CLOPOT

Se-aude-n depărtare
Un clopot plin de viaţă
Chemarea şi-o înalţă
Ecou după ecou,

El, cheamă în utrenii
La slujba cu lumină,
Sunt îngerii solii
Când soarele se-nchină,

Şi dacă peste zi
Te-ai depărtat de tine
La vremea înserării-n vecernie auzi
Un clopot ce şopteşte:,, Întoarce-te la mine!"
Şi gândul bun revine, pe El l-ai regăsit,

La vreme de răstrişte
Un clopot priveghează,
Şi-un clopot povesteşte
Când soarele-i apus,

În piept fără ecou, un clopot ne petrece
Ca toţi să se închine, cu rugă pentru-n suflet
Să-ntindă Domnul mâna

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pentru mine un clopot bâtând
e un tată în copac
înjurând.
Pentru mine un clopot bâtând
e o mamă cu aluat
frământând.
Pentru mine un clopot bătând
e un pat
pe care sari
visând..

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopot la sânul mamei

Ca un clopot de gâtul unei oi
Aşa atârnam eu de sânul sfânt
Al mamei mele, în al doilea război
Cînd s-a petrecut împrăştierea românilor pe pământ.

Ca un clopot de gâtul unei oi
Şi mama mă ţinea să nu pre cuvânt,
Căci veneau armatele străine peste noi
Să ne ia popor, să ne ia ţară, să ne ia pământ.
................
Ca un clopot băteam într-o tragică turmă
Ce-am aflat şi ce-am plâns mă ajunge din urmă.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voci

Tot sufletu-i un clopot mişcat în vânt pe toarte.
L-auzi printre utrenii sunând în ceasul vieţii,
I-asculţi bătaia moale, a unuia, departe
Şi depărtat în brumă şi noaptea cu drumeţii.

Îl ştii şoptind în zarea durerilor trecute
Şi, drept ecou, răspunde o şoaptă de regret,
Şi suferinţa veche pe cea de-acuma se-ascute
Şi simţi cum vine zilnic ecoul mai încet.

Ţi-ai rechemat grădina din timpuri, deşteptată:
Duminici în câmpie, zorele pe zăbrele,
Cămeşile sumese şi umbra lor curată,
Şi-un zmalţ în geamul casei, din liniştea din stele.

Sunaţi în amintire, voi suflete, pe rând,
Câte-aţi trecut prin mine şi câte-aţi mai rămas,
Câte v-aţi stins de-a pururi şi cărora un gând
Sau licăr de lumină vă ţine loc de glas.

Când sufletele toate de tot vor fi tăcut
Va mai rămâne, poate, un clopot viu la poartă.
Cine-o veni atuncea din vechiul tău trecut
Să sune-n întuneric şi-n timp cu mâna moartă?

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voci ...

(Argheziana)

Tot sufletu-i un clopot mişcat în vânt pe toarte.
L-auzi printre utrenii sunând în ceasul vieţii,
I-asculţi bătaia moale, a unuia, departe
Şi depărtat în brumă şi noaptea cu drumeţii.

Îl ştii şoptind în zarea durerilor trecute
Şi, drept ecou, răspunde o şoaptă de regret,
Şi suferinţa veche pe cea de-acuma se-ascute
Şi simţi cum vine zilnic ecoul mai încet.

Ţi-ai rechemat grădina din timpuri, deşteptată:
Duminici în câmpie, zorele pe zăbrele,
Cămeşile sumese şi umbra lor curată,
Şi-un zmalţ în geamul casei, din liniştea din stele.

Sunaţi în amintire, voi suflete, pe rând,
Câte-aţi trecut prin mine şi câte-aţi mai rămas,
Câte v-aţi stins de-a pururi şi cărora un gând
Sau licăr de lumină vă ţine loc de glas.

Când sufletele toate de tot vor fi tăcut
Va mai rămâne, poate, un clopot viu la poartă.
Cine-o veni atuncea din vechiul tău trecut
Să sune-n întuneric şi-n timp cu mâna moartă?

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bate un clopot

Azi bate un clopot mai fin ca o toacă
e plânsetul tandru de lacrimi secat,
bate un suflet prin fiecare pleoapă
de frica de lume in el ferecat.

