Suflet de vară

Liniştea-i atât de mare,
Că se-aude secerişul,
Simţi pe limbă o dogoare
Acrişoară ca macrişul.

Vara toată ţi se pare
Un prilej de mers la fragi,
Să-ndulceşti aşa dogoare
Jos, la râu, nădejde tragi.

Toţi aleargă după hrană
Doar poetul e sătul;
Ţine mâna pe o rană
Care... cică-i sufletul.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văz-duh de vară

Ce înserare!
După dogoare,
Veni răcoare
De la o ploaie.

Natura toată,
Înceţoşată,
Pare ciudată,
Parcă-i o baie.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu e o carte scrisă într-o limbă pe care o ştie doar cine iubeşte.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CANICULĂ MARE

Toate blondele - la mare,
Când hormonii fac explozii,
Vor bărbaţi, dar pe dogoare,
Tari sunt doar... stabilopozii.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică rimată, dedicată volumului de versuri "Suflet la troc"

Tu mi-ai pus încet şi clar
Insomniile pe jar.
Noaptea mă trezesc şi stând
Eu îţi mai citesc un rând.
Îl repet şi îl reţin
Tot mai des, tot mai puţin,
Că mă porţi fără de vină
Pe covoare de lumină.
Mă văd neajutorat
Să-nţeleg ce ai visat
Şi ce sufletul tău crede
Când tu vezi ce nu se vede,
Când auzi ce nu se-aude,
Văzând dragostea oriunde,
Ţi-nţeleasă, dar şi ne,
Şi când e şi când nu e,
Şi de-i rece, şi de frige,
Încercând mereu să strige...
Chiar când n-ai nimic de zis,
Scrii frumos precum ai scris,
Despre tot, despre nimic,
Despre strop, despre un pic,
De oceanul din potop
Şi de picul dintr-un strop.
De-aş avea răbdarea ta,
Să culeg din cer o stea
Şi s-o pun cu ochiu-nchis
În splendoarea unui vis,
Pe din-nuntru să dogoare,
Să topească sloiul gheţii
În grădina dimineţii,
Unde tu te duci ades,
Ca să scrii pe înţeles
Pentru noi, de pază îngeri,
Scrierilor tale-n plângeri
Ce aşteaptă să-nsereze,
Sufletul să lumineze
Pentru cei ce vor să vadă
Sufletul căzând ca pradă
În supunere tăcută,
Mută deseori, prea mută.
Suflete voind să furi,
Ai pus dragostea-n figuri:
Din triunghiuri şi din sfere
Ai făcut patrulatere,
Ai luat rigla şi compasul
Şi-ai făcut un cerc cu pasul,
Iar iubita se vedea
Din nimic, tangenta ta,
Ce, iubindu-te întruna,
Face soarelui cu mâna,
Ca şi când de la vecină
O trimiţi să ia lumină,
Ca s-o vezi în sânii goi,
Şi de abia mai apoi
În tablou s-o creionezi,
Ca în taină s-o visezi,
Căci poetul, orişicât,
Nu-i ceva şi doar atât,
Ci el este, ce şi ce,
Şi ce e, şi ce nu e...
E şi lut, e şi dogoare,
E şi piatră de valoare,
Iar tu, Rob cuminte-n prag,
Diamantul nostru drag.

poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opreşte

Opreşte!
A răcnit sufletul,
Opreşte să mă dau jos!
Sunt sătul de atâtea corvezi,
De-atâtea determinări, obligaţii şi legi,
Eu am fost făcut să fiu liber!
- Nu pot să mă opresc,
I-am spus pământului,
(Pământul din mine),
Dă-te jos din mers,
Dacă-ţi dă mâna
Şi fă-o chiar acum,
Când eu o virez
Spre scârbă şi tină.
Dă-te jos în cer,
Prietene de-o viaţă,
Te iau când revin.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul îngheţat

Ia-mă
te rog
în căuşul
palmelor catifelate
calde de a inimii tale dogoare
atentă fiind
să nu îmi spargi
petalele de sânge îngheţate
apoi
până îmi mai menţin
frăgezimea
rupe
cea mai rubinie
dintre petale
şi ascundeţi-o
în sân
după care
aruncă trandafirul
în primul râu
ivit în a ta cale.

poezie de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După bogăţie aleargă aproape toată lumea, puţini reuşesc să o prindă. Cei care nu aleargă după ea au mult mai multe alte bogăţii, în sufletul lor!

Viorel Muha (aprilie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opreşte

Opreşte!
A răcnit sufletul,
Opreşte să mă dau jos!
Sunt sătul de-atâtea corvezi,
De-atâtea determinări, obligaţii şi legi,
Eu am fost făcut să fiu liber.
- Nu pot să mă opresc,
I-a răspuns pământul,
(Pământul din mine),
Dă-te jos din mers,
Dacă-ţi dă mâna
Şi fă-o chiar acum,
Când eu o să virez
Spre scârbă şi tină.
Dă-te jos în cer,
Prietene de-o viaţă,
Te iau când revin.

poezie de Opreşte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opreşte

Opreşte!
A răcnit sufletul,
Opreşte să mă dau jos!
Sunt sătul de-atâtea corvezi,
De-atâtea determinări, obligaţii şi legi,
Eu am fost făcut să fiu liber.
- Nu pot să mă opresc,
I-a răspuns pământul,
(Pământul din mine)
Dă-te jos din mers,
Dacă-ţi dă mâna
Şi fă-o chiar acum,
Când eu o să virez
Spre scârbă şi tină.
Dă-te jos în cer,
Prietene de-o viaţă,
Te iau când revin.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea are picioare frumoase de la mersul pe jos. Toată viaţa s-a ţinut după mine, iar eu am colindat destul, dorind să îmi piardă urma.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul Câmpinei

Planez întinderi în montgolfier cu haloul din pupilă, în timp trecut,
pe iazul Morii, a lui Mitu, în luncă, pe-un cristal, Doftana,
ce curge rece ca de gheaţă în plină vară, limpede s-o bei cu cana
şi mă înalţ cu alţi ştrengari pe Ciobu, 'n cărări strâmte de abrupt.

