Lacrimi curgătoare şi zâmbete de mal

schelele
acestui poem
sunt pulbere, doar
astfel se va construi
altundeva,
invadat cu poveşti,
dalte rupte...
capete de baros pe suflete
înviate descoperind (apa vie pârâu prin mare)
cu un oftat prelung

marea desfigurare
pentru a înfrumuseţa efemerul

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Himeră post-postcomunistă

prin oraş circula o tunsoare electrică
de mână cu sărăcia urca în transport
în comun erau şi ei visând baloane
sărăcia tacticoasă scotea o bardă
reteza capete şi turna în ele un lichid
lipicios şi fumuriu apoi le planta haotic
până la destinaţie coborau alţii
fioroşi pe reîntrupările hazardate
plecaţi pe cărări ce nu se vor mai întâlni
iar în staţie plictisită plângea
nimeni nu putea s-o liniştească
ba pentru că n-o vedeau
ba pentru că nu mai erau capete liniştite

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimbulval

Pescăruşii-halo, kairos
în tonou printre oameni.

Faleza de nimb...
mimi - gesturi indiferente,
pescăruşii kairos în stelele zâmbetelor
călcând providenţial
prin laptele acestui univers
la malul de valuri,
trudă şi gravitaţie
cu ţipătul estival din mare

se coboară cu albirea părului,
cu privirea în adânc...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce afirm se susţine singur, nu are nevoie de nici o autoritate psihologică, pentru că are însăşi autoritatea Supremului, ca Suprem. Da, e foarte adevărat că uneori sunt invaziv: - pentru căci cunoaşterea ţi-a invadat fiinţa, şi tu nu vezi asta; - sunt invaziv pentru că religia ţi-a invadat fiinţa, şi tu nu vezi asta; - sunt invaziv pentru că ştiinţa ţi-a invadat fiinţa, şi tu nu vezi asta; - sunt invaziv pentru că politica ţi-a invadat fiinţa, şi tu nu vezi asta; - sunt invaziv pentru că legile ţi-au invadat fiinţa, şi tu nu vezi asta; - sunt invaziv pentru că jobul ţi-a invadat fiinţa, şi tu refuzi să vezi asta; - sunt invaziv pentru căci cultura ţi-a invadat fiinţa, şi tu nu vezi asta, şi când toate aceste frici mascate în gânduri ţi-au invadat fiinţa, tu nu mai ai nici măcar un milimetru loc pentru Libertate/Sine sau Dumnezeu! Mintea te-a cotropit cu toţi demonii ei şi eşti sub teroarea, sub invazia ei, iar EU, LIBERTATEA, te invadez pentru a-i izgoni.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praf de port

Era praf de port prin cluj
dâre trase de pe cheu
prin ardeal în val
se trezea senină fata
în voluptatea din timişoara
din craiova pân' la iaşi
mirosea a dană goală
şi cu dăngătul prelung
printre flori în bucureşti
se chemau hamali în port
că venea străinătatea
şi pleca cu ea din tine
cu suspin prelung în nori
blestemat a trecători
se lăsa pe val la vale
suflet fără de hotare
pribegit de subjugare
visând iarba apelor
şi seninul clapelor.

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pielea asta de oameni vii

era un accident de circulaţie a înroşirii prin sânge
un vaiet prelung ca de lup iritat cu o chitară smulsă blues
o lume indiferentă trecând printre necunoscuţi în timp ce ploaia rece o spăla de chip
un parc în care se vedea o umbră de copii jucându-se şi pocnindu-se
pe undeva era şi o uşă cluj jegoasă şi plină de abţibilduri cu un scârţâit mai rece decât gerul
un perete inscripţionat cu nume neinteresante de pictori şomeri răzbunându-se pe fabrica celor utili
în curtea casei mormane mototolite de ziare mincinoase supuse uitări
un vaiet prelung ca de lup iritat cu o chitară smulsă blues
oasele ni se iroseau în războiul lumii cu eternitatea
prin bodegi mulţi dintre noi cădeau pradă stelei 80
părul nostru mic era doar o umbră a pletelor rupte
ne scriam des versuri de despărţire prin coli de sertar
inventam poveşti în locul orelor de la politehnică
era un accident de circulaţie a înroşirii prin sânge
ciocnirea navelor spaţiale cu neputinţa unei tinereţi
se adunau procurori extratereştri pe lângă halbe
reconstruiau aici o lume ca lor în timp ce înlăcrimaţi ar fi vrut departe de aici
peste toţi creştea un nor de fum înecăcios de nicăieri
tuna şi ploua rece şi se scurgea pe noi pielea asta de oameni vii

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiţi suflete înviate, nu suflete moarte!

citat celebru din Gogol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dramele unei limbi mici

de fapt limba română e o capcană
pentru poeţi mari
contractaţi în piele mică
[doar 24 de milioane]x a posibilităţii
de a vorbi despre Om

o minciună de ţintă
[gândeşte la un cal potcovit
cu potcoave calde
nechezând către soare şi la
spaima potcovarului]2x

Aşa am apărut noi pe lume
printre multiple iluzii
de a fi Graiul Umanităţii
încă naufragiaţi
aici ne-au îngheţat picioarele
aci prin pielea pasului
năduf sub 3x[imperii]
&oftat de #exist

Aşa de muţi printre zebre
curbaţi în hore
nuntaşi cu Europa
ne bucurăm de Armăsarul inimii
de Profetul eliberării
prin (marea trecere)x

Finalul e o formă de bricolaj
printre florile din vază
depăşit de lacrimă&râs
ieşind din umbră
către oricevoi
ne-epuizat

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veac paradoxal

perfidii au invadat spaţiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură
între extaz şi agonie trăiesc un paradox
suflete se înrăiesc atinse de ură

mi-ar trebui iar o credinţă de inox
să nu se ruginească pe drumuri de zgură
perfidii au invadat spaţiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură

primesc lovituri ca într-un ring de box
boala şi bătrâneţea din fericire fură
aleargă prin mine o umbră de "fox"
frica de hoţie creşte în anvergură

perfidii au invadat spaţiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete Lemele

Suflete Lemele se plimba prin mlaştină
cu fiecare pas trosnea bâldâbâc
tot mai aproape de nas
tot mai adânc în rană
pământ de vin sub soare
pământ de os departe de zare
cu fiecare pas mai aproape de nas
cu fiecare pas mai aproape de mal
pământ greu de apă moartă
din ochii grei de apă vie

"Scriitor cu mintea scurtă, lasă pasul meu să-ţi pută...
Scriitor cu gând de sare, nu curma scrisul cu jale..."

A strigat Suflete pân' şi codrii de au plâns
se scurgea cerneală-n răni
din văzduh corbii pândeau
vorba sorţii aşteptau

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie, la viaţă...

Cuibul berzelor ne aşteaptă...
Stânci golaşe, în jur natură,
Cu voinţe pătimaşe
Toate sunt la îndemână,
Viaţă vie sau furtună...
Sub cerul capricilor,
Cu ispite fără număr,
Căci viaţa nu e glumă,
Tinde doar spre înălţimi,
Doar e Marea aventură.

Vântul sorţii ne sopteşte
Răspândind în jur ispite,
Că iubirea-i lucru mare,
Aripile ei vioaie
Poartă fără de tăgadă
Doar poveşti nemuritoare,
Fiindcă sunt în mare vogă.

Timpul curge pe cărări
Ţesând amintirile...
Dor cu dor se împleteşte
Luminând spiritele,
Sus pe deal, jos pe cărare...
Noi capricioşii lumii
Ne trăim momentele,
Un torent de viaţă vie,
Stăvilit fără de vrere
Doar de-o singură chemare.

poezie de Valeria Mahok (29 septembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marmură pe trotuar

oraşul albit
de cărări bătute
cu frunze, acolo unde
orice vis poate avea om,
departe
de apusul acestui răsărit;
a coborât din cer
către muritori,
amintindu-le de
Prometeu cel viclean...
doar doar din el
vor urca îngeri
căutători de
necuprins de moarte...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acul cu gămălie al domnului Smith

Serile începeau cu oftatul prelung
şi dangătul clopotului
liniştind cerul de triluri din vie.
Bolta ei era cupola scenei
îmbrăţişării de pahare
golite cu tihnă şi sudoare.
Prin mormăielile aruncate în silă
către un interlocutor poetic,
din ancora viselor, gândul plutea
imposibil de zdruncinat.
Nu era locul oportun
dar era chinul util, motivul
apropierii de ceilalţi.
Averile agonisite cu preţul bolii
n-au gust decât dacă ai
cu cine să le împarţi.
Munca asta de unul singur
înţeapă prea adânc în noi...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare, Nisip