O inima bate intr-un ritm sacadat
un clopot in dăngănit cu destinul,
dezacordul din viaţă, atât de ciudat....
drame ce-si revarsă peste noi preaplinul.

Mai fină-i azi bătaia din sufletul cald
cand soarta şi-o duce demn înainte,
regrete-ascunse în al inimii fald
doruri ţinute în locuri tainice, sfinte.

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

clopot

Clopot: informator tras de limbă.

definiţie aforistică de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima

Clopot al dragostei,
Sună
Din roşia turlă a ta,
Sună, ca tras de furtună,
În ropot de cumpănă grea.

Clopot al dragostei,
Bate
Dangătul tău nebunesc,
Şi tihnă nu-mi da, de se poate,
Atâta timp cât trăiesc.

Clopot al dragostei,
Numa
Nu conteni deloc,
Ci bate mereu ca acuma
Cu via ta limbă de foc!

poezie clasică de Liviu Deleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

clopot

Clopot. Simbol şi mesager născut din cupola divină, e cel ce ne întoarce cu faţa spre Dumnezeu, oricine şi oriunde am fi, ca fără de tăgadă datori pentru darul suprem - viaţa.

definiţie de Ovidiu Oană
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul clopot

Clopotele-si revarsa chemarea reverb,
Registrul lor insa n-ajunge la cei
Care-n graba ridicol,
Cu trupul isi poarta razboiul acerb,
Cu mintea-si sapa ursita pierzare.

Clopotele-nca suna in adanci cataracte,
Chemandu-i pe cei ce-au amanetat fapte,
Prin monstri de gri si prin fiare-adulate,
Suvoiul se-neaca mult prea putin lent,
Cand degete-apuca ale urii bucate.

Un clopot ursuz bate sterp in amurg,
Aceia isi zic: Ia un clopot si el,
Ce si-a gresit ora si bate stingher
Dar lucrul pe care aceia nu-l stiu:
De acum inainte vor fi in tarziu.

E ultimul clopot.

poezie de Andrei Ghita (15 iunie 2007)
Adăugat de Andrei Ghita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curriculum vitae

Cred
că
ziua mea
de
naştere

A
căzut
pe
pământ

Şi
s-a
făcut
pasăre

Sau
înger

Ori
clopot

Un
clopot
de
24 de ore

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (21 ianuarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

GLĂSUIRI DE CLOPOT ÎN TURNURI PESTE BURGURI-Rubaiat
Glăsuiri de clopot în turnuri. peste burguri,
Pe câmp celest s-aprind mulţimile de ruguri,
De la-nceput de noapte-n pragul dimineţii
Luminile-şi aruncă-n depărtate larguri.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopot de toamnă

nu ştiu dacă-i rău sau e bine că sunt
un amurg scufundat cu fruntea-n pământ
să mai pot simţi din miezul ţărânii
gustul curat al ierbii şi al pâinii

poate sunt o umbră-n apus de copac
când frunzele-n bufniţe se mai prefac
şi sângeră-n pene prea sus fâlfâind
un clopot de toamnă în păsări vuind

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopot

O toacă sună-n soare, şi inima îmi bate
Asemeni unui clopot de bronz străvechi ce-ar vrea
Să stingă plânsu-amar al lumii întristate
Cu dangătu-i sonor şi luminos, de stea.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om cu clopot

Malul acesta foarte abrupt
din care cerul luna şi-a rupt
este hamacul în care m-aşez
ca să-mi mai iasă floarea din miez,
astfel aicea stau şi aştept
clopotul lumii să-mi treacă în piept
să nu-l mai simt cum îmi fierbe în nervi,...

Clopotul mare-mi fierbe în os,
tidva e tot ce-am putut şi am scos
din acest clopot rău şi diform
pe-a cărui limbă astăzi adorm.

Clopot de negru, clopot de gri,
bate ce bate şi nu te opri.
sfărmă oasele mele cu sârg,
du-te apoi şi mă vinde la târg,
m-am săturat să te duc şi suport,
parcă mi-aş duce propriul meu, mort,
tu înăuntru mă baţi şi m-apeşi
dangăte roşii-mi ies prin cămăşi,
lumea apasă de-afară şi ea
doamne, turtită e azi viaţa mea.
Sunt vietate fără noroc
Care purtând acest clopot prin foc
Şi l-a-nghiţit şi-l poartă acum
Oriunde-n lume, pe orice drum.
Şi am să rămân doar atât, doar atât:
Omul de sunet c-un clopot la gât!

