Mirajul clipei
Si dacă mâine o să pierd puterea-n gând și în mișcare,
Vreau Dumnezeu să-mi dea lumină si să-mi aducă impăcare!
Nimic mai mult nu iau cu mine
De a fost rău sau a fost bine
Doar frunza codrului va ști
Ea singură va povesti
La timp trecut povestea mea
Desprinsă parcă dintr-o stea
In nopți târzii și zile reci
Pe-ntunecatele poteci
Ce-au fost create în amurg
De mâna unui Demiurg.
Iar dimineața-n răsărit
Voi fi un vers ce a murit
Aprins de dor, pătruns de jale,
Mirajul clipei trecătoare....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Aștept să-mi scrii
Să-mi scrii, să-mi spui că in grădină
La noi acasă caisele s-au copt
Că seara la fereastră e lumină
Si toate sunt așa cum știu c-au fost
Aștept să-mi spui dacă la crucea veche
In iarbă-s maci sau fire de mohor
Dacă e gardul rupt si prin el vede
Ochiul tăcut al unui trecător
Aștept să-mi scrii dacă a fost aseară
O ploaie in torent nestăvilit
Si dacă tigla a rămas pe casă
Aș vrea să-mi spui că incă n-am murit.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vers aprins
Din depărtari spre mine vin
Mici bucurii sau un suspin
Le-adun din spații ancestrale
Le risipesc apoi în vale
Voi duce mai departe-n timp
Fără să cer nimic în schimb
Izvor de gând fără oprire
În vers aprins de poezie
Strălucitoare nestemate
La ușa ta cândva vor bate
Voi fi poate demult plecată
Lumina cerului uitată.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau
Nu vreau să cântăresc ceva acum
din ce-a fost bun sau rău sau nu a fost,
căci nu vreau viața să-mi măsor precum
acei ce cred că totul are-un cost.
Nu vreau să-mi fie teamă că ceva
din echilibrul vieții n-a fost bun
și m-a-nclinat, ca drept să nu pot sta
când judecății am să mă supun.
Nu vreau nici să compar, nici să măsor
o faptă sau un gând sau chiar un vis
din tot ce-a fost, cu dor sau fără dor,
din ce-am înfăptuit sau am promis.
De ce nu vreau? E doar un amănunt:
când toate-s pe un umăr, doare crunt.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cadou
vreau să știu povestea ta
coborâtă dintr-o stea
învelită-n haina nopții
și uitată-n brațul sorții
poate că departe nu-i
de povestea mea... a lui
dar tu dai farmec aparte
scriind slovele în carte
relaxat... stau și citesc
relaxat.. analizez..
esti o doamnă de povești
și cu vers m-ademenești
nu mai vreau povestea ta
poți să faci ce vrei cu ea
eu te vreau cadou pe tine
fără stihuri, fără rime
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte nespuse
Nu mai vreau să mă pierd în umbra Ta,
Nici în urma, nici în fața Ta.
Aș vrea să mă regăsesc de partea Ta,
Să fi parte din ființa mea.
Nu mai vreau să mă tot pierd în privirea Ta,
Să mă tot pătrunzi doar cu ochii tăi.
Doar scântei, foc și văpăi
Întâlniri nevinovate în treacăt fără de noi.
Nu mai vreau doar tăceri si fiori,
Priviri răzlețe și neînțelese.
Nici în mine să sădești un dor, să mă dori
În freamăt și-n cuvinte nespuse.
Nu mai vreau doar sa te vreau
Și-n gând să mă întreb cum să te am.
Cum să-ți fiu trunchi și tu parte din mine,
Cum să-mi fi ramura ce înflorește din mine.
Nu mai vreau să-mi pari doar minune,
Să mă însoțești doar prin vise.
Prin nopți și prin clipe fără de tine,
Nici ruptă de mine, ruptă de lume.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger pierdut
Frumoasa mea cu chip de înger n-ai aparut pe-acest pamant
Dacă erai, nimeni ca mine nu te iubea atat de mult
Și poate intr-o adiere a vantului de primavara
Erai un ghiocel in floare sau un parfum de tamaioara
În veri toride, zile lungi,. ne indreptam inspre izvoare
Prindeam toti fluturii din lunci, ne bucuram arse de soare.
In toamnele tarzii si reci, cu ploi adanci ce sapa-n piatra
Mi-erai caldura din priviri si zambetul aprins pe fata.
Cand viforul batea in geam, spuneam povesti la gura sobei
Tu te jucai, eu te priveam, frumoasa mea din alte ceruri
Dar n-ai venit, asa a fost sa fiu bunica fara tine.....
Daca veneai frumoasa mea imi erai clona, stiu prea bine
poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe cărări de pași târzii
De-am avut o clipă grea,
De-am avut zile senine,
Dorul de mi-a lăcrimat,
Nu ai fost tu lângă mine.
De-am pășit prin iarbă verde,
De-am trecut tărâm uscat,
De mă înecam prin sete,
Mâna ta, tu nu mi-ai dat.
