Mătase suavă
azi m-am trezit ieri
erai de mătase suavă
dormeai în colțul perfect
al ideii de pat
genele-ți lăsau un vis dezvelit
o noapte prelungă
și o coapsă
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Veșnicie
erai de atâta vreme a mea
încât
parcă și pietrele
își pierdeau uneori
veșnicia
erai atât de demult
doar a mea
încât
certitudinea
nu mai avea consistență
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rai
raiul era peste tot
de sus până jos
oriunde m-aș fi uitat
erai doar
tu
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul evocării
erai ca singurătatea
ucideai clipele
atât de încet
erai atât de rară
încât n-aș fi lăsat niciodată
zorii să mai apară
erai ca liniștea
auzeam doar norii
prin gând
erai atât de neasemuită
încât nu te-aș fi lăsat vreodată
să taci pe pământ
erai mai frumoasă ca o evocare
timpul te oprea
între țărm și mare
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubind un duh
erai nebună
spuneai că iubești un duh
sechestrat într-o idee
cu coperți
de culoarea penumbrei
casei
în care locuiesc
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miei pe câmp
erai atât de tânără
cântai laolaltă cu mieii pe câmp
nu știam ce susură în juru-mi
apele, iarba
sau tu
izvorând din pământ
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Torente albastre
erai agilă ca o vidră
în noapte
despicând
oglinda lunii din râu
distanța dintre visele noastre
o străbăteai
în torente albastre
dimineața ridicai orizontul
deasupra genunchilor de sare
la apus
prăvăleai un clocot dulce
ca siropul de arțar
ochii tăi erau ca apele
noaptea,
ziua
ca apele
plecai
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieri erai încă tânără
Ieri erai încă tânără, ca frunzele,
Ieri erai încă zarzăr și plop,
Ieri erai încă proaspătă, ca izvoarele,
Ieri erai încă ulcior și vioară.
Ieri erai încă podgorie în pârg,
Ieri erai încă sprintenă ca mânjii,
Ieri îți tremurau încă buzele, genunchii,
Acum sălciile-s galbene, galbene...
poezie celebră de Zaharia Stancu din Pomul roșu (1940)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Am fost om
am fost cer și pădurile
împungeau veșnicia
cu coarnele
am fost pajiște și gândurile
tropoteau de mătase
am fost apă și sufletele copacilor
veneau să se-adape
am fost om și iubeam pământul
cu mâinile
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zi pustie de februarie
tu stăteai la un capăt
de lapoviță,
eu la celălalt,
pe-atunci,
pietrele caselor se lăsau încă știrbite
și rotunjite
de ploile grele de amintiri
și de patimi
ne apropiam unul de altul abia când
terminam de măcinat nervii,
de răstălmăcit zodiile
și semnele de pe cer
cea mai tristă noapte a fost când
frigul remușcărilor răzbătea
tăios
prin crăpăturile ferestrei
și ale pietrelor,
iar vântul se cuibărea în locul gol pe
care-l lăsaseși demult
în urma timpului,
într-o zi pustie
de februarie
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mistuire
îmi aduceai cerul mai aproape
de pat
să văd amurgul cum ne străbate
eu așteptam
crepusculul din tine
ca un prădător de noapte
hămesit
să văd mistuirea
dacă te mai
bântuie
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasăre în asfințit
ieri îmi păreau copacii
prea devreme
azi îmi lipsește esența unui răsărit
țărmuri își mai caută eroii
sub nisipuri mișcătoare
steaua polară mai întârzie
sub spectrul ei un mit
ieri oamenii vorbeau mai des cu inorogii
și cerbii se nășteau cu coarne
de granit
azi veșnicia mi se pare compromisă
mai lungă mi se pare
ziua de ieri
și-o pasăre
târziu
în asfințit
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cafea în martie
de obicei aștept ploile
să curețe clădirile de mâzgă,
obrazul vechi al orașului
și frustrările acumulate
peste iarnă,
mi-aduc aminte,
o dimineață mohorâtă de martie,
tu erai un șarpe încolăcit
pe sub pături,
eu cântam ceva,
pe deasupra unui ibric de cafea
îți măsuram extensia picioarelor
incomensurabile,
sculptate în marmura
dintre mit și realitate
pe harta imaginară din așternuturi,
un ceas de perete
aștepta un fel de apocalipsă,
tu stăteai așa,
încolăcită ca un constrictor
pe tocul ușii,
nehotărâtă între tentații și neprevăzut,
o coapsă ar fi vrut parcă să plece,
goală prin ploaie,
una să rămână
cu mine,
la o cafea.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iartă-mă ziuă de ieri
așteaptă-mă ziuă de ieri
umbra ta o mai zăresc pe alei, pe un pisc,
pustnicul de azi se regăsește doar în
singurătatea propriului abis
uită-mă ziuă de ieri
oricum mă-nvârt haotic pe o roată de lut
dacă azi sunt vântul tomnatec pe creastă
mâine voi fi adierea unui ultim salut
iartă-mă ziuă de ieri
nu ți-am dat poate atât cât aș fi vrut
dar în mine vuiesc toți salcâmii din vară
și astăzi mi-e foarte demult
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
M-am trezit dintr-o dată,
Mai singur ca niciodată!
