Iarna cuvintelor
Ningea mărunt, ningea hain,
Cu vorbe rele și minciuni,
În mine se surpau genuni
Și gându-mi îngheța străin.
Nu mai aștept demult minuni,
Doar binele născut în chin.
Ningea mărunt, ningea hain,
Cu vorbe rele și minciuni.
Cu disperarea sunt vecin,
Aștept să plouă cu tăuni,
Agonizând să fim mai buni,
Primind iar biblicul vaccin...
Ningea mărunt, ningea hain.
rondel de Valeria Moroșan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Steluțe în genele ei
Ningea pe Colentina și erau steluțe în genele ei.
Tramvaiul patru cotea inzapezit la Sf. Dumitru
și erau steluțe, steluțe, steluțe în genele ei.
Ningea, ningea, ningea peste Colentina
demult, demult...
da, dragii moșului, erau...
erau steluțe în genele ei.
Ningea pe firele de troleibuz, pe toneta de tichete ITB
ningea pe mustața mea și pe gagica în roșu de alături
tramvaiele aveau ștergătoare de parbriz și erau... hai, toți în cor:
erau steluțe în genele ei.
Eram student, era studentă
eram eminent, era iminentă
și erau steluțe în genele ei.
Aerul era rece, tramvaiele reci
maxi-taxiurile abia înființate
mergeau toate pe patru roate
și erau steluțe în genele ei.
...
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Cartea "Solenoid. Ed. cartonata" de Mircea Cărtărescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Ningea nătâng
Ningea nătâng și într-o dungă
pe manechinele din parc.
Luna-mbrăcase trenă lungă
și Cupidon trăgea de arc.
Statui de gheață, solitare,
Pe fire ude de paing,
Se tânguiau cu voci amare
ca doi boxeri striviți în ring.
Ningea nătîng, ningea poeme
pe tâmplele unui balcon.
Priveam nălucile boeme
ce fredonau la unison.
Gonind prin candida ninsoare,
Zburând frenetic ca Icar,
I-am dat uitării-o-mbrățișare,
Și-am înecat-o-ntr-un pahar.
poezie de Marioara Nedea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ningea ca-n basme
Ningea frumos ca-n basme, eram pe pasarelă, chelisem berechet, chelisem bine,
eram pe pasarelă, fără tine,
cu o pitică,
lipsit complet de cod și de vezică,
ningea frumos ca într-un crâng de zer,
mulgeau ciobanii turme mari în cer,
mulsoare abundentă și fără mandatari,
și eu eram pornit pe fapte mari,
deși, la o adică,
eram lipsit de cod și de vezică.
poezie celebră de Virgil Teodorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Iulia Alba
Ningea bogat, ningea duios
Cu fulgi mașcați ca nalba,
Pe când trăiam un vis frumos
La Iulia Alba.
Un vis reunitor de neam
Ca din mărgele salba,
Ah, eu pe-un vis mă răstigneam
La Iulia Alