Ape perfecte

Urma să-ţi pasc urma!
Copacii cădeau de pe mine
şi cădeau
cădeau de pe mine umbrele şi tălpile
cădeau în tufişuri
ce cădeau
în ape ce miroseau
a cădere!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgii

Zăceau priveliştele moarte
Sub cerul sur, în asfinţit,
Şi-abia mai auzeam departe
Un glas de crivăţ amorţit.

În mijlocul naturii mute
Eram eu singur călător:
Îmi aminteam de vremi trecute
Şi mă visam în viitor...

Iar din imperiul tăcerii
Se desprindeau fulgi mari de nea:
Cădeau încet, cădeau puzderii
În urma şi-naintea mea...

poezie celebră de Şt.O. Iosif din Poezii (1902)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru asta am devenit cer

Fluturi de luare-aminte
Îşi pălmuiau umbrele alungite...
Stelele cădeau din înalt
Şi se stingeau pe asfalt.
Cioburile clepsidrei evadaseră
Dincolo de secunde,
Se aşezaseră ciorchine
Pe braţele ude.
Creşteau în mine copaci de lumini
Şi stelele în carenea-mi, prindeau rădăcini.

Pentru asta am devenit cer!
Şi ploi de cuvinte cădeau din mine,
Lacrimi şi suferinţe...
Non-sens. Un palmares de îngeri.
Un ţinut al renaşterii
Când fluturi de luare-aminte
Îşi pălmuiesc umbrele alungite.
Iluzii... Şi vis de poet...
Pentru asta am devenit cer
Şi am fost dată la amanet.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din trandafirii albi... (Omagiu lui George Bacovia la 50 de ani de la moarte)

Din trandafirii albi cădeau petale
Valsând încet, în cercuri violete
O neagră umbră pe un alb perete
Alunecă felin, la ore matinale.

Din trandafirii albi cădeau petale
Trecute roze-agonizând de sete
Iar rime din albumul tău, poete
Se-aştern pe soclul nemuririi tale.

poezie de Mihail Mataringa (20 mai 2007)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azilul fagure

Graurul îmi diseca umărul. Eu studiam
cantina ca pe o marmură.
Din parchet tu înlemneai la paşii auziţi.
Cădeau norii şi se spărgeau în doi salcâmi
aiuriţi
între care fagurele tortura o albină
Din când în când o fântână
suna la cumpănă
însă apa plecată trimitea crăpături
Elevii îşi uscau învăţătorii în clase
cu dulapuri pline de calorifere
îngheţate
ce îngheţau morţii
Paznicii fugeau după buze!
Îmi reciteau în minte
obuze
explozia naşterii. Tu te fereşti de pereţi!
Graurul îmi scormonea umărul!
În osia somnolentă a ochiului
mi-am trimis familia în exil
Cădeau norii!
În faguri bolnavii de pietre
construiesc un azil.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopotul

Incendiasem totul însă el bătea
mai tare ca inima unei virgine
Aerul cald îl mişca
tot mai aproape de mine
Îmi sângerau urechile de-acum
Făclia se albise!
Secundele împrăştiau prin fum
cenuşă peste vise.
Trecea o pasăre arzând
Din aripi îi cădeau scântei
Bătea în oase şi în gând
Un clopot la sosirea ei!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treceam noi doi

Treceau doi iepuri şi în dreptul nostru
a mai rămas doar unul.
Ne-am aruncat urechile în aer
şi cădeau pălării din care ne scoteam de picioare
şi aplaudau copacii uimiţi de magia frunzelor.
Trecea un om şi în dreptul nostru
unul din noi a devenit om!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dimineaţă până seara, şi noaptea, frunzele cădeau întruna. Unele mai repezi, altele mai domoale, legănându-se în aer ca o aripă de fluture, aninându-se de ramuri ca cerând ajutor; numai într-un târziu, dându-se învinse, cădeau, îngropându-se între celelalte. Într-o dimineaţă se sperie. În tot copacul rămăsese numai ea! Ramurile goale se loveau unele de altele, tremurând ca de frig. Deasupra, cerul cu nori greoi ca de bumbac; în largul lui, stoluri întregi de păsări plecau în şir; atunci băgă de seamă că şi cuiburile rândunelelor rămăseseră goale.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Frunza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nins

Focurile aprinse ardeau în jurul focului stins.
Păsările îşi măsurau aripile cu ruleta rusească.
Peşterile se lingeau cu gura ecoului prins.

