Azi

cea mai frumosă femeie de pe planetă
mi-a spus că aş fi
cel mai frumos bărbat de pe terra – eu
nu o cred pe frumoasa aceasta devastatatoare
sigur
doreşte să se culce cu mine
fără mari obligaţii
şi să
îmi facă unii copii mult prea lenţi
cu acei bărbaţi violenţi
din sin
gura gură de oxigen printre nori
fără să ştie că eu
o iubesc uneori
şi sunt eu
tatăl copiilor meteori!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albele

cel mai mult timp l-am petrecut în parcare
printre canguri cu cotiere de sticlă -
cel
mai înalt dinre ţopăitori
putea să ridice picioare până la nori
şi
nori chiar erau: se simţea cum zburau măturaţi! la origini acei
nori plini de coji acrişoare de măr...
cel puţin
miroseau foarte frumos! până la os
miroseau şi până în australia
ah
la aborigenii nomazi! bolnavi la vederea
femeilor albe ca melcii. ele
cel
mai adesea cu mişcări deplasate
în trafic. de organe abia prelevate

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc femeia

Nu sunt zei, nici îngeri nu-s
Să-i iubeşti cu-adevărat,
Eu iubesc de când mă ştiu
Femeia fără bărbat.

Şi ea-i, Doamne, nevoită
De-a avea cer şi speranţă
Şi un dram de fericire
În tot ce-i frumos în viaţă.

Mai iubesc femeia care
Ştie să se dăruiască,
Cu zâmbetul ei de muză
Poezia să-mi pornească.

Îmi iubesc şi jumătatea
Ce mi-a dăruit copii,
Ştie cu tact să mă ierte
Că n-am gândurile pustii,

Am inima o comoară,
O împart doar la femei,
Fumul nu-l las să se vadă,
Mă acopăr cu scântei!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de ploaie

Iubesc ploile, iubesc să-mi aranjez ploile,
Concretele ploi şi ploile literare,
Ploile cu trezorierul şi aversele cu poetese rivale,
Ploile bogate de peste hotare şi ploile de vară din Amfiteatru,
Iubesc ploile, iubesc să-mi aranjez ploile,
Ador duşurile lor scoţiene, reci şi fierbinţi,
Să mă spăl pe dinţi îmi place cu apă de ploaie
Să-i ameţesc, când ies din baie, pe bărbaţi.
Nu sună prea bine "Sunt cea mai profitoare femeie",
E cinic şi poate nu-i real sută la sută,
Dar lasă-mă atunci când cade din cer apa,
Numai atunci când cade din cer,
Să rostesc ceea ce cred: "Sunt cea mai profitoare femeie"
Sunt cea mai profitoare femeie pentru că-mi aranjez ploile
Şi-mi stă bine cu bani lichizi în portofel,
Sunt cea mai profitoare femeie, pentru că în avion,
Rochia mea cloş – paraşută ar putea fi pentru cel îndrăzneţ,
Sunt cea mai profitoare femeie pentru că tu
Ţii prea departe cardul de mine,
Şi tu ştii că eu ţi-l voi goli,
Sunt cea mai profitoare femeie şi ştiu cum să te iau
Şi-o să te iau, n-ai grijă.
E-n aer damf de amor din interes,
De fapt, toţi din jurul meu sunt la fel,
Iar eu te-adulmec
Şi tu habar n-ai –
Iubesc ploile,
Iubesc să-mi aranjez ploile,
Concretele ploi şi ploile literare,
Ploile cu trezorierul
şi aversele cu poetese rivale...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ana Blandiana
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terra

Ce-ar fi Terra fără Soare
Fără raze de lumină
Fără râul ce în vale
După trupul tău suspină

Ce-ar fi Terra fără tine
Fără pasul tău uşor
Fără verzile coline
Fără unda mea de dor

Ce-ar fi Terra fără stele
Fără luna cea tăcută
Ce priveşte în fereastră
Gura ta ce mă sărută

Ce-ar fi Terra fără noi
O planetă-n amorţire
Chiar de vântul în trifoi
Ar cânta la mandoline

Terra, raiul cu iubire
Unica in univers
Un miracol.... nu-l cuprinde
Frumusetea unui vers

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 57

de-o fi să mor
deşi nu prea cred
să
mă puneţi în mormânt
mai mult gol decât plin
de
infatuarea morţilor tineri
la 57 suspin
şi
faceţi aşa cum am spus
fără să vreau
să
trăiesc foarte mult în
adolescenţe

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglindire... Sunt un paradox!

Şi mă ascund de oameni... să dispar!
Aşa îmi este bine... mult amar,
Se risipeşte, când sunt eu şi cu mine...
Linişte şi taine... şi cugetări divine.

Şi îmi este drag, să-mi fiu, să mă iubesc!
Am învăţat din greu, iertând să reuşesc...
Şi la final de viaţă, două legi avem:
Iubeşte-te pe tine, să rupi un blestem!

