* * *

de o vreme încoace
exist tot mai puţin
parc-aş fi o barca care se îndepărtează tot mai mult de ţărm
au fost vremuri frumoase
acum caut un bec care să ardă continuu
până dincolo de asfinţit
şi o inimă care să bată şi dincolo de moarte

poezie de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

aşterne-mi
inima
dincolo de moarte
şi las-o să bată

catren de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

Florile sălbatice care-acoperă acest ţinut au fost martore la căderea zeilor,
Dincolo, departe, adie un vânt care se îndepărtează tot mai mult,
Ţitera mea se tânguie, nu mai am lacrimi,
Îl întorc pe Dincolo înapoi pe păşunile lui.

Acesta se numeşte lemn, iar aceasta meşă;
Ţitera mea se tânguie, nu mai am lacrimi.

Acest Dincolo există doar în moarte, îngheţat – un buchet de imortele.
Oglinda lunii atârnă nemişcată de un mileniu deasupra păşunii.
Ţitera mea se tânguie, nu mai am lacrimi.
Singur, traversând gânditor aceste păşuni ale clipei.

poezie de Hai Zi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar mai încolo...

Iar mai încolo de visări...
Iar mai încoace de cântări,
Mai dincolo de aşteptări
Se trecea iubirea noastră!

Şi mai încoace de-orizont,
Şi mai aproape de pământ
Tresaltă licurici, crezând
Să lumineze viaţa noastră.

Şi dincoace de ce suntem,
Şi dincolo de cea poveste,
Ne urmăreşte prinsă-n tei
Aceeaşi dragoste terestră.

Mult dincoace de ce-a mai fost,
Prea dincolo de ce-o să vie
Vom recunoaşte că suntem...
Că au mai fost ori au să fie!..

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri de când eram mai tânar

Sunt buciumul care
răsună prelung
peste amintirile lăsate
dincolo de vreme,
Sunt roua dimineţii
care o bei la izvor de timp,
când rătăceşti prin
deltele stelare ale gândului,
Sunt tot ce vrei.
Te aştept în gând curat
ascuns sub un val
la ţărm de mare,
să ne iubim până
la sfârşitul veacurilor.
Ca să mă recunoşti,
am prins un crin alb
în colţul inimii mele,
Pe frunte am pus chipul
tău aşa cum gândul meu
te ştie dincolo de
timpul care s-a ascuns în noi.
Nu sunt stăpânul timpului,
dar te invit să fii
roua dimineţilor mele.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai caut

Mai caut cu patos
În mine eternul
Tot mai insistent
Pe teme eterogene
Tot mai concludent
Urmând trasee lirice
Provoc deliberat
Situaţii delirante
Până la răscruci de stihuri
Pe drumuri intuitive
Alături de inspiraţie
În conjunctură de idei
Spre înălţimi emergente
Prin spatii endemice
Până departe în galaxii
Să nu se spună cumva
Mai caută şi pe dincolo.

poezie de David Boia (27 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă viaţă se numeşte orice se naşte, trăieşte şi moare, socotesc că şi mai mult are dreptul la acest cuvânt fiinţa care îşi poate împinge viaţa prin propriile ei puteri dincolo de moarte. Şi dincolo de moarte numai spiritul o împinge...

citat din romanul Iubim de Octav Dessila
Adăugat de Alex Mercea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altceva viu

