Unui poet
Un poet sentimental
Tot adună din nectar
Lungi poeme dedicate
Unor fete dezbrăcate....
Nu le-a dat mama-n lădiță
Ie mândră si catrință
O velință prinsă-n dungi
Si-o pereche de papuci,
Un chilim ori un macat
Zestre când s-au măritat?
Blugii rupți de i-ar avea
Tot ar fi măcar ceva!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Românie, țara mea
Ciutura de la fântână
N-o mai ia nimeni in mână
Astăzi bem toti apă plată
De se poate distilată
Nu e fotă, nu-i catrință
Nici macat si nici velință
Nu e in, nici borangic
Nici lână pentru ilic
De-mprumt avem azi tot
Chiar si vorba la robot
In engleză iti răspunde
Chiar de ești in vârf de munte
Românie, țara mea....
Ce frumos era cândva
Astăzi totul s-a schimbat
Chiar si garda la palat
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament
Si de-o fi..... si-o fi să mor
Să imi puneți in urcior
Numai vin de Drăgășani
Si lapte-n pahare mari
Numai miere de albine,
Din stupina de la vie
Si lipie coaptă-n vatră
Sau din țest o pâine caldă
Cu un pui pus in mujdei
Si-un buchet de brebenei
Mere ionatan mai multe
Din livada de la munte
Sânziene, albăstrele
Să imi fac cununi din ele
Chihlimbar pentru mărgele
Păpădii pentru inele
Cercei roșii din cireșe
Si un voal ce-i dat de zestre
Mâna mamei l-a cusut
In zile când m-a crescut.
Să nu râdeți nu-i de glumă,
Mă voi face boț de humă
Si apoi va crește iarbă
Verde-n vară, tristă-n toamnă
Inghețată in troiene
Si in braț purtând poeme!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierdută-n amintiri
Dezamagire, chipul tău
Adună umbre de tristețe
De unde ești si care zeu
Mi te-a lăsat ca zestre?
Mă iartă dar imi este greu
Când intunericul se lasă
Aș vrea să pleci din gândul meu
Si să dispari in ceață
Astfel eu voi putea zâmbi
Când zorii se revarsă
Rămâi pierdută-n amintiri
Iubirea mea de gheață
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blugii
Călătorind din apus
Peste tot ei s-au impus
Îi fac pe tineri fericiți
Dacă-s rupți și peteciți!
epigramă de David Boia (7 mai 2006)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Discret
un fin poet sentimental
mi-a spus într-un sonet banal
-nici să iubești nu știi
-așa o fi...
in mod discret..
Așez pe masă un caiet
dar pixul n-a vrut să mai scrie
spunând că nu e poezie
în care șoapta să nu fie
un gând fugar despre iubire!
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am primit aseară-n dar
Flori în coș și calendar
Mulțumesc cui le-a adus
A avut ceva de spus!
catren de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Franjuri
azi mi-am luat rochiță nouă
numai franjuri rupte-n două
vreau să par de ani treizeci
o frumoasă ca-n povești
nepoțelul cel mai mic
întind mâna să-l ridic
-nu, bunica, spune el
am ață pe mosorel
tai din franjuri, prind în șnur
și apoi urc să il pun
sperietoare la ciochițe
care-mi fură din bobițe
la cireșul din grădină
cu iarbă la rădăcină
împletim de zor în doi
franjuri din rochițe noi
mai luăm și de la blugi
de la cei ce-s rupți în dungi.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe stradă
Multe mașini
Fițoase
Zdrobesc asfaltul
Soios
În timp ce fete
Ochioase
Se plimbă voioase
Pe jos.
Zboară prin aer
Mulți decibeli
Din gura
Lui Guță,
Pe-o bancă,
La gard,
Sforăie mâța
Lâng-o băbuță.
Un om,
Cu vesta în dungi,
Duce un sac cu pâine
Declamând poeme lungi
Despre ziua de mâine.
poezie de Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unii oameni au uitat că au purtat zdrențe și papuci rupți. Ei s-au îmbrăcat cu o altă viață, dar fără trecut.
Viorel Muha (august 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec la drumul mare
Motan m-aș fi dorit să fiu
cu gheare și mustețe lungi,
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
c-un ochi verzui și-un ochi căpriu
La ceasul când târâș-grăpiș
zăpada nopții se adună,
eu, cocoțat pe-acoperiș,
să urlu a pustiu la lună
Și atuncea șapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
și să mă-njure surd de Domnul
că le-am stricat, urlând, tot somnul
De sus, din vârful săptămânii,
să le răspund rânjind scârbos:
Iubesc doar locul, nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os!
Și iarăși șapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna,
atât cât n-o apune luna
... Motan m-aș fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare și mustețe lungi,
c-un ochi verzui și-un ochi căpriu
Când zorii ziua o deznoadă
să mă tot duc, să mă tot duc,
și tinicheaua prinsă-n coadă
s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc
Pisicile de prin vecini
să le gonesc pe la pricini,
să-mi fete fiecare-un fiu
c-un ochi verzui și-un ochi căpriu...
Iar când o fi uitat să mor,
pe trei butoaie ca decor
un fond acrit de vin să stea
la cârciuma din mahala
Și-un lăutar bețiv aș vrea să
își dreagă vocea c-un tușit...
Proptindu-se buimac de masă
să cânte fals și răgușit:
"Hei, viață, viață, ieși din cort
și pune-mi-te iar pe danț...
... Te uită, zace colo-n șanț
motanul mort,
motanul mort..."
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Balada motanului
Motan m-aș fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare și mustețe lungi,
c-un ochi verzui și-un ochi căprui.