Iubeşte-ţi şi aproapele, ce rar îl mai găseşti...
Asumă-te pe tine, învaţă să iubeşti!
Lumina dă putere! Devii înţelept,
Doar iertând, iubind... la modul cel corect!

Iubesc singurătatea! Iubesc să-mi aparţin!
Fără obligaţii, îmi vreau duh alpin!
Sunt mult prea rebelă, tu prea mic şi jos...
Destinul pentru mine, Rai si tenebros!

Îmi ador extremul, cel neînţeles...
Sunt stelară, colind prin Univers!
Atipică, star-seed al timpului final...
Trăiesc prin spirit înalt şi astral...

Habar n-ai ce zic! Sunt ce n-ai să vezi!
Mult atipică şi cu unde verzi...
Vin din alte ere... nu sunt eu ca voi!
Sunt Lumina plină, mai ales pe ploi...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sarea

cum să începi o poezie de dragoste
dacă nu
cu un cap de ingenuă acuzare acoperit
cu o bă
scuţă drăguţă din macrame
gura da
se umple cu plămân antrenat şi cu sare
sarea re
spiraţiei frumos mirositoare a unei mochete (?!)
cu pete
numai câteva pete de sânge în locul
în care
nasul a coborât mult prea jos
gura da
a urcat prea mult sos
pe acei
pereţi aproape şi departe şi oricând
de un c
alm glacier... imaculat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gură la gură

nu mai îmi amintesc
de tine decât printre unele picături
de cianură -
parcă aşa ne îndulceam amândoi
gură la gură

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Gură la gură
nu mai îmi amintesc
de tine decât printre unele picături
de cianură -
parcă aşa ne îndulceam amândoi
gură la gură

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urez copiilor, adică tineretului nostru, copiilor si copilului meu, si celorlalţi copii din această ţară şi din toată lumea de fapt, un zîmbet mai cald pe buze. Să fie linişte si pace pe această planetă superbă, cum au lăsat-o toti, veselă, care se cheamă Terra, să rămînă întotdeauna aşa cum a lăsat-o galaxia, cum a lăsat-o natura, cum au lăsat-o toţi, veselă, bogată şi fără războaie, şi fără oameni răi şi fără bogaţi şi săraci, cu oameni ai dreptăţii şi-ai cinstei.

citat celebru din Nicu Constantin (1984)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pneumonie

am pneumonie,
asistenta mi-a spus că n-am,
dar s-a uitat la mine şi nu ştia daca să merg sau nu la un spital.
"sunt cazuri mult mai grave, respiră adânc!" mi-a spus
fără să ştie dacă am sau nu
pneumonie.

am vorbit cu-n medic despre problema mea
mi-a zis că aude o turbulenţă mică
din plămânul stâng sau drept
sau poate de la inimă.

la chioşcul de ziare din capătul aleii,
de unde se vând ţigări la bucată,
am alergat ca un copil
fără să-mi dau seama
că obosesc din cale-afară

am stat puţin, m-am uitat în jurul meu şi i-am spus vânzătoarei:
"o ţigară, vă rog, să fie cea mai aromată!"
căci cine ştie, poate n-am să mai fumez vreodată,
răpus de pneumonie.

un tânăr cardiac, cum sunt şi eu de-a dreptul,
mi-a spus că trebuie să ne îngrijim pe noi,
să observăm ce trebuie în oameni,
în stele,
şi în flori,

ce au sau nu

pneumonie.

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un minister

văd că murim iar sportul acesta
se plimbă ca limba matură pe coapse
dacă rămâne o naştere
în urma nebuniilor noastre de ado
lescenţi
atunci, da, voi şti că iubesc fără margini (?!)
o femeie o
arecum limitată la ministerul de groază pe care
nu-l mai conduce -
misterul
nu se va rezolva prea curând:
văd că murim fără terenuri de te
nis. nu, sigur murim cu un gând

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gilda

părul i-a trecut prin copaci
fără să ştie că ea
păr prea sus nu-şi dorea
gilda
se culca câteodată cu mine
antipersonal fără
emoţii fără
părea
să mă iubească cu trucul
(unii ar zice cu trupul)
gilda
chiar aşa levita
prin copacii efeminaţi
gilda
avea încrederi în ea
şi în mine
încă nedetonate
încrederi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc fără cuvinte

Când nu îţi spun că te iubesc să ştii că te iubesc mai mult
Eşti un parfum sublim ce-l simt, fără cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer să tac şi să ascult
Când număr printre picături vechi jurăminte

Când uit să-ţi spun că te iubesc, să nu tresari în visul tău
Şi să nu crezi că te-am pierdut printr-o uitare…
Secundă-ţi sunt într-un abis, eşti clipa sufletului meu
Prin întunericul prea dens te-mbrac în soare

Când nu ţi-am spus că te iubesc, te-am mai iubit încă odată
Şi neştiind că te ador, mi-ai plâns în braţe
Smaraldul trist din ochii tăi m-a tot strigat ca altadată
Lăsând durerea ce-o simţeai să mă agaţe

