În care titlul va fi considerat nesemnificativ

chemat nechemat rezemat între pietre
amurgul crăpând ca rugina
ca râsul din urmă al celui învins

atins neatins paharele tac hârtiile tac

la geamuri chibrituri şi streşini
şi anii trecând întorşi neîntorşi
lumina ca zgura şi lacăte porţi

poezie de Gabriel Tudorie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jerry: Ce s-a întâmplat până la urmă? I-ai dat hârtiile mele cu impozite? Hârtiile mele?
George: Aaaaa, hârtiile tale.
Jerry: Ce s-a întâmplat, nu i-ai dat hârtiile?
George: Ba da. I le-am dat.
Jerry: Şi?
George:... Ne-am despărţit.
Jerry: Ce ai făcut??????
George: Ne-am despărţit.
Jerry: Mi se face auditul! Şi tu te-ai despărţit de ea?

replici
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vigor mortis

Şi pietre, aud pietre crăpând de jale seacă
Şi liniştea aşterne la tâmple promoroacă
Şi bântuie-o stihie prin colţurile nopţii
Şi morţii sunt cu viii şi viii sunt cu morţii.

Şi câinii-şi muşcă limba şi limba li se-nnoadă,
Sunt javre hămesite ce şuieră din coadă,
Şi corbii se adună, având la îndemână
Cadavre aburinde, căzute într-o rână.

Şi sângele e negru şi sângele încheagă
Şi moartea-i viguroasă şi viaţa este bleagă
Şi viermii se îndoapă din leşuri putrezite
Şi porţi spre izbăvire ce straşnic sunt păzite.

poezie de Ionuţ Caragea (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai bună metodă de a te lăsa de fumat este să porţi asupra ta chibrituri umede.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din jurnalul unei zile (amurg în deşert)

pe această întindere de nisip
arsă de soare
îţi voi aşterne la picioare
amurgul unui suflet bântuit
ce n-a înţeles logica pustiului, nebunia...

nisipurile işi plâng deseori nerodirea...
să fie blestemul celui învins?
apele s-au închis grăbite în adâncuri
refuzându-le jelirea... tânguirea...
... sfâşietor e strigătul în deşert
a celui ucis
de nepăsare...

în această oază de nisipuri mişcătoare
se-adună pe-nserat
fecioare de rouă
ce-aşteaptă pe cel însetat – rătăcind
în curgerea unui timp obosit, deprimat...

... e ora când adevărul se surpă
... e timpul ca stele nopţii să moară...

se-aşterne amurgul peste zare
şi peste ochiul stins al deşertului
ce n-a mai putut să vadă
agonia ta
căutând urme de paşi
în cele mai sumbre vise, bântuite
de speranţă...

poezie de Valentina Becart din Obsesia deşertului (26 august 2011)
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte târzie

Trec pe la geamuri şoapte
Ce bat ca ţânţarii de noapte
La lumina diafană
Păstrată in camera solitară.

şi bat in sticla obosită
De greutatea anilor, cei mulţi
Ca cineva să le deschidă,
Să intre în minte şi-n sufletul lui,
Celui care deschide inima,
Să potolească focul încins
Ce aţâţă sufletele călătoare
în vatra pusă-n adânc.

Se plimbă la geamuri agitate
Că intrarea e păzită deja
De zeii muritori şi fiinţe animate
Sobre la vorbe şi-aprinse la fapte.

şi-ncearcă să rupă cenzura
Cu fortă de zmeu diabolic
Dar nimeni pe lume nu poate
Involuntar s-o străpungă,
Să intre în camera goală deja
So populeze toată, la urmă,
Dar în zadar pentru ele,
Soapte ce plâng în noaptea târzie.

poezie de Cosmin-Gheorghiţă Pârghie (1 octombrie 2010)
Adăugat de Cosmin-Gheorghiţă Pârghie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râsul este zi, iar sobrietatea este noapte; un zâmbet este amurgul care pluteşte delicat între acestea două, cu mult mai fermecător decât oricare din ele.

citat din Henry Ward Beecher
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mers... (Cu iubire soţiei mele Ana Leonte)

Am mers decenii împreună
Până astăzi draga mea,
Am înfruntat orice furtună,
Tu dăruindu-mi dragostea.