Mare, Nisip, Mare
toate legate prin fulgul auriu
al vieţii!
Nisipul legat de mare
prin firul nevăzut al algei
Marea legată de Nisip
prin şnurul de aur al iubirii
pentru Ninfă,
Soarele legat de Nisip
prin firul puterii energiilor
Soarele legat de Mare
prin firul puterii vieţii,
toate legate de-un fir invizibil
ce pluteşte-n pântecul Universului!
totul se repetă oriunde în lume
totul este legat de apă şi Soare, de viaţă.
omul alege Marea, Apa, Soarele
sau alege moartea, sau a ales moartea?
unii aşteaptă răsăritul
cu speranţa vie a destinului!
curg apele, nisipurile şi Soarele
peste noaptea tristă în infinit
şi peste viaţa omului
Constructorul, Universurilor a modelat Terra
după dorinţa sa
Respect şi preţuire Constructorului-Arhitect

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se răsfaţă vântul în codru
Şi amurgul îl îngână,
Sărutându-i fruntea verde,
Ca un prinţ din lumea bună,
Îi alină marea sete
De iubire si candoare,
Pentru apa de izvoare
Şi sprintene căprioare
Cu poveşti nemuritoate,
Spuse în şoaptă cu rabdare,
Pentru cine vreme are
Să înţeleagă lumea mare.

Valeria Mahok (7 iunie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea cădere a comunismului

Sală de spectacol...
Cortină trasă...
În spatele meu, se închide...
Spatele meu e de un kilometru
străbătut de gloanţe,
prin Zid/
(cuiele renaşterii...)
războiul Soarelui cu Luna...
Un personaj ataşat,
Marii Renaşteri a Omului...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terci

Puneam perle
în cafea.
Tu
îmi aduceai
zahăr. Deschideai ochii,
umblai la verbe
astfel încât umbrele
din noi
să îngheţe în corpuri
cugetătoare, în persoane
capabile să închidă
visuri reversibile
în care zahărul se metamorfoza în perle
şi perlele se înnegreau în descompunerea
din care sorbeam
ceaşca efemerităţii
irevesibile a ploii,
a fluxului de clipe care scălda
cuferele noastre.
Noi ieşeam în costume naţionale,
români prin iarmarocul vienez
de la Piaţa Unirii
cu melancolia ei de spital,
apoi în oborul unui sat din China,
printre nimicuri
bune de ieşit din nevoi,
de undeva din mall-ul de nicăieri,
mândrii de hora mare şi veselă
cu
dilema posthamletiană
şi precolumbiană
a perlei sau zahărului
din care s-a format Primul.
Pofta calciului de dulce
sau a cubului de platoşă
încă din preistoria
tyranosurilor memorialistici.
Marea dezlipire de paşi,
alibii pentru neînţelegeri în familii
din care suflete amanetate
s-au trezit jefuite de ţel,
încât li s-a părut firesc
ca zahărul să fie o formă de perle.

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Li se spune "capete luminate", dar eu cred că sunt doar nişte "suflete iluminate".

aforism de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea de Apoi

Lumea de Apoi? Lagăr de concentrare pentru miliarde de suflete înviate.

definiţie aforistică de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surf pe o placă stricată prinsă de val

acum că m-aţi cunoscut în neliniştea mea,
vreau să-mi spuneţi cine sunt.
eu o să dansez pe balustrada imperiilor,
fraierilor care n-aţi văzut pacea.
cută cu rid, balansul mă înviorează
aşa cum a fost poporul meu.
Da! poporul meu a dispărut în mine
ca un ou de pe un pui. Dansez,
ritmuri rupte din vinil,
melodii sinistre despre apocalipsă.
acum că m-aţi cunoscut, liniştiţi-vă,
e doar o altă realitate virtuală.

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicie

Priveşte-mă o clipă-n efemerul
Zăpezilor din iernile trecute
Mai cantă-mă prin gânduri în silabe
Şi uită-mă-n poeme neştiute

Atinge-mă tăcut prin nemurirea
Ce doarme în morminte liniştită
Trezeşte-mă la neodihna vie
Din praful vremii, veşnică iubită

Te voi urma pe mare în derivă
În naufragiul boţului de tină
Noi, două stele în înaltul zării
Pe cerul nopţii candidă lumină

Priveşte-mă o clipă-n efemerul
Zăpezilor din iernile trecute
Te voi păstra în gânduri totdeauna
Plângându-te-n poeme neştiute

poezie de Andreea Nemerovschi
Adăugat de Andreea Nemerovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!