Când nu-ţi voi spune te iubesc, să ştii că te iubesc din nou
Şi-ţi scriu pe buze un sărut ce nu te minte
Nu mă-nvăţa cum să te chem în noapte cu al meu ecou!
Eu ştiu să-ţi spun că te iubesc fără cuvinte…

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am gândit să te bat să te umplu

de sânge să taci dar nu ştiu cum să fac
nu eşti lângă mine: mai bine să mă prefac uneori că
te iubesc te iubesc te iubesc – de
câte ori să tot spun te iubesc? – tu ai vocile tale
care îmi caută slăbiciunile

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pneumonie

am pneumonie,
asistenta mi-a spus că n-am,
dar s-a uitat la mine şi nu ştia dacă să merg sau nu la un spital.
"sunt cazuri mult mai grave, respiră adânc!" mi-a spus
fără să ştie dacă am sau nu
pneumonie.

am vorbit cu-n medic despre problema mea
mi-a zis că aude o turbulenţă mică
apărută undeva-n plămânul stâng
sau poate de la inimă.

la chioşcul de ziare din capătul aleii,
unde se vând ţigări şi la bucată,
am alergat ca un copil
fără să-mi dau seama
că obosesc din cale-afară

am stat puţin şi am privit în jur
spunându-i vânzătoarei pe un ton scăzut:

"o ţigară, vă rog, să fie cea mai aromată!"
căci cine ştie, poate n-am să mai fumez vreodată,
răpus de pneumonie.

un tânăr cardiac, cum sunt şi eu de-a dreptul,
mi-a spus că trebuie să îngrijim de noi,
să observăm ce trebuie în oameni,
în stele,
şi în flori,

dacă avem sau nu

pneumonie

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binele

ţi-am spus că în fie
care zi plec din oraş şi respir
aer curat şi copii fără şcoală
(?!) –
plămânii se umplu de iar
bă e mai bine aşa nu
ţi-am spus?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragomir

ce frumoasă
ea pe stradă trecea
cu telefonul aprope lipit
de ureche vorbind
despre soţul ei dragomir
cu o prietenă
din sicilia - de
sigur
era prea tânără ca să spargă bărbaţi (?!) prea
tânără
să-l aibă de soţ
pe brunetul în toate, drago
mir, să abă
sicilii extinse sub săni
totuşi
vorbea prea frumos în sârbeşte
despre soţul ei dragomir
mort
ţintă pe podul din beograd
sub umbra
unor avioane sau tei
fără floare
din forţele nato

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unica femeie

Draga mea regină,
Numai ţie mă închin
Inima, fără tine suspină
Şi-acasă cu drag revin.

Poate n-ai idee
Ce mult te iubesc,
Eşti unica femeie
Pentru care trăiesc.

Tu m-ai fermecat,
În viaţa ta, primit.
Sunt cel mai cel bărbat,
De când te-am întâlnit.

Să rămâi mereu,
Alături de mine
Mai ales la greu,
Nu doar la bine!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (5 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul vieţii

Iubirea imensă şi fără măsură ce se revarsă în mine,
Atunci când iubesc, îmi iluminează fiecare părticică a fiinţei mele
şi îmi inundă pentru totdeauna universul lăuntric
cu o mulţime de mesaje tainice ce provin de la Dumnezeu.
Tocmai de aceea, în această viaţă
nu mai sunt niciodată sigur, ci îmbrăţişat de Dumnezeu Tatăl.

Energia cea tainică a iubirii, ce provine de la Dumnezeu Tatăl,
Se revarsă în valuri prin mine atunci când iubesc şi
astfel devine cu putinţă să îmbrăţişez şi să ofer iubire
fiecărei fiinţe umane ce există pe acest Pământ
şi totodată merită să-mi primească iubirea.
Tocmai de aceea, în această viaţă
nu mă mai simt niciodată însingurat sau singuratic.

Dat fiind faptul că am savurat şi savurez fără încetare
Nectarul cel divin al vieţii,
Tocmai de aceea, în această viaţă
nu mă mai simt niciodată însingurat sau singuratic.

Dat fiind faptul că m-am adăpat şi mă adap fără încetare
de la fântâna cea magică a vieţii,
Tocmai de aceea, în această viaţă
Nu mă mai simt niciodată un veşnic însetat.

Dat fiind faptul că energia mirifică a timpului
mi-a şoptit într-un mod tainic la ureche
cântecul manifestării atemporale,
care mă face să basculez în eternitate,
Tocmai de aceea, în această viaţă
nu mai simt niciodată starea de oboseală sau de vlăguire.

Dat fiind faptul că viaţa trăită intens şi plenar
mi-a dezvăluit în mod gradat misterul fascinant al morţii,
Tocmai de aceea, în această viaţă
nu mai sunt deloc înfricoşat.

poezie din Aforisme şi cugetări despre viaţă
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!