Mai devreme văzusem un cer prăbușindu-se cu tot cu păsări.
aforism de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Citate similare
Niște păsări au fost ucise luându-li-se cerul de sub aripi...
aforism de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
așterne-mi
inima
dincolo de moarte
și las-o să bată
catren de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Arăți bine. Dar cam somnoros, după cum mi se pare.
Mihai: Da, ai dreptate. Sunt puțin obosit după petrecerea de aseară.
Lucian: Ce vrei să spui? Doar ne-am retras destul de devreme.
Mihai: Nu, tu te-ai retras destul de devreme, poate și ceilalți...
Lucian: Aha, pricep... Deci tu ai mai întârziat după aceea, golanule! Probabil cu Ly.
Mihai: Exact. Vezi că ai ghicit? Am întârziat. Cu Ly. Și nu doar puțin.
Lucian: Atunci n-ar fi trebuit să te trezești așa de devreme; puteai veni mai târziu, doar nu era o urgență.
Mihai: Lasă, recuperez eu altădată. Acum o să fac față.
Lucian: Deci, cu Ly... Și ce-ați făcut până târziu?
Mihai: Ne-am plimbat prin parcuri și... Știi tu, deci nu fii indiscret! Doar tu m-ai sfătuit să...
Lucian: Așa-i, eu; să exersezi... Deci, ai reușit s-o cucerești în cele din urmă?
Mihai: Așa cred.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
albul acela era un alb imaculat
acum după ce omul
l-a îmbrăcat
se umpluse de pleava omenirii..
catren de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
mă duc
să scutur cerul
poate oi avea noroc
să-mi cadă din nori
un înger blond cu ochi albaștri
gogyohka de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
pentru mine așteptarea
e o dimineață care se târăște
iubirile trec și vin
acum o iau de la început
îmi iau patul și umblu
imi iau carnea și o pun din nou peste trup
și-i spun inimii să bată
poezie de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
lăsat-am amurgul să se prelingă pe coapsele tale
pleoapele îmi atingeau clipele
ușor în noapte
am pășit amândoi și apoi te-ai stins
te-ai prefăcut într-o profundă tăcere
pe care nu o voi înțelege niciodată
poezie de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
soldat al timpului
între război și pace
între lumină și întuneric
călare
sau așezat pe o piatră funerară
doar cu numele
nu e timp pentru istorie
cum nu e anotimp pentru primăvară
poezie de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt o lacrima
sumt o lacrima de roua
sufletu-mi sta sa cada
ploua...
norii plumburii cad peste pamant
in urma mea
se nasc aripi de vant
am ermetizat iubirea
in gandul meu ucis
si mi-am cuibarit gandirea
in scorburi de copac incins
poezie de Lucian Bota din Pagini aiudene (12 iunie 2009)
Adăugat de Lucian Bota
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
de o vreme încoace
exist tot mai puțin
parc-aș fi o barca care se îndepărtează tot mai mult de țărm
au fost vremuri frumoase
acum caut un bec care să ardă continuu
până dincolo de asfințit
și o inimă care să bată și dincolo de moarte
poezie de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziu sau devreme, timpul are întotdeauna ultimul cuvânt.
Lucian Hașa (17 octombrie 2022)
Adăugat de Lucian Hașa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș putea să fiu...
aș putea să fiu un buchet
imens de flori
ce Dumnezeu l-a desenat
în mii de culori
aș putea să fiu de ieri de azi de mâine
bucata ta de pâine
aș putea să fiu o pasăre în zbor
să vin la tine când ți-e dor
aș putea să fiu izvor cu apă rece
să-ți fiu setea care trece
aș putea să fiu un cer senin
aș putea să fiu un surâs pe buze un suspin
născut din al tău venin
aș putea să fiu...
poezie de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă muzica nu există nu-ți fă griji, sunt mii de păsări cântătoare.
Lucian Hașa (15 decembrie 2019)
Adăugat de Lucian Hașa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu lovim în coloși. Prăbușindu-se, s-ar putea să ne strivească.
aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Lucian: Uluitor! Cum ai făcut asta?
Stela: Nu mă întreba, ți-am spus! E micul meu secret, deci, n-am să ți-l dezvălui.
Lucian: Spune-mi, te rog!
Stela: Luci, asta-i meseria mea. Pricepi? Mi-am făcut doar datoria.
Lucian: De ce n-ai făcut chestia asta mai devreme? Imediat, atunci după ce ne-ați scos din peșteră?
Stela: Nu începe cu reproșurile, frumosule! Oare cine n-a vrut deloc până acum să mă ocup de el?
Lucian: Așa-i, doctore, eu... Nu-ți reproșam nimic. Dar dacă știai că o să mă simt mult mai bine, nu trebuia să iei seama la împotrivirile mele.
