Timp

Vin tristeţi, se duc ninsori
Peste-a lumii simfonie,
Cântul orei să-l măsori
În clepsidra veşniciei.

Cern secundele-peceţi
Prin organe minione,
Harta timpului îndrepţi
În vestigii fusiforme.

Tropote de ploi nechează
În minutul pitpalac,
Iar poetul-şi arondează
Dorul răstignit pe-un veac.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

acasă, oamenii tăcuţi
au simplitatea înscrisă în gesturi mărunte,
palmele lor bătătorite vorbesc despre grijile peste care s-au culcat stelele aburinde,
mersul lor aşezat pregăteşte creanga de brad
pentru lumea de apoi,
colindele frâng cerul din care se prelinge dorul de cei care s-au dus,
încă un an îşi pune pecetea peste frunţile lor
încreţite de curgerea timpului, înfiorător de năvalnic,
casele par mai mici, cu ochii mijiţi către soarele palid,
iar fulgii firavi cern linişte pentru încă puţin...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra tornadelor din noi

cu ce-am rămas?
timpul scurs din trinitate şi
spaţiul ce umple clepsidra tornadelor din noi...

toate ne sunt măsurate-
visuri pieziş,
zboruri-zboruri mereu amânate,
izvoare–lacrimi,
lacrimi prelinse printre pleoape amorţite-n aşteptări,
tristeţi în octave,
dureri ce nu mai dor...

cu atât am rămas
cu holograma timpului scurs din trinitate şi spaţiul
ce umple clepsidra tornadelor în noi.

poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţi atavice

Tristeţi adânci de iarmaroace,
De hăli cu cuşti şi panoramă,
Tristeţi de şubrede barace
Cu-ntortocheate diagrame;

Tristeţi de birturi, cafenele,
De zgomot infernal de cleşte,
De-un vânzător de floricele
Şi-un papagal care ghiceşte;

Tristeţi de după-amiezi cu soare
Cu moleşita lor căldură,
Cu cerşători fără picioare
Ce cântă dureros din gură;

Tristeţi de bărci ce balansează
Caricaturi de-avânt schilod,
Şi de maimuţi ce imitează
Şi râd urâte la norod;

Tristeţi haine şi adânci
De-acvile cu lanţuri la picioare,
Visând seninătăţi de stânci
La uşa cuştilor murdare;

Tristeţi bolnave de flaşnete
Cu valsuri vechi şi anodine,
Tristeţi şi moaşte de regrete
Ce veac v-a îngropat în mine?...

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Culeg si ploi şi vremi cu soare..
Prin sita sufletului meu cern dimineţi cu dor..
şi nopţi fără de stele..
Şi poezie cern.. si nepăsare..
şi Cer, dar şi ţărână cern..
şi câte lacrimi, câte resemnari...
si crucea. i tot mai grea, Cuvinte,
Dureri fără de margini cânt..
sub zgura lumii aripile. s frânte...
Şi scriu pe Cer o ruga.. si. ncă una...
şi lacrimile dor in mine toate,
Si. alerg cu doruri şi dureri in spate..
Dar simt cum cresc in mine,
tainic, drumuri de lumină..
si alte aripi, aripi de iubire...
fiori de har şi muguri de. mplinire
Si. i scrijelit acum in mine.. un fir de dor,
un dor nemărginit de tine..
un dor ce. l ingropasem cuminte
intre altare..
si. un timp ce parca. a fost rupt şi din calendare..
Dar e al meu acum..
Esti cel strigat in ruga..
Şi. acum e timp de leagăn după. o lungă truda..
.. iubirii cântec vreau sa. i fiu..
in murmur heruvimic sa. ti port şi ţie paşii..
în miez de noapte.. şi la ceas de zi...

Cern ploi şi vremi... şi dorurile toate..
Iubire cernem.. şi. asteptari târzii...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţă...

O beznă adâncă, iute s-aşternu
Peste fântâna albă, cu mistere
Şi o durere aspră se ţesu
În raiul vechi, al cânturilor grele.