La ora când târâș-grăpiș
zăpada nopții se adună
eu, cocoțat pe-acoperiș,
să urlu a pustiu la lună.
Și-atuncea, șapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
și să mă-njure surd, de Domnul,
că le-am stricat, urlând, tot somnul.
De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul, nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.
Și iarăși șapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna.
Motan m-aș fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare și mustețe lungi
c-un ochi verzui și-un ochi căprui.
Când zorii ziua o deznoadă
să mă tot duc, să mă tot duc
și tinicheaua prinsă-n coadă
s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc.
Jegos și obosit, apoi,
cu mațele în liturghie,
să mă adun, să mă-ncovoi
prin albiturile-n frânghie.
Ca-n fața unui șobolan
spinarea să mi-o fac colan
să scuip, să scuip și-n urmă iar
hai-hui să plec pe străzi, hoinar.
Pisicile de prin vecini
să le gonesc pe la pricini,
să-mi fete fiecare-un pui
c-un ochi verzui și-un ochi căprui.
Iar când o fi uitat să mor
la cârciuma din mahala
sorbită-n calea pumnilor
poșircă acră viu să stea.
"Hei... viață, viață... ieși din cort
hai, pune-mi-te iar pe danț...
te uită... zace colo-n șanț
motanul mort, motanul mort..."
poezie celebră de Nichita Stănescu (11 august 1955)
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Balada motanului
Motan m-aș fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare și mustețe lungi,
c-un ochi verzui și-un ochi căprui.
La ora când târâș-grăpiș
zăpada nopții se adună
eu, cocoțat pe-acoperiș,
să urlu a pustiu la lună.
Și-atuncea, șapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
și să mă-njure surd, de Domnul,
că le-am stricat, urlând, tot somnul.
De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.
Și iarăși șapte gospodine
să dea cu bolovani în mine,
iar eu să urlu, urlu-ntruna
atât cât n-o apune luna.
Motan m-aș fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare și mustețe lungi
c-un ochi verzui și-un ochi căprui.
Când zorii ziua o deznoadă
să mă tot duc, să mă tot duc
și tinicheaua prinsă-n coadă
s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc.
Jegos și obosit, apoi,
cu mațele în liturghie,
să mă adun, să mă-ncovoi
prin albiturile-n frânghie.
Ca-n fața unui șobolan
spinarea să mi-o fac colan
să scuip, să scuip și-n urmă iar
hai-hui să plec pe străzi, hoinar.
Pisicile de prin vecini
să le gonesc pe la pricini,
să-mi fete fiecare-un pui
c-un ochi verzui și-un ochi căprui.
Iar când o fi uitat să mor
la cârciuma din mahala
sorbită-n calea pumnilor
posircă acră viu să stea.
"Hei... viață, viață... ieși din cort
hai, pune-mi-te iar pe danț...
te uită... zace colo-n șanț
motanul mort, motanul mort...
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Argotice (1955)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Nunta toamnei
În poiană la izvoare
Păsări nu mai sunt să zboare
Umbre negre din pădure
Se izbesc de vârfuri sure
Pământul brumat se pare
Vrea să-nghețe orice floare
Soarele-i stingher pe cer
Pașii mei prin frunze pier
Toamna si-a pus cort de nuntă
Si naș un vecin din luncă
Un domn mândru arătos
Un decembrie frumos
Care-aduce sărbători
Și zăpezi albe din nori
Bradul verde-mpodobit
Cu stelute de argint
Toamna mea s-a măritat
Vântul mire si l-a luat
Zestre tot de prin grădini
Moș Andrei de ce suspini?
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diagnostic
Te-am citit, analizat
Si indată disecat....
Te-am pus si la microscop
Dar el este mizantrop
Invechit si depășit,
Stiu, Pasteur l-a folosit
Insă lame virusate,
Eu le caut intr-o carte.
Si trecând așa prin text,
Ce ai scris, ce e onest,
Diagnostic la final....
Ești poet sentimental!
Nu se poate, e modern
Scos din coș fotomodel
Un poem cu vers arid
Insistența unui scrib.
poezie de Doina Bonescu din Pași în anotimp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai bine cu blugii rupți, decât fără ei.
aforism de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Dilema unor fete la măritat
Pe cine, oare, să prefere,
Se-ntreabă fata și socoate:
Să-l iau pe cel bătrân, cu-avere,
Sau pe cel tânăr, care poate?...
pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (29 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cine este poet
Poet e cel care scrie poeme
și cel care nu scrie poeme
poet e cel care se eliberează de legăturile lui
și cel care își impune singur legături
poet e cel care crede
și cel care nu reușește să creadă
poet e cel care a mințit
și cel care a fost mințit
poet e cel care are buze
și cel care înghite adevărul
cel care cade
și cel care se ridică
poet e cel care pleacă
și cel care nu poate pleca.
poezie de Tadeusz Rozewicz, traducere de Claudiu Komartin
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
toamna clonată
cu blugii rupți în genunchi
iarba uscată
haiku de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era un băiat slab, cu părul negru și ochelari, care avea aspectul ciudat, oarecum nesănătos, al cuiva care a crescut mult într-o perioadă scurtă de timp. Blugii săi erau rupți și murdari, tricoul era larg și decolorat, iar tălpile adidașilor se dezlipeau de la vârf.
J.K. Rowling în Harry Potter și Ordinul Phoenix
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Hogwarts Library Box Set 3 Volumes" de J.K. Rowling este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la 
Ce nu vedem la televizor
Dive pe platouri
Cu rochițe lungi,
Fete în carouri,
Senatori în dungi.
epigramă de Mihai Frunză din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!