am petrecut atât de mult timp prin mintea mea pentru dumnezeu
încât
am uitat să exist
şi n-am iubit aşa cum iubiţi voi
cel puţin nu aici
aici
doar mi-am distrus corpul
şi va veni o vreme când oasele mele îl vor proiecta pe dumnezeu putrezind
dincolo de orice gând
dincolo de fericire
să-l acoperi cu degetele
să nu-l mai simţi.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul este o convingere limitativă. Oriunde crezi că e capătul, adevărul absolut sau ultima opţiune, descoperi că dincolo e o întreagă lume ce aşteaptă să fie descoperită. Gândirea care te-a ajutat să atingi rezultatele de până acum este cea care acum te împedică să evoluezi şi te ţine în zona de confort. Mişcă-te continuu, trage de mintea ta permanent şi extinde-ţi orizontul. Caută provocările. Orice ai şi vezi acum în viaţa ta, nu este decât o convingere limitativă. Cere mai mult. Ţinteşte mai departe. Poţi avea totul.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până şi-n moarte caut viaţa, şi rostul meu nu este decât a o descoperi în tot ce nu e ea. Dacă mortăciunea divină ar fi mai vie, de mult aş poposi în braţele ei. Dar Dumnezeu a împrumutat prea puţin vieţii ca să am ce să caut în pustiul lui.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica joacă un rol mult mai important decât am putea crede. În Antichitate se mergea chiar până la folosirea flautului în dreptul zonei afectate de lumbago. Dincolo de asta, muzica şi-a dovedit posibilităţi terapeutice în plan psihologic şi somatic. De exemplu, efectul antalgic, de combatere a durerii, a fost evidenţiat într-un mod spectaculos la femeile care făceau chiuretaj uterin. Cele care au ascultat numai muzică au simţit mai puţin durerea decât cele care au luat calmante. Muzica se utilizează foarte mult în ginecologie, acum şi în chirurgie.

Ioan Bradu Iamandescu în Ziarul Adevărul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul nemărginirii

Motto:
"Dorul este un organ de cunoaştere a infinitului."
Lucian Blaga, Aforisme

Dincolo de noi, se află infinitul,
Un loc geometric unde săvârşim,
(Necunoscutul, totul sau nimicul)
Pe care nici în gând nu-l covârşim.

Viaţa ne-aţâţă să năzuim zenitul
– E visul ei de când ne obârşim –
Dar, dincolo de noi, se află infinitul,
Un loc geometric unde săvârşim.

Cu fiecare zi, ne exersăm sfârşitul
Prin tot ce-n mod finit desăvârşim.
Cu greutate, acceptăm indefinitul;
Până la urmă, tot în el, ne pripăşim,
Căci, dincolo de noi, se află infinitul.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştim că dincolo de imaginea revelată a realităţii, există o alta, mai aproape de realitate, şi dincolo de aceasta o alta, şi tot aşa până la adevărata imagine a realităţii, absolută şi misterioasă, dar pe care nimeni nu o va vedea vreodată, sau poate până la descompunerea oricărei imagini şi a oricărei realităţi.

citat clasic din Michelangelo Antonioni
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-na Williams

Am fost confecţionera de pălării
Despre care s-a tot vorbit, s-a tot minţit,
Mama Dorei,
A cărei ciudată dispariţie
A fost pusă pe seama educaţiei primite.
Ochii mei, deprinşi cu frumuseţea,
Au văzut multe dincolo de panglicile
Şi fundele şi fetrul,
Dincolo de paietele şi de penele
Care fac feţele să pară dulci,
Părul negru sau auriu.
O să vă spun un lucru –
Şi o să vă întreb un lucru:
Cele care fură bărbaţi
Poartă fard şi ornamente,
Şi pălării la modă.
Neveste, purtaţi-le şi voi.
Pălăriile pot provoca
Sau pot preveni divorţuri –
Well, acum lăsaţi-mă să vă întreb:
Dacă toţi copiii născuţi aici în Spoon River
Ar fi fost educaţi
De întreg ţinutul, până la ultima fermă,
Şi taţii şi mamele le-ar fi dat libertatea
De a trăi şi de a se bucura, de a schimba partenerii dacă doreau asta,
Credeţi că Spoon River
Ar fi fost cu ceva mai rău?