M-am trezit răvășit de lipsa,
A ceea ce-mi lipsește!
M-am trezit cu un dor,
Și-o durere în piept,
De moartea îmi era singura dorință!
M-am trezit printre cuvinte,
Pierdute în mii de tăceri!
M-am trezit că nu știu ce vreau,
Că niciodată nu am știut cu adevărat,
Ce vreau!
M-am trezit zguduit de trecut,
De ceea ce am avut și-am pierdut!
M-am trezit,, slab" si nehotărât!
M-am trezit, trezit de cuvintele tale!
De vocea Ta, de bătăile inimii tale!
De cuvântul scris pentru mine, pentru tine!
M-am trezit, trezit să fiu lângă tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geometria infinitului
degetele mele alergau peste tine
în spirale
pe la mijlocul trupului s-au odihnit puțin
ca să privească sărutul
și semnele astrelor
apoi au alunecat înspre coapse
să desăvârșească iubirea
în timp ce dormeai într-o clepsidră
eu am luat formă de lotus,
ți-am desenat apusul pe pielea spatelui
și zodiile în palmă
ca să poți memora geometria infinitului
din noi
când mă aștepți noaptea
pe marginea orizontului
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna pe jumătate
eu sunt pasărea stranie care visează
mi-au crescut aripi din cenușa uitată
pe pieptul tău
dezvelit
țărâna are gust de copac ars
în ceața șoptită
doar tu poți să-mi spui am trăit,
am iubit?
eu sunt pasărea cea mai bizară
din jăratec îți cânt
un refren de roșu închis
soarele moare pe sânii tăi fragezi
luna pe jumătate
pare Phoenix
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La revedere
Când ai plecat, nu ne-am luat la revedere
Și nici adio nu ne-am spus, nici rămas bun.
Și-am dispărut ca două existențe efemere
Care porniseră cândva, pe-același drum.
Când ai plecat, nici n-ai privit în urmă,
Eu am îngenuncheat într-un târziu în urma ta.
Și m-am trezit în altă lume, tristă și diformă,
Pe-o stranie planetă, fără Lună, fără-o stea...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu erai vinovată
tu nu erai vinovată,
vinovate erau cârdurile acelea de păsări
fără copaci
și pădurile fără oameni,
tu pluteai deasupra păcatelor
curgătoare
iar pleoapele unui ochi de păun
te-au dus pe un mal străin
într-o noapte de vară.
tu nu ești vinovată,
vinovat este timpul acesta hâd
care ne ucide simțurile
într-un colț întunecat,
care ne poartă în vârtejul sumbru
al predestinării
și ne scoate unghiile din carne,
care ne trezește între două coșmaruri.
când te-ai limpezit,
eu eram departe ascuns
într-o lume absurdă
și o umbră se lăsase peste
toată inocența dintre
limanuri.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La revedere
Când ai plecat, nu ne-am luat la revedere
Și nici adio nu ne-am spus, nici rămas bun.
Și-am dispărut ca două existențe efemere,
Care porniseră cândva pe-același drum.
Când ai plecat, nici n-ai privit în urmă.
Eu am îngenuncheat într-un târziu în urma ta
Și m-am trezit în altă lume, tristă și diformă,
Pe-o stranie planetă, fără Lună, fără o stea...
poezie de Marian Florentin Ursu (9 iunie 2018)
Adăugat de Marian Florentin Ursu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie-uitare
femeie-frunză am să te iau de
după umerii înalți
să te plimb goală
de gânduri
să-ți arăt clipele murind
la fiecare freamăt de singurătate
femeie-arbore am să te iau de talie
să te plimb suplă
printre poveștile mele rămuroase
mai triste, mai deșănțate
poate găsim potcoave de cai morți
să le aruncăm înapoi
în eternitate
femeie-uitare am să mă ascund
într-un plop ursuz
sau la sânul tău
dezvelit de candoare
să pot vedea dorința cum crește
izbucnind din izvoare
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!