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu limbă de clopot

Cu limbă de clopot
Şi-n pale de vânt
Sufletu-mi o să colinde
Trei zile la rând...
Numai moartea nu se vinde
Toate-n rest se vând.
Lumea e croită rău
Stă cu josu-n sus,
Toate se scufundă-n hău
Dacă eu m-am dus.
Azi, la locul cu verdeaţă
Fir-ar mama ei de viaţă!
Când aveam acum... de toate
M-a lovit cumplita moarte
Şi din omul cât o uşă
Sunt azi pumnul de cenuşă
Risipit în patru zări
Şi tot în atâtea mări.
Mă jeluie, mă jeluie iubit nepot
Atât cât mai sunt
Neviu pe pământ
Cu limbă de clopot
Şi-n pale de vânt
Trei zile la rând...

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopot de ozon

Ai auzit cum cântă vântul
printre cetine
cu doine de ozon

Aşa cânţi tuuuuu
printre arcadele coastelor
in jerbe de clopot
sfărmând zăbrele
de alţii lăsate
la ferestrele inimii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Doamne, Tu, stăpân al lumii,
Ce lumină-mi dăruieşti,
Sufletul ce l-ai sădit,
De păcat mi-l ocroteşti!
Strâns în lanţuri ruginite,
De picioare şi de gât,
Eu cobor prin munţi şi dealuri
La o piatră de mormânt.

Fumul de la lumânări
Pătrunde prin văi adânci,
Iar mireasma de tămâie
Se înalţă printre cruci.

Sângele curge şiroaie
După mine, pe potecă,
Dangătul de clopot spart
Răsună în biserică.

Mă întorc, privesc în urmă
Un Apus de Răsărit,
Văd lumina ce coboară
De la cer, peste pământ.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

UN CLOPOT DE ARAMĂ ÎN CETATE BATE
Un clopot de aramă în cetate bate
Trezind pe boltă stele-n nori înfăşurate,
Pe uliţe se sting făclii cu flăcări pale,
Pe cer mai arde-o stea şi luna jumătate.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopot

Pierite chipuri, dintr-o ceaţă deasă
Memoria le vede prin perdele
Şi ea atunci ca pe-un orfan mă lasă,
Întreagă regăsindu-se în ele.

Nălucile-nviate să le dărui
Vreau, celor vii, dar mă cuprinde teama
Clădirile de fum să nu le nărui
Şi, grea, tăcerea îşi pogoară vama.

Un clopot fără limbă, mut sunt, cărui
Doar vântu-i suflă uneori alama.

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Tristele (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânzienele

E vară, e vară
E vârful de vară...
Portal fermecat,
portal înflorit
deschide-te în inimă - iară!

Deschide-te fag,
deschide-te brad,
deschide-te zmeur,
deschide-te tei,
deschidete-afine!
Deschide-te cerc de-ntuneric
să se facă
lumină din tine!
Deschide-te cer,
deschide-te lut,
deschide-te ochi de apă senin!
Iată, cu plete străluce, frumoase şi dalbe...
MĂIESTRELE, ZÂNELE - vin!

Sălbatice ierburi, de sălcii perdele
desfacu-se-n verde mireasmă
Pe lacuri atinse în treacăt de ele
unda-i albastră agheasmă...

Din clopot de-argilă, glas lin de copilă
Din clopot de vânt sună PRIMUL CUVÂNT
Din clopot de lemn, îngerescul îndemn
Din clopot de foc - răul pus sub obroc!
În clopot de apă iubirea să-ncapă,
Să curgă-n izvoare din zare în zare,
Clopoţind în argint, numai vorbe de-alint!

Şi ploile, toate, de noi fermecate,
Să ude pământul urâtul ducându-l
Departe de lume, să nu-i ştim de nume!
În inimi uscate - a stelelor lapte,
IUBIREA ca LEGE în OM să se-nchege
Ca mierea de-albine ce-i strânsă-n stupine
Să nască alt cuget în umblet şi-n zâmbet

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!