Am învins în viaţă greutăţi,
Trecând prin multe, pas la pas,
Nu ne-am despărţit în părţi,
Multă dragoste ne-a mai rămas.

Au trecut solstiţii peste noi,
Mai multe de un sfert de veac,
Nu privim cu teamă înapoi
Anii, în amintire se prefac.

Proaspătă ca briza dimineţii
Adormită, stau şi te privesc,
Frumoasă ca în anii tinereţii
Ca şi atunci, şi astăzi, te iubesc.

31 mai 2002

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incantaţie

O, voi, amurgite pietre-ale râului,
Oglindească-se timpul în apa pârâului
Şi trece fuiorul cât de repede poţi!
Ne bate lumina şi zarea în porţi.
Ne trece un soare prin sită o stea
Ea luna o cheamă şi ea lumina
Amurgul ce trece prin apa pârâului
Şi lin stinge ochiul al pietrei şi-al râului...

poezie de Necula Florin Dănuţ (6 ianuarie 2015)
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exces de mov

Amorul nostru inefabil
Un templu de zăpadă mov,
Din care se revarsă frigul
În tihna dulcelui alcov,

Un joc tăcut plin de sudoare,
Delir definitiv şi clar,
Boemi trecând apoteotici
Prin cel mai intim avatar,

Febra umbrei violete
Carnea ta de neatins,
Ce seduce alchimia
Sufletului meu învins,

De o singură culoare
Despicată vertical,
Când mimezi metamorfoza
Avatarului formal,

Vagi arome inedite
Fac incizii în decor,
Viscolindu-ne frenetic
Inefabilul amor.

poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraş vechi

Noapte. Urnirea orelor
se-mplineşte fără îndemn.
Taci - arătătoare se-opresc
suspinând pe ultimul semn.

Subt porţi fiinţele somnului
intră - câni roşii şi griji.
Pe uliţi - subţire şi-naltă
ploaia umblă pe cataligi.

Vânt vechi şi lung între ziduri
mai scutură luturi şi fier.
Mari semeni de altădată
O clipă s-arată şi pier.

Turn negru stă în picioare
şi-şi numără anii învins.
Taci, că sfântul de piatră
aureola în noapte şi-a stins.

poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara

Alunecaseşi dintr-un pardesiu
trotuarul îţi fugea de sub picioare
şi între tată şi fiu
dintr-odată s-a făcut târziu
ca-ntr-o vâltoare

Această pâine
care ne-a fost promisă azi,
care ne va fi promisă şi mâine,
ne va fi refuzată poimâine
şi pentru om şi pentru câine

Tot ce auzim împrejur
despre un erou sau un fur
se lipeşte sau se agaţă
ca un plasture sau ca o aţă
de aer, de noi, de voi, de copaci
învaţă şi taci
peste tot e o scară
înăuntru, în afară
pentru cel chemat, pentru cel nechemat
şi noaptea te trezeşti legat

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie

o vibrare a ploii
stropul livid al incertitudinii
caută paşii
morţi în nisip

e vremea
când mai trebuie să stăm
băltiţi
la rădăcina unei linişti
între pietre rotunde
să stoarcem toate
întrebările
dintre sens şi nonsens

apoi întorşi
într-o agonie suspectă
vom înflori
toate suspinele
ce ne-au înlocuit cândva
tot sufletul

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idol să-mi fie o lumina rece...

Stau liniştit căldura se stinge în gleznele nopţii
sângele nu mai fierbe în clocot, se roteşte subţire
nu e străin şi sporeşte răcoarea în trup.

Cerul se topeşte în palmele fără coaje,
ele nu mă sperie dar au carnea amară.

Idol să-mi fie o lumina rece...

Stelele se plimbă în caleşti de cuarţ
şi coboară pe scări ruginite de mătase.

