrima mea, din lacrima Ta!
Dar îți voi lăsa totuși ceva! Tăcerea mea și cuvintele tale, petalele din acel trandafir și toți spinii, și peste toate te voi blestema să le uzi cu lacrimi, să te zgârie timpul cu toți... spinii!
Să sângerezi sânge în lacrimi, să mă simți și atunci când nu mai simți... nimic!
Să-ți fiu ce nimeni nu-ți poate fi, să-ți fiu moarte și zbatere între clipe, și dincolo!
Înțelegi? Dincolo de viață, dincolo.... eternitate!
Să mă chemi și să nu am putere să vin, să-ți fiu un chin!
Să mă scri cum doar îngerii pot, să nu te dezleg de mine că mor!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semnele timpului
am strâns înțelepciune- infinită avere
cuvintele mi-au fost mângâiere, alean
și o credință mare care mi-a dat putere
să pătrund în lumină an după an.
consoane și vocale se scurg din condei
mirabile compuneri pe coală plutesc
drumuri albastre lărgite de idei
mă poartă la cerul divin părintesc.
mi-am însemnat destinul cu poeme
că un curcubeu boltă în zenit
tezaur de culori că un aspect de vreme
care îmbogățește timpul la infinit.
aștept universul la el să mă cheme
ploi de lumină mereu m-au primenit
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corabia viselor
Corabia viselor mele mă poartă
pe mări liniștite și fără sfârșit,
urmând o cărare trasată de soartă
de când mie-n viață mi-am fost răsărit.
Plutesc în derivă, curentul mă duce
spre zări înspre care nicând n-am privit,
iar mintea se zbate-ntr-un fel de răscruce
și-ar vrea să mă-ntoarcă spre visul iubit.
Chiar vântul mă-mbie spre apele calde,
spre zări tropicale de-un verde plăcut,
spre insule care iubesc să se scalde
în valuri ce trec peste ele-un sărut.
Un gând îmi străbate prin minte și visuri,
ieșind în lumină din vechi amintiri,
șoptește în pânze, adie înscrisuri
și-alege cărarea mai vechii iubiri.
Corabia viselor mele mă poartă
spre soare-apune-ntr-un mers liniștit,
sunt singur pe drumul ce nu e pe hartă,
lumina m-atrage spre țărmul iubit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!