Stela: Mai întâi de toate, frumosule, nu eram sigură ce ai sau dacă îți va fi mai bine, pentru că nu mi-ai dat voie să văd despre ce este vorba, așa că...
Lucian: Bine, am înțeles.
Stela: Te mai doare?
Lucian: Nu. Chiar deloc. Incredibil! Parcă ai fi făcut vreo magie...
Stela: Magie?! Te rog, frumosule, sunt doar medic, nu magician, sau vreun soi de vraci.
Lucian: Nu te supăra, doctore...
Stela: Nici o șansă de supărare. Și acum, dacă nu mai ai probleme cu brațul, întinde-te!
Lucian: Cum spui tu.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Mai mergem mult, șefu'?
Lucian: Nu știu, mă. De ce, te-ai plictisit cumva, ori ai obosit?
Nistor: Nu, șefu'. Dar claustrofobia mea...
Lucian: Văd că ți-ai ținut-o destul de bine în frâu până acum. Cred că mai poți rezista puțin.
Nistor: Poate. Și totuși, n-am înaintat destul? N-ar trebui să facem cale întoarsă?
Lucian: O să ne întoarcem, Nis, fii liniștit! Dar nu chiar acum. Ai răbdare.
Nistor: Nu-i vorba de asta, șefu'. Dar cred că am văzut detul pe ziua de azi. Dacă vrei, putem reveni și mâine, chiar mai devreme, de dimineață și putem continua.
Lucian: Cum?! Ceilalți... Vreți să ne întoarcem chiar acum?
Mihai: Știu și eu, Luci... Poate n-ar trebui să întârziem.
Lucian: Nici nu vom întârzia. Totuși, mi se pare prea devreme să ne retragem.
Alex: Poate... Dar să nu pățim ce ați pățit voi doi, săptămâna trecută... Nu se știe niciodată.
Lucian: De asta ți-e ție teamă, bătrâne?! Nu cred că ar fi o problemă. Nu de data asta. Și nici nu cred că se va întâmpla așa ceva. Dar chiar de s-ar întâmpla, acum suntem toți, în grup, îl avem și pe Robby cu noi, deci, ne-am descurca. În plus, domnul Kuny ne monitorizează, ar observa imediat că s-ar întâmpla ceva, deci, n-avem de ce să ne facem astfel de probleme. Eu zic să mai înaintăm puțin, dacă tot am ajuns până aici. Voi ce părere aveți?
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Luci, celorlalți le e dor de "Pacifis"... În plus, poate doresc să vadă planta artificială, cu recipientul... Ar putea veni în navă, să o vadă?
Lucian: Sigur, de ce nu?! Luni, marți, miercuri și joi, pot veni între orele 12.00 19.00, să viziteze planta artificială; pe mine nu mă vor găsi aici, voi fi plecat, preciză el. Vineri, sâmbătă și duminică să nu vină deloc; atunci, de obicei, stau doar aici, în navă, nu plec nicăieri.
Maria: Ah... Doar așa să vină, când nu ești tu aici...
Lucian: Exact; așa aș prefera.
Maria: Și dacă vor întârzia mai mult la bord, peste ora 19.00, sau vor veni mai devreme de ora 12.00, ori poate în week-end?
Lucian: Sper să nu fie cazul.
Maria: Dar, Luci, nu-i corect; normal, ar vrea să te vadă și pe tine.
Lucian: Eu, nu! Nu vreau să-i întâlnesc. Aș prefera să fiu lăsat în pace, singur...
Maria: Iar ești încăpățânat ca un catâr.
Lucian: Posibil...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian se trezi devreme, mult prea devreme, deși se întorsese târziu în nava albastră seara trecută și nu dormise prea bine, nu-și găsise liniștea. De fapt, chiar și acum încă era agitat. Simțea nevoia de a-și aprinde o țigară, de a bea o cafea cât mai concentrată, însă amintindu-și de abuzul recent, se abținu. Renunță deci la țigări și cafele, ori alte licori cu efect amețitor, știind sigur că nu-l vor duce la nimic bun; nu dorea să repete greșeala comisă.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Lainici.
Toți munții aceia falnici
prăbușindu-se pe mine,
păcătosul.
Iar ruga mea dusă pe Jii.
tanka de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rupt
rupt de firul vietii
mi-e trupul valtoare de vant
am aprins lumina diminetii
cu aripile de pamant
nu sunt inger dar nici demon
sunt doar o lumina vie
cu glasul dulce, monoton
vantul ma adie
sunt doar un picur de sange
care vorbeste-
mi-e timpul trecator
si inima mi-e rece
in mine sta ucis un ganditor
ce pe cararea vietii trece
poezie de Lucian Bota (18 august 2009)
Adăugat de Lucian Bota
Comentează! | Votează! | Copiază!