De-mpleteam dorul ce naște,
La icoane mă rugam
De tot greul ce mă paște...
Nu alăturea-mi erai!
De mi-a fost ori greu, ori bine...
Nu știu! Am uitat! S-a dus!
Dacă n-ai fost lângă mine,
Ce mai ai acum de spus?
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe malul toamnei
Ramuri negre, plopi înalți,
Sunt de haine dezbrăcați.
Frunza galbenă e Doamnă,
Pe un mal abrupt de toamnă
Astăzi mă închin la Soare,
Nu-mi doresc o închisoare.
În zile ce vor veni....
Vreau senin a se-mplini.
Și așa, mai mult în glumă
Am scris vers lipit cu humă
Pe un fir răzleț de iarbă,
Răsărit langă o nalbă...
poezie de Doina Bonescu din Aripa timpului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nespuse
Că ai plecat fără să-mi spui
Sau m-ai strigat, mai știu și eu?!...
A auzit doar Dumnezeu
Și ai privit în ochii lui.;
Așa-i văzut nemărginirea,
Uimit, poate să-mi spui ai vrut,
Știind c-o să mă pierd cu firea
Ai lăcrimat și ai tăcut.
Dar poae-odată ai să-mi spui
C-ai fost aici și m-ai văzut
Cu mersul meu cel prefăcut
Ca să nu par a nimănui...
Știu c-am greșit și m-am certat
Că n-am știut la timp să-ți zic
Cum tot ce-a fost a meritat
Și n-aș schimba nicicând nimic!
in memoriam D. Georgescu [SEPT 2012]
poezie de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai mințit
nu ți-e dor și nu ți-a fost
știu povestea pe de rost
aseară ai fost la firmă
ieri la prânz intr-o grădină
trebuia să aduni flori
să-mi oferi mie in zori
ai mințit de la-nceput
iar eu nici nu te-am crezut
ai vrut doar motiv să pleci
să vizionezi un meci
puteai simplu să imi spui
dar aveai un gând hai-hui
de la meci sigur la bere
și de-acolo dulci himere
ai venit in zori acasă
fără flori si fără glastră
dacă dor ți-era... de ieri
te făceai foc si scântei
si incet pe inserat
adunam bujori în pat
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când scriu... tu dormi
Sărutul tău îmi este casă și veșnic așternut cu foc,
La fel cum ard amurguri roșii, la fel cum toate au un loc,
Cu strălucirea din adâncuri și cu puterea unui crez,
Aș vrea să-mi fii în veșnicie cuvântul sacru scris în vers.
Poeme au fost și încă-s scrise de anonimi sau autori.
Eu voi păstra gândul doar ție, deși când scriu... știu că tu dormi.
La casa noastră din câmpie unde se-așterne toamna blând,
Este doar liniștea stăpână și rar vin adieri de vânt....
În rest sunt toate cum le știi, cu roșu pal aprins pe față
O tufănică a-nflorit în colț stingher în discordanță,
Cu galbenul de la cireș și frunza viței din cerdac
Lângă portița ce-i blocată de ram întins de lliac.
Când scriu... tu dormi, privești din cer seninul lumii trecătoare
O rândunică are cuib chiar lângă ușă, la intrare....
Poate-ntr-o zi în zbor pe-o rază, când Luna bolta o veghează
Îți voi trimite o scrisoare cu ochii care lăcrimează.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet
Drumul vieții cu vorbe goale l-am pietruit și cu desculțe palme și-n spini
mi-am răstignit un gând
De cer mi-am legat un nod din minte ce-n el am pus o arcă, gândind că
nimic nui fără de sfârșit
La captul unei zile am pus o dimineață fără nici un răsărit și-am pus
neliniști cu cerul unui apus
Acum îmi beau otrava din paharul unei clipe care nu mai este, decât
o răvășire vărsată în inima momentului, de mult trecut
Acolo, da, ai fost, o rază din nesfârșitul unui alt început și clipa când tu mi-ai spus
nu trece dincolo de tine că te pierzi
Am răsucit căderile unui timp și-am întors ceasul unei singure clipe, și-atunci
s-au deschis toate cerurile dispre sfârșit
Din colțul unui ochi a căzut o lacrimă pe masa tăcerii unde împărțirea
a fost neegală și totul s-a întors
Am întrebat o lume, și o alta, si o alta, care demult au tot trecut și ele au strigat
nimeni nu poate fi din nou, decăt ce-a fost
Atunci am cerut ca sufletul să-mi fie răstignit, pe-o ramură de spini
poezie de Viorel Muha (iunie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă tot ce poți
dă clipei tale gingășie și frumusețe sufletească
și nu lăsa a fi umbrită de răutate omenească
dă tot ce poți fără pretenții de a primi-napoi ceva
căci dăruirea face clipa a fi doar bucuria ta
și dacă e împărtășită va crește-n floarea de cais
dând rod bogat spre fericire și împlinirea unui vis
dă tot ce poți fără regrete... că timpul nu se va întoarce
si vei păstra în amintire doar zilele ce-au fost frumoase!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel ca o femeie
Ai fost doar o femeie
Ca o ploaie-n amurg,
La-nceput de nedeie,
În al merelor..... pârg.