Oamenii căutau să se odihnească în oameni.

Pe râu plutea o gură printre strigături.
Fugeau copacii în frunze şi apoi cădeau.
Mâinile scormoneau după alte mâini.

Focurile stinse fumegau în jurul omului nins...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi

Ea purta o rochie pe care se înălţau castele de nisip
şi învârtea pământu-n ochii ei
zi de vară amorţită pe chip
şi primii fulgi purta cercei
ce îi cădeau pe umeri troieniţi...
Veniţi! Veniţi să o vedeţi
căci nu mai este
când treceţi răsuciţi în dans
şi-atât de fericiţi!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ieri cădeau petale
azi deja cad frunzele –
ce scurtă-i vara

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele dantelate, creionate de linii frânte închise, tremurătoare, sfioase, cădeau în ciorchini peste "lumea de jos".

Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idilă scurtă

Nici n-a-nceput, s-a terminat.
El a zâmbit, eu am plecat
Ne-am despărţit ca doi amici
Ce aveam ţepii de arici.

Să nu mă-ntrebi de ce si cum,
Fantoma noptii e pe drum.
Ziduri cădeau in urma mea
Ploaia din urmă m-alunga.

Cum am putut aşa uşor
S-ajung vânat de vânător?
Mă-ntreb, răspunsul nu găsesc
Si gândurile mă rănesc.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, tempora!

Pe când măicuţa mi-a dat viaţă,
Era virtutea până-n gât,
Iar fetele cădeau pe gheaţă
Şi nu ca astăzi, pe oricât.

epigramă de Ioan Fârte (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nou-mormânt

Şi dus a fost!
Cuminte
m-am aşezat apoi pe bancă
cu cele două aripi pe genunchi
cădeau mănunchi de frunze peste vie
şi paşi se auzeau
prin curte măturând
din cele două aripi ningeau peste cuvinte
cadavrul unui înger
ce dus a fost
de-o minte
c-un nou-născut mormânt!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picăturile cădeau printre frunzele arţarilor, grele şi reci. În jurul adăpostului se formaseră băltoace, care se holbau asemenea unor ochi strălucitori la cerul întunecat.

Eugen Ovidiu Chirovici în Hoodoo Creek (mai 2011)
Adăugat de Oana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duke: Nu prea se înţelegeau. De fapt rareori cădeau de acord. Se certau tot timpul, şi se provocau în fiecare zi. Dar în ciuda acestor nepotriviri, aveau un lucru foarte important în comun. Se iubeau nebuneşte.

replică din filmul artistic Jurnalul
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar exista

Cădeau petale..
Uhh,.. demonul"e ploaie"
Nebun am luat o floare
Si i-am spus...
"Ar exista ea fără ploaie"

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cădeau frunzele prea grele de aur pentru istovul crengilor. Apunea soarele, prea greu de lumină pentru creanga zării.

Ionel Teodoreanu în Uliţa copilăriei
Adăugat de Andreea Bianca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

am aşezat o piatră pe drum
apoi am trecut de mine
borna arăta sacadat o singură cifră
fulgi albe cădeau peste ani
simţeam opac apăsarea timpului
căutam trupul
între atingeri imprecise
noaptea învelea sânii goi
degetele îţi acopereau duios buzele
te-am dezbracat de tăceri, sărutând universul

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

era atât de frig şi era toamnă
cădeau frunze uscate pe alei
păşeam prin galaxii
purtând în mână cerul
o pasăre pe drumul de tăceri
pe aripi se scurgea orizontul

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!