Elegie

Păstrăm, ca orişicine, într-o odaie
Un cufăr plin de amintiri,
Şi tot ca la oricine printre ele
Sunt strecurate şi-amagiri;
Agendele nu-s lipsă nicidecum,
Ci stau şi ele colbuite
Şi se mai văd pe pagini, toane
De mâzgâleli mototolite;
De-acelea clasice. în alb şi negru,
Se mai găsesc fotografii,
Cu noi de când eram la tinereţe
Şi-acu în ele arătăm stafii;
Obiecte vechi ce-odată foloseau,
La fundul lăzii sunt şi evident
C-au fost uitate şi-acum
Rămân la preţul doar de sentiment!
Mai luăm o gură de răgaz şi-o înghiţim în sec,
Scăpăm o suspinare,
Ne sprijinim cu grijă de odinioară
Şi lăcrimăm a evocare;
Închidem cufărul cu nostalgie,
Îl dăm deoparte si cumva
Convinşi suntem de-acu-nainte
Că el va fi pierdut pe undeva...

poezie de Vasile Zamolxeanu (30 mai 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşadar, cine sunt eu? Cel din testele de personalitate? Dar ele nu fac decât să mă decupeze-n diapozitive subţiri. În momente diferite, după ele, am personalităţi diferite. Interiorul nostru nu e însă un album de fotografii. Noi nu suntem obiecte, ci procese. Eu sunt, în cele din urmă, căutarea mea de sine. Exist pentru că mă caut pe mine însumi. Nu mă caut ca să mă găsesc; faptul că mă caut pe mine însumi este semnul că deja m-am găsit.

Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
Adăugat de Birda Madalina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ele, cărţile!

Ele nu ne întreabă, cine suntem şi cum ne cheamă
Ele nu ne întreabă, ce funcţii şi rang avem
Ele nu ne ascultă, când vorbim sau iubim
Ele ne dau vise, speranţe, lumină, nădejde
Ele nu ne trădează, invidiază, pizmuiesc sau urăsc
Ele nu ne fură, înşeală, păcălesc sau mint
Ele ne dau multe şi cer foarte puţin
De aceea să le iubim, să le îngrijim, căci neîngrijite
Nu ne vor mai da lumină, vor dispărea şi muri
Ele sunt cărţile, tăcute, care stau acolo, oriunde-o fi!

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ele rămân tot amintiri

Noaptea plânge pe drumul fără sfârşit
cu parcursul schimbat,
timpul îmi albeşte la tâmple uitarea
chiar dacă sentimente-mi răscolesc trecutul,
ele rămân tot amintiri.

Tot ce s-a întâmplat are un ecou
pe care nu-l aude nimeni străin
şi de ce să-l audă?
Când se simte cum pulsează sângele,
inima se încarcă cu energiile dragostei
pe care nu le pot capta,
nu întotdeauna sunt apt de absorţie
am şi clipe opace.

Când o să fiu un altul virtual
transpus undeva,
să mă urmezi cu seninătate.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am putea compara fericirea cu o floare, dacă într-o cămăruţă a inimii stocăm clipele de iubire din viaţa noastră, le păstrăm acolo şi ne hrănim din ele permanent, mai ales atunci când credem că ele nu mai există! Nu oricine poată să facă asta dar un om adevărat, poate!

Iulia Mirancea (4 mai 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetele ale căror logodnici mor nu sunt atât de compătimit pe cât îţi închipui tu. Ele au o mare consolare. După luni şi ani, când rămân singure într-o odaie întunecoasă şi rece dintr-un ţintu străin, ele au posibilitatea să vadă cu ochii minţii chipul logodnicului iubit. Au dreptul să spună: "Ultima privire a acestor ochi nefericiţi, pentru mine a fost."

Reşat Nuri Guntekin în Pitulicea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu văd eşecurile nu ca pe ceva negativ, nu ca pe un pas înapoi, ci sunt ca nişte prăpastii şi atunci când cad în ele, aterizez pe o trambulină care mă aruncă şi mai sus decât eram înainte. De fiecare dată am ceva de învăţat din ele şi pentru asta nu pot decât să le iubesc şi să fiu recunoscător pentru ele. Atât succesul cât şi eşecurile sunt paşi către evoluţie, dacă ai atitudinea potrivită.

citat din Cezar-Ştefan Jinga
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzii

Eternul
e sindrom
inexplicabil
ca şi infinitul
ele sunt
similare
între ele
se compară
numai cu
ele deşi
în unităţi
diferite
de măsură
noi nu
le putem
realiza
şi nici
înţelege
şi nici
măcar
imagina
fără alţi
termeni
de comparaţie
şi nici
în tandem
şi nicidecum.