Stau sus, să culeg fragi ce i-am şi acum pe limbă
şi privesc valea ce se ascunde sub un nor, o fină pâclă,
mândru că soarele doar mie îmi dogoare păr pe frunte, în buclă...
acum că e vacanţă şi nu-s tuns chilug, când anotimp se schimbă.

De jos, din podul vechi, pe unde Şandru pedalase odată,
mă îndrept spre podul nou, unde turnau Birlic, Darie, Saizescu
şi, apoi -pe unde rece râu-n Prahova, se varsă- în pedestru
în gârla caldă, în volbură de cafeniu mă scald... în mintea-mi, iată!

Trec puntea în scânduri rupte înspre Bobolia, urc pe Piţigaia,
ce-mi dă fior mereu, că-i rece, deasă, toată o pădure
şi mă las iar la râu, cu praştia în mâna-n vineţiu de mure,
ca să fac foc în prund, în seară... simt şi-acum văpaia.

Sunt blond de grâu, bronzat, în şort şi cu sandale roase
de atât umblat, trec printre sonde să urc mal 'nspre noua seră,
sau mai în sus, spre Gura Leului, la Bulevard... retrăiesc atmosferă
de vechi castani la marginea de oraş... o Câmpina de vile, case...

Mă văd, dar nu mai sunt acelaşi, poate înăuntru, suflet, oase...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pe un mormânt

Şi simţeam sufletul tău curat şi trist
Cum simţi luna care pluteşte tăcută
După perdelele trase.
Şi simţeam sufletul tău sărman şi sfios,
Ca un cerşetor, cu mâna-ntinsă-n faţa porţii,
Neîndrăznind să bată şi să intre,
Şi simţeam sufletul tău plăpând şi umil
Ca o lacrimă ce nu cutează a trece pragul pleoapelor,
Şi simţeam sufletul tău strâns şi umezit de durere
Ca o batistă în mâna în care picură lacrimi,
Iar astăzi, când sufletul meu vrea să se piardă în noapte,
Doar amintirea ta îl ţine
Cu nevăzute degete de fantasmă.

poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubire se cunoaşte nu doar după cât ţine cât e, ci şi după cât mai ţine după ce nu mai e.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărările ce duc spre luncă

Revăd din nou cărările ce duc spre luncă,
pe malul râului, sub paşii tot mai grei,
iar zarea-n depărtare-mi pare mai adâncă
când ochii-mi zăbovesc pe florile de tei.

Chiar glasul ciocârliei, dincolo de baltă,
se-aude, peste apă, parcă mai schimbat,
cu triluri rătăcite-n clinchetul de daltă
pe lacătul ce-mi ţine dorul încuiat.

La asfinţit, când zarva de pe râu dispare,
eu încă te aştept sub plopii de pe mal,
dar timpul, evadat din vechile tipare,
mă cheamă peste râu c-un cântec de caval.

Rămân orfane-n luncă gândurile toate,
trec râul, mai în jos, prin vadul blestemat,
în faţa mea aud doar dalta care bate
pe lacătul ce-mi ţine dorul încuiat.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vârf de munte

În vârf de munte liniştea-i adâncă
Urcuşul nu mai pare atât de greu,
Iar dacă şezi în tihnă pe o stâncă
Te simţi apropiat de Dumnezeu.

Mai jos de nori e lumea trecătoare,
Cu ale ei dureri şi frământări,
Însă pe culme e senin şi soare
Şi poţi privi până departe-n zări.

Din când în când, un vultur se avântă
Prin aerul rarefiat şi pur,
Iar capra neagră ochiul ţi-l încântă
Când zburdă pe tăpşanele din jur.

O bucurie mare te cuprinde
Întregul trup devine mai uşor,
Iar sufletul aripile-şi întinde
Şi te trezeşti purtat de el în zbor.

poezie de Octavian Cocoş (16 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vapai...

Dogoare soarele, afara arde totul
Iar inauntrul meu, tacut, mocneste dorul,
Un bob de apa pamantu-ncins asteapta
Iar sufletu-mi, iubirea nesecata.

Pe frunte-mi curg bobite de sudoare
Ce se doresc zvantate de-o rece adiere
Ce ar putea sa treaca si peste ochii mei
Inlacrimati de dor, de focul ce e-n ei.

Dogoare raza, dogoare si lumina,
Iubirea m-adanceste in flacari iuti, parjol.
Si ma usuc cum frunza rasucita
Se perpeleste-n iadul ce azi ne da ocol.

Sudoare, lacrimi, sete de izvor
Parjolul sa-l alunge si blestematul dor,
Un picure de ploaie, o vorba de alint
Balsam sa-mi fie mie, uscatului pamant.

Un nor se-asterne pe clocotitul cer,
O mana-ntinsa mie, un rece vanticel,
Ferice eu si frunza, ferice ca nu pier.
In picurii de ploaie se stinge foc…. si dor.

poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de the night
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciondăneli

Am rochiţă pentru mare,
Dar amicul meu mofluz
Mi-a spus că de vreau dogoare
Să mă urc în troleibuz.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În absenţa ta, sufletul meu îşi ţine respiraţia. În prezenţa ta, respiraţia mea îşi ţine sufletul.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un loc în care ai rămas cum te ştiu eu, Iar acesta, mi se pare că e chiar sufletul meu!

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ţine de când îţi intră în suflet... până-ţi iese sufletul.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!