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai profundă şi complexă realitate nu este cea pe care o vedem, simţim sau atingem ci este dincolo de acestea. Cele mai multe lucruri care se văd şi pe care le deţinem, au fost făcute deşi nu au mai existat vreodată. Întâi le-am văzut în mintea noastră iar apoi am crezut că pot fi făcute şi le-am creat. Fără credinţă viaţa nu are Nord.

citat din Daniel Bota
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna iubirii

Îmi amintesc de tine
Un fior dulce-amar în vremea de dinaintea morţii
Sub soarele cu raze de gheaţă al sorţii
Fulger de dincolo de zid ce străbate neantul din mine

Ai fost demult, ai fost acum, ai fost aievea, ai fost tot timpul
Fluturele albastru care zboară deasupra eternului alb
Porţi stele pe aripi
Şi-n ochii tăi, vrăjmaşul albului

Unde or fi acum lumile din privirea ta
S-a aşezat colbul de stele pe aripile tale
Zborul e greu şi albastrul se albeşte
Te ţin ascunsă dincolo de zăbrelele ochilor
Am uitat cotlonul şi nu mai găsesc cheia

poezie de Florin Constantin (noiembrie 2009)
Adăugat de Florin Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă

De spiritul ce dăinuie în noapte
Încă mă mai ascund şi mă mai tem,
Căci va pluti şi dincolo de moarte
Deasupra noastră, precum un blestem.

Se-ascunde-n umbre,-n taină şi în gânduri
Şi scormoneşte dincolo de noi,
Acolo unde paseri dorm în rânduri,
Străfulgerând a lacrimilor ploi.

În inimă-i vulcan, taifun şi tunet,
Înfioraţi în fiecare ceas,
Înmugurim, suntem surâs şi zâmbet...
E tot ce de o vreme ne-a rămas...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pentru mine aşteptarea
e o dimineaţă care se târăşte
iubirile trec şi vin
acum o iau de la început
îmi iau patul şi umblu
imi iau carnea şi o pun din nou peste trup
şi-i spun inimii să bată

poezie de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din Cuvântul Tău

Doamne, ştiu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri şi pământ
Dincolo de tot ce nu se poate
Eşti acolo, Doamne, în Cuvânt.

Dincolo de ce-aş putea eu crede
Dincolo de ce-aş putea eu şti
Dincolo de tot ce nu se vede
Eşti doar Cuvântul şi a fi.

Din Cuvânt ni s-a născut iubirea
Din iubire s-a născut Isus
Prin Isus s-a săvârşit zidirea
Şi prin el la Tine ne-ai adus.

Astfel ai creat o-ntreagă lume
Din Cuvântul Tău de la-nceput
N-a fost chip şi nici n-a fost un nume
Dar L-ai pus în noi când ne-ai născut.

Doamne, ştiu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri şi de hău
Dincolo de tot ce nu se poate
Este un Cuvânt, Cuvântul Tău...

poezie de Adriana Cristea (27 decembrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un timp

Era un timp când eu mă tot împiedicam.
Însă acum eu doar mă tot înalţ dincolo,
Mult departe de nesfârşitul Dincolo al Ţelului meu.
Şi totuşi Căpitanul meu comandă: "Înainte! Înainte!"

poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt aşa imperfect pe cât ideal visez

vorbesc cu bucuria condamnatului la moarte
care a înţeles că degeaba se sufocă
nu are altă cale decât să coopereze
şi să-i mulţumească gâdelui
cu o plată generoasă
oricum nu mai cred în nimic
sunt uneori aşa de gol
precum o carcasă
din ce în ce mai dator pământului

nu mă mai amăgesc aiurea
nici pe mine nu sunt în stare
să mă iubesc necondiţionat
sunt în situaţia de a înţelege
neantul de dincolo de neant
ca pe o nefericire legată de existenţă
sau ca pe fericirea celui
care nu mai are nimic de pierdut

nici măcar dorinţa de a lupta
cu veşnicia morilor de vânt
nu mă face mai trist
râd cu gura până dincolo de moarte
nu mă mai întreb dacă
şi nici cum ar fi
o altă viaţă
doar mă bucur că nu o să mai ştiu nimic
şi poate
cel puţin la început
voi fi iarăşi copil

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!