O bucurie neomenească se-ntipăreşte pe faţa minţii.
nimeni nu mă aşteaptă sub streşini de porţi
când ele tot timpu-s deschise a moarte.

Lumina cât este trece prin mine-n întuneric
rostogolindu-se cum pietrele-n hău
de nu mai ştie nimeni pentru cine bate clopotul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (19 mai 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Borodenko: Când sunt gata hârtiile?
C. R. Macnamara: O s-o rog pe secretara mea să se apuce acum de ele.
Mishkin: Secretara ta? Doamna aia blondă?
C. R. Macnamara: Da.
Peripetchikoff (după ce discută cu ceilalţi): Să trimiţi hârtiile în Berlinul de Est cu doamna blondă în triplu exemplar.
C. R. Macnamara: Vrei hârtiile în triplu sau blonda?
Peripetchikoff: Vezi şi tu ce poţi face.

replici din filmul artistic Unu, doi, trei, după Ferenc Molnar (15 decembrie 1961)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea ucisă

am aripile rupte
sunt pasăre rănită
închisă într-o colivie
să zbor unde
să zbor de ce
să zbor cu ce
ieri au ucis pasărea
cu pietre
au ascuns cântecul
sub pietre
au îngropat inima
între pietre
pe ţărmul pustiu
azi, doar sânge
pe pietre

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aşteptare

Pe umerii slăbiţi
amurgul tot mai greu apasă
şi rezemat
sub mărul din livadă
stau în aşteptarea
acelei nopţi
în care liber
voi plânge liniştit.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există

Nu există nici o legătură între timp şi ceas
Decât în mintea omului grăbit
Nu există nici o legătură între urmă şi pas
Decât în mintea celui urmărit
Nu există nici o legătură între bani şi fericire
Decât în mintea omului zgârcit
Nu există nici o legătură între femei şi iubire
Decât în mintea celui ce e îndrăgostit.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orizontul cu porţi de piatră

Gândul meu dând contur zilei de mâine,
iubirii îi pune nume
şi rodeşte în ploi

zămislind fiinţa din lutul sterp.

Atunci se naşte lumina,
aura de botez a capului meu
primeşte duhul
şi se înalţă cu el în picioare.

Sorbind cu ochii întinderea
până se deschide orizontul
cu porţi de piatră,

Drumuri prin gânduri trecând...

De înalţ mânile
să prind de frânghii norii
ploaia în care mă scald
pe braţele tale,

Semne de pământ se desfac.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (6 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munte vrăjit

Intru în munte. O poartă de piatră
încet s-a-nchis. Gând, vis şi punte mă saltă.
Ce vinete lacuri! Ce vreme înaltă!
Din ferigă vulpea de aur mă latră.

Jivine mai sfinte-mi ling mânile: stranii,
vrăjite, cu ochii întorşi se strecoară.
Cu zumzet prin somnul cristalelor zboară
albinele morţii, şi anii. Şi anii.

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1930)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râsul femeilor

Râsul femeilor incendiază
Curţile de Injustiţie
şi mărturiile mincinoase ard
cu o strălucitoare, albă impetuozitate

Ele chicotesc în Camerele Congresului
şi obligă ferestrele să se deschidă
pentru ca discursurile mincinoase să zboare departe

Râsul femeilor alungă negura
de pe ochelarii celor împovăraţi de ani
şi-i contaminează cu gripa fericirii,
iar ei râd ca şi cum ar fi iarăşi tineri

Prizonierii ţinuţi în celule supământene
când rememorează râsul femeilor
îşi imaginează că văd lumina zilei

Râsul lor traversează apele care separă
şi care reconciliază două ţărmuri vrăjmaşe
ca nişte flăcări care duc veşti de la unul la altul

Ce fel de limbaj este acesta, râsul femeilor,
cu zbor înalt şi subversiv?
Mai înainte de lege şi de scripturi
noi am auzit râsul, am înţeles libertatea.

poezie de Lisel Mueller,1924 -,laureată a premiului Pulitzer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!