poezie de David Boia (29 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, departe

inimă pustie
gânduri strivite, zdrobite, obosite
timpul cu pierdere de sens
vine peste mine, intră în mine, răscoleşte
geamuri, întuneric, nopţi stinse
creier cu goluri
carcasă goală fără suflet
undeva la capătul lumii plângând
perete alb, obiecte în jur
eu printre ele, uitat
pierdut în mine, nefericire
o lacrimă zdrobită, uitare
adâncurile mele se separă
în singurătăţi paralele
amare clipe
jumătate rămas undeva
aici, resturi uitate
cărări, drumuri retezate
speranţe pe nisipuri alunecătoare
timpuri ce nu pot fi întoarse
vise spulberate, tăcere

poezie de Viorel Muha (1998)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

peste fiecare clipă petrecută
într-o lume ce-o credeam iubire
s-a lăsat o nostalgie aşternută
peste colţ de suflet şi de fire

... nostalgie, nostalgie, nostalgie
Înrămată în formele tăcerii
nu -mi mai lua din clipele uitării
vamă în favoarea veşniciei...

nostalgie, nostalgie, nostalgie
sentiment al naibii de himeric
cu sclipiri de negru cu isteric
pe albastrul pur al nebuniei...

nostalgie, nostalgie, nostalgie
soră dreaptă cu melancolia
lacrimă curgând pe isteria
unei stânci de albă gelozie

nostalgie, nostalgie, nostalgie...

poezie de Iurie Osoianu (4 iunie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile moldovene şi române sunt în general destul de frumoase. Ele au pielea albă, însă pieliţa cam palidă. Printre ele se găsesc prea puţine blonde, dar o mare mulţime de brunete deschise, cu ochiul negru şi strălucios. Sexul frumos al acestor părţi are prea multă plăcere la amor.

citat din I.L. Carra
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când crezi că ai nevoie de bani sau obiecte ca să fii fericit, viaţa nu ţi le dă tocmai ca să te oblige să te bucuri de viaţă fără ele. Cu cât găseşti mai repede bucurie în viaţă ce nu e legată de bani şi obiecte, cu atât începi să primeşti şi bani şi obiecte dar acum pui pe ele valoarea corectă: nu prea mare şi niciodată mai mare ca lucrurile ce contează cu adevărat în viaţă. Pentru că asta era defapt lecţia care îţi permite să treci la următorul pas al evoluţiei tale: Bogăţia şi potenţialul sunt în interior, nu în exterior.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bandajaţi amintirile

dor multe gânduri uitate
pe memoria ta
când sunt adunate
multe amintiri
în ea
incomode în colţuri de minte
deranjante poate fade
poate inutile
nu vreau sa spun
ca a fost
şi acum nu mai este
de ce...
curat trebuie să faci
şi taci
adunătura te împiedică
multe din ele nu mai există
nu vreau să fii tristă
vreau să le pui undeva
sau le iau înapoi
nu vreau să fie gunoi.

poezie de Viorel Muha (3 mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispar mejdini

Dispar mejdini, dispar curele
Ingurgitate de moşii
Şi vechi himere cu stafii
Aduc vechi boli şi noi boli grele.

Ne-aliniem la noi structuri
Şi da şi nu şi nu şi da,
Trădarea-i boala cea mai grea,
Tot mai flămânde-s multe guri.

Iar noi, nici pasul nu-l batem pe loc,
De-o vreme lungă suntem raci,
Dăm înapoi mereu, arăm cu vaci,
Cerneala ni se uscă-n toc.

Dăm cu amnarul ţigărilor de foi, foc
Şi ne tot plângem că nu am avut noroc.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antiteză

Colţ de rai! O zi superbă!
Sub un măr, în cânt de harpe,
Doarme UN Adam... şi-O Evă,
Despuiaţi! Lângă: un şarpe!
Limba-i roşie, despicată
Mult prea des din gură-i iese;
Simţea el... miros de Evă;
Dar... cu-atât se alesese!

Azi, e plin de - Adami si Eve!
Ei... urâţi – Ele, superbe,
Ei... cu feţe vestejite- Ele, toate înflorite,
Ei... cu gândul la piscină - Ele la adrenalină!
Ei... murdari – Ele, cochete,
Ei... prostuţi! – Ele... discrete!
Ei... beţivi şi bădărani – Ele, sexi şi cu bani,
Ei... nebuni, liberi, zurlii –Ele, mame de copii,
Ei... maşină de iubit-Ele, vise de-mplinit,
Ei... tăciuni zvârliţi în tină- Scoşi de Ele la lumină!