În satul gol, copiii reveniră
Mult mai bătrâni decât părinţii lor,
Iar doinele, cumplit se şi porniră
Pe-un bocet aprig, înspăimântător.

Şi-atunci poteci cu dor abrupt, suirăm
Şi casele de lut păreau altare,
Pe braţul timpului, amar dormirăm,
Destine legănate-n minutare...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenuşă de dor

CENUŞĂ DE DOR

Prin vise, cu braţe de gând adunate
Într-un castel al dragostei promise,
Se aud şi acum timidele şoapte
Ce-şi duc ecou în poeme nescrise.

Suspină dorul în clepsidră de nisip,
Când împletesc speranţa cu iubirea
Să-mi învăluie tristeţi lipite pe chip,
La târg de vise să-i vând amintirea.

Dar dorul e cuprins de magma iubirii
Zdrobindu-mi inima ca un tăvălug.
Îmbrăcată în giulgiul nefericirii,
Plânge când ard sentimentele pe rug.

În maramă adun cenuşa dorului,
La rădăcina iubirii să o las,
Să-l regăsesc pe aripile timpului,
Prin altă viaţă de-ar fi să fac popas.

Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din De dragoste şi dor (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Cei din vechime au întemniţat timpul într-o clepsidră cu nisip şi au considerat că au făcut un lucru fenomenal. Însă a venit Hristos, a spart clepsidra, a scos timpul din temniţa clepsidrei şi l-a lăsat să curgă în veşnicie, iar pe om l-a pus, prin Înviere, pe aripa veşniciei.
Omul ar fi vrut să rămână fiul timpului, nu al veşniciei. Sunt unii oameni azi care ar dori să-şi cumpere încă o tinereţe, însă nu doresc să-şi cumpere veşnicia.
Ei încă n-au ieşit din clepsidră."

✨Înaltpreasfinţitul Ioan-mitropolitul Banatului

citat din IPS Ioan al Banatului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp neştiut

Învăţam să trăiesc prin iubire,
mă-nălţam pe aripi de visare,
la capăt de vreme, într-un timp neştiut,
iubitul meu, de demult...
iar cuvintele creşteau poveşti,
prin trupurile noastre lumeşti
se cerneau,
modelând suav nemărginirea...
Respiram prin zâmbetul tău cald,
mirosind a primăvară
şi-nfloream în petale de rouă
în fiecare dimineaţă nouă...
Mă-nchideam în risipa de suflet stelar
ca-ntr-o floare albastră să răsar,
prin ninsori de argint, inima-mi
cu dragostea ta mi-am pecetluit...
Totul era sfânt, într-un timp neclintit,
îngerul meu, mult prea iubit!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă de iubire ...

Şiroaie de lacrimi
Se cern pe obraji
Din aripi de vise-mplinite,
Din bulgări de tristeţe,
Din gânduri ştrengare,
Din sufletul meu plin,
Din dorul meu lăuntric.
Le las să alunece-n voie
Pe ultimul drum...
Oglindă-mi încropesc din ele
Să-mi privesc gândurile,
Răscolite de amintiri,
Înzăpezite în trecut.
Aducerile-aminte
Mă fac să râd, să plâng...
Cercetez cu sufletul trecutul:
Lumină şi întuneric...
Caut cu-nfrigurare spre nori.
Doar urme de paşi se zăresc
Călcând pe comorile vieţii.
Şi dorul, amorţit în uitare,
Pierdut în nisipul clepsidrei,
S-a oprit în pragul timpului,
Ce se scurge fără remuşcări.
Şi plâng şi râd suind coama,
Pe cărările virgine ale viitorului.
Îmi cern amintirile prin sita uitării.
Din firele rămase in gând,
Împletesc prezentul
Pe care-l alint:
Speranţă de iubire.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfozarea dorului (sonet)

METAMORFOZAREA DORULUI
(sonet afectiv)

Cu-al timpului fuior ţes voal de visuri,
Ca să-l dăruiesc dorului trubadur,
Prin toamna vieţii mai uşor să îndur
Plânsul singurătăţii din apusuri.