Trista mea.... orhideie,
Vise ard... și se scurg,
Ai fost doar o femeie
Ca o ploaie-n amurg.
Un destin fără cheie,
Rătăcită-ntr-un burg
Ce așteapt-o scânteie
Și-un târziu... demiurg.
Ai fost doar o femeie.
rondel de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost cândva
Au fost cândva zile de mai,
Au fost cândva zile de vis,
Când lângă mine erai
Și trăiam ca-n paradis.
Multe-au fost, azi nu mai sunt.
Au fost luate de vânt.
S-a dus vremea când erai
Pentru mine colț de rai.
Din când în când îmi amintesc,
Aș vrea din nou ca să trăiesc
O zi fumoasă de mai,
Tu alături, să-mi fii rai.
poezie de Dumitru Delcă (20 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ce mult ne stăpânește Astăzi
Ce mult ne stăpânește Astăzi
de parcă nici n-a fost vreun ieri
și parcă nici n-ar fi vreun mâine
ci-i numai Astăzi-de-dureri
sau numai Astăzi-de-plăcere
de încântare și belșug
uităm de Ieri cel ca un leagăn
și Mâine, cel ca un coșciug...
Uităm de Ieri, uităm de Mâine
cum n-ar fi fost sau n-ar mai fi
și stăm robiți de Astăzi numai
de parcă-i Timpul tot, o zi.
Uităm, uităm... Dar și-Astăzi trece
ca alte zile mii și mii
ce pierdem azi, sau credem veșnic
sunt mâini păreri de rău târzii.
... O, nu fi prea robit de Astăzi
nici prea zdrobit, nici prea-ncântat
Prezentu-i scurt, iar Viitorul
necunoscut și neașteptat.
Ci pleacă-ți inima, mai bine,
smerindu-ți-o spre Dumnezeu
că-n El e liniștea deplină
dincolo de ușor sau greu.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, cât de mult
O, cât de mult, iubite,
Aș vrea să-ți spun
Că sunt numai a ta,
Și sufletele noastre
Vor fi unite mereu,
Chiar dacă tu te-ai dus
Sus la cer, lângă Dumnezeu.
Vreau ca-n nopțile târzii
În vis la mine să vii,
Să-mi spui că dragostea
Nu a murit!
Și să ne iubim, cum niciodată nu ne-am iubit.
poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regret tardiv
O stea cu lumină fină
Din înalt a coborât,
Ca să-mi dea mie lumină.
Eu, păcătos, nu am vrut.
Mi-a fost teamă să primesc
Darul corpului ceresc.
L-am mâniat pe Dumnezeu.
E prea târziu să-mi pară rău.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Te rog, rămâi!
Adio... Domnule Poet
Mi-ai fost un idol, nu regret
Mi-ai fost cândva iubire-ascunsă
Ți-am fost adeseori o muză
- Te rog, rămâi, Floare Albastră
Tu ești lumina îngerească
Culoarea cerului în mai
Și murmurul venit din plai
În lumea asta anodină
Tu, floare cu aromă fină
Nu-mi spune un "adio" rece
Privește-mă și mă-nțelege
Cine te cântă-n nopți târzii
Prin negurile străvezii?
Cin-te iubește însetat?
Doar eu și versul meu ritmat.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plansul unui ciob de lut...
Trupul mi-e tăiat în două,
mi-este smuls și dus departe.
Mi-a ramas doar jumătatea,
care este-acum pe moarte.
Smulsă-i carnea de pe mine;
nici măcar nu curge sânge,
Numai sufletul se zbate
și cu lacrimi grele, plânge.
Cum să-mi înțeleg destinul,
cum să cred că-mi va fi bine,
Cînd din tot ce-a fost odată,
sunt doar lacrimi și suspine?
Cum să mai privesc în mine,
dacă-n jur e totul gol,
Seara când merg la culcare...
dimineața când mă scol...?
Și-n zadar întind eu mâna;
nu e nimeni s-o atingă,
Numai credinciosu-mi câine,
e alături să o lingă.
Să te smulg bătând, din mine,
inimă, să te sfâșii,
Ca să-mi pot trăi tot restul
zilelor reci și pustii!
Ce mai sunt, fără de tine,
ce mi-a mai rămas întreg?
Care gând și care faptă,
mă va face să-nțeleg?
Acum sunt un ol de jale,
ce de lacrimi e umplut;
Glas de chin și disperare,
înălțat din ciob de lut.
Doamne, de mi-e asta soarta,
putregai dacă am fost,
Și-am trăit un sfert de secol
doar o viață fără rost,
Doamne, ia-mi azi lutu-n mână
și frământă-l cu putere,
Ca să vărs șuvoi de lacrimi
și o mare de durere.
Lasa-mă să plâng de-a pururi
și tot nu va fi destul.
Lutul... cere multe lacrimi,
până când va fi sătul!
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!