Acum, pune-n antiteză, un chiron... şi-o pioneză!

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei nu-s din picăturile de ploaie...

aproape fabulă

Suntem o lume plină de cuvânt,
Lăsat, să ne zidim cu el iubire
Şi să trăim cu drag şi dăruire
Fată de tot ce poate fi mai sfânt.

O altă lume, tot la fel de sfântă,
Poate cea mai curată dintre ele,
În care, loc, au prea puţine rele,
E lumea celor care nu cuvântă.

Şi negreşit, sămânţa vieţii, apa,
Furând câte ceva din amândouă,
Cu picături de ploaie şi cu rouă,
O altă lume, marea, o adapă.

Pe fundul ei, tăcute ca o stâncă,
E lumea picăturilor modeste,
Mai fără de păcat şi mai celeste,
Stau cufundate-n liniştea adâncă.

Urcând uşor, o simţi într-o trezire
Şi agitată cum loveşte malul,
Iar peste toate stăpâneşte valul
Precum un călăreţ, peste oştire.

Şi tocmai sus, pe val, stau cocoţaţi,
Şi inactivi şi fără greutate,
Doar cu plăcerea de-a fi duşi în spate,
Tot felul de nocivi şi de rataţi.

Ei nu-s din picăturile de ploaie,
Sunt doar o pleavă, frunze, putregai,
Uşor plutind şi prinşi precum un scai
Pe haină, într-un cuvânt, gunoaie.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statistici

În tinereţe, când eram holtei,
M-am bucurat şi eu din plin de viaţă
Şi am iubit vreo sută de femei;
Trei dintre ele chiar au fost de faţă.

epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te-ai pierdut printre himere,
Cap în lună, gând spre stele,
Acum doar visezi la ele,
Când nu-şi mai încap în piele;
Bătrâneţile ţi-s grele,
Versurile îţi dau putere
Să mai speli negrul din ele
Tot pierdută între himere...
Cap în lună, gând spre stele.

poezie de Valeria Mahok (21 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate-au fost şi fi-vor trecătoare

Afară-i toamnă, ploaia-mi bate-n geamuri
Fără răgaz, cu degetele-i ude.
Se zbenguie în joacă şi se-aude,
Doar vântul ce foşneşte printre ramuri.

Eu depăn amintiri din tinereţe
Şi viaţa toată-mi văd, ca-ntr-o oglindă.
Prin faţa ochilor mi se perindă,
Clipe de bucurie şi tristeţe.

Merg pe cărări, ţinându-se de mână,
Voioase clipe, clipe de-ntristare,
Mai afundate-n greaua lor ţărână,

Că toate-au fost şi fi-vor trecătoare.
Doar ploaia ce-a ţinut o săptămână
Le-a scos, tot scotocind prin vechi sertare.

sonet de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacii si gansacii

cade-o frunza, plang copacii
insa eu sunt bucuros
zboara gastele, gansacii
printre frunze.. ce frumos!

la scurt timp dispar copacii
si apar in locul lor
crengi pe care stau gansacii
dar nu-s frunze... ele mor.

fiindca nu mai sunt copacii
gastele fug in ograda
dupa ele si gansacii
fug ca focul de zapada.

dar unde s-au dus copacii?
nu sunt frunze sa m-atinga
acum stau ascunsi gansacii
fiindc-a inceput sa ninga.

dimineata.. nu-s copacii
dar mareti in locul lor
de se mira si gansacii
ceata cavalerilor.

inalti cum erau copacii
albi ca ingerii din cer
nu vor a iesi gansacii
insa eu sa vina.. sper.

ca sa vada ca copacii
peste crengi lumina au
mai mareti decat gansacii
care mult se laudau.

insa ce au fost copacii
vor mai fi ca-n orice an
si vor rascoli gansacii
orice frunza orice ram.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul ca o pată (de Paşti, în 2013, inspirat de volumul de versuri cu acelaşi titlu, al poetului Daniel Murăriţa, dar şi de faptul că soţia mea a băgat de seamă că am trei fire de păr alb. La ţară fiind, nu am avut oglinzi s-o văd şi pe-asta!)

Am trei fire de păr alb, în cap.
Sunt, de-acum, bărbat în toată firea;
Prea puţine haine vechi mă-ncap,
Cele noi, rar îmi atrag privirea.

Începutul bătrâneţii mele,
M-a surprins atât de mult, încât
N-am oglinzi, ca să mă văd în ele;
Sunt la biata mama... nu-s urât.

Căci şi alb de tot de-aş fi şi chel,
Cerul nu mi-ar zice-o niciodată;
Mama mea, privindu-mă din el,
Mi-a spus că oglinda e pătată.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!