În colţ de voal leg al inimii murmur,
Să nu spargă tăcerea din abisuri.
Un veac a fi purtat prin universuri,
Căutând muză pentru mariaj pur.

Împreună trec al stelelor hotar,
Să-i cunune Împăratul din zenit,
Sorbind iubirea din pocal cu nectar.

Va răsări laur în destin menit,
Din vis metamorfozat în chihlimbar,
Pe-a veşniciei cale spre infinit.

Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu din De dragoste şi dor (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgi

Vals de fulgi mă farmecă
În vetusta iarnă gri,
Sting din iarna galbenă
Doruri şi-ntrebări pustii.

Mă peţesc ninsori mirate
Şi te simt neprihănit,
Fură-mi inima din carte
Şi-ai să fii veşnic iubit.

Oh, zăpada mea cernută,
Saltă-mi gânduri străvezii
Şi-n lumina ta durută,
Scaldă-mi visuri albăstrii.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grăunte de lumină

Cine sunt eu... mă-ntreb adeseori,
Grăunte de lumină încolţit
Pe-un bulgăre de viaţă în ninsori,
Pierdut printre genuni, în albul infinit.

Am strâns în palme lacrima luminii
Tot alergând desculţă după viaţă
Şi şchiopătând prin iedera minciunii
Am exersat căderi fără speranţă.

Când m-au rănit — am cunoscut trădarea,
Păcat neînţeles, simţit din greu,
Scrâşnind din dinţi, luptam cu disperarea,
Dar m-a luat în braţe Dumnezeu.

Şi arătându-mi calea sprea Lumină,
Mi-a fost de ajuns, reînvăţasem mersul
Prin praful lumii, veşnic clandestină
Aflat-am vieţii — tainele şi sensul.

Şi braţ la braţ cu temeri infinite
Băteam timidă-n uşa poeziei,
Cu un mănunchi de gânduri înflorite
Am renăscut la umbra veşniciei.

poezie de Angelina Nădejde (16 martie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra

Merg anii înainte, merg anii înapoi,
Clepsidra veşniciei la capete-i egală.
Deşi-i puţină moarte la mijlloc pentru noi,
Ne place cum ne cerne şi chiar cum ne înşală.

Venim din punctul zero şi tindem spre mai mult,
Iluzia veciei e-atotstăpânitoare.
Ne lustruim în taină podoabele de cult
În aşteptarea altor nescrise calendare.

Brusc, la un semn de clopot, rămânem fără grai,
Cu ochii între şansă şi între renunţare.
De n-aţi ştiut, clepsidra nu macină mălai,
Ea muşcă aspru până la ultima culoare.

Deşi-i puţină moarte la mijloc pentru noi,
Clepsidra veşniciei la capete-i egală,
Merg anii înainte, merg anii înapoi...
Ne place cum ne cerne şi chiar cum ne înşală.

poezie de Cornel Armeanu din Călător între două lumini
Adăugat de Laura
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îmi zăvorăsc inima pentru
cuvinte de-o şchioapă,
nu mai umblu printre oameni cu adevărul la purtător,
cine vrea să te afle, va găsi o cale să se facă auzit,
atunci când numai clopotul trecerii se mai trage
prin oasele obosite ale întunericului,
suntem doar oameni,
cu frunzele noastre prin albia toamnei,
cu carcase de-o zi peste griji asfinţite,
nu ne mai uităm înăuntru, pentru că mâine
ne învelim în morminte,
iar dorul va trece pe lângă numele nostru
ca un straşnic tribut...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbră în eter

Am vrut să-ţi construiesc altare,
Eu însămi m-aş fi pus ofrandă,
Dar tu mi-ai oferit spre alinare,
Un zâmbet măsluit de-otravă.

În timp ce îţi sculptam ferestre,
În orizontul mării străvezii,
Mă alungai, fără să-ţi pese,
În alte graiuri plumburii.

Eram numai o gravă simfonie,
Pe clapele-unui destin hingher,
Şi totul fuse-o nebunie,
Căci tu plecaseşi, umbră în eter.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări pe roata timpului

cine a creat cântul păsărilor din codri?
şi cum îl poartă vântul prin zările albastre?
să-l fredoneze zilnic trăitorii mândri
izvoarele de munte în cascade măiastre.

cine aduce valul în oceanul iubirii?
ca să spele malul, nisipul arzător
cum răsare cuvântul pe cerul vorbirii?
cine aprinde stele, astrul cuprinzător?

cu sute de-ntrebări sufletul mi-l frământ
ce pune în mişcare magicul univers?
geneza e creată de Dumnezeul Sfânt
la cunoaşterea lumii oamenii au convers.

îmi este drag pământul- leagăn de alint
roteşte fericirile prin stihuri de vers.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acoperişul lumii

Când mă cuibăresc în braţele tale iubite
sunt albul acoperiş al lumii iar
Taj Mahal-ul este doar o rece piatră
ce-mi aminteşte din când în când
de tăcerile bolnav- molipsitoare
lăsate în paşii Timpului ce nici acum
nu pot să-l măsor decât cu zâmbetul tău

Mâinile tale iubite se fac aripi ce mă înfăşoară
în clipele uneori pustii ce-mi sfârtecă dorul
chiar dacă ramura din geam e complice zâmbitor
în iubirea ce-o aşterni pe perna mea
de teamă să nu moară... doar
să mă alinte cu mirosul tău
în nopţi de nesomn

Când mă cuibăresc în braţele tale, iubite
mângâierea ta mă transformă
În acoperişul lumii
iar Taj-Mahal-ul este doar o geană a timpului gânditor.

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe osia timpului adoarme clepsidra

Noaptea legănată în vise de stele
Aşează zâmbete în icoana iubirii,
Pe osia timpului adoarme clepsidra
Cu inima-n nisipul despărţirii.

Pictez în cer fereastra de departe
Prin ea să trec, conturul să-ţi ating,
În mintea mea doar vânturile bat
Luminând ecoul jertfei ce o strig.

Aleargă lumea-n jur, o viperă vicleană,
Pe iarba nopţii visată rând pe rând,
Ar vrea să rupă osul aripilor teşite
De-atâta cuib făcut la mine-n gând.

Ne prindem în sărut ca o clepsidră,
Nisipul nostru e iubirea pură,
Osia timpului e clipa fericirii
Unde tandreţea o lacrimă ne fură!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convulsii

Privesc prin gaura de cheie
Cum gâfâie Calea Lactee
Ce, de convulsii e cuprinsă,
Cedând, încet, aproape-nvinsă...

Gemând durută, printre gene
Varsă şuvoi de ploi de stele
Şi toate-s triste,-ngândurate:
Calea Lactee e... pe moarte??

E o tăcere încruntată,
Clepsidra timpului e spartă
Şi firele din ea, stinghere,
Se risipesc purtând durere...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (15 februarie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dorul meu s-auzi copitele de cal

Mă regăsesc în ochii-ţi mari, adânci, ca de strămoşi,
Cu mâna ta de aur vreau chipul să mi-l coşi
Şi-n inima ta mare apoi să-l înrămezi!
De-l vei uita şi-o clipă aş vrea să lăcrimezi

O lacrimă să-ţi curgă pe-obrazul fin şi pal,
De dorul meu s-auzi copitele de cal
Cum tropotesc pe piatra pe care-or alerga
În zori ca să te cheme să fiu din nou a ta.

Să nu mă uiţi! În coama-i lungă, neagră
Zbura-va, printre vise, figura mea întreagă.
Să mă iubeşti la fel c-atunci în luna mai
Când pentru veşnicie jurat-ai să mă ai.

La tine să mă chemi real, dar şi în vise,
Să-mi dăruieşti, cum ştii, săruturi dulci, promise.
Mi-e dor de ochii tăi! Hai, vino, nu mai sta!
Ce tainică şi sfântă e mângâierea ta!

Prin tropote de cal citeşte-a mea dorinţă
Şi poartă-mi şi tu dorul cu-ntreaga ta fiinţă!
Şi fi-va calul solul iubirilor dintâi
Iubeşte-mă, te rog, la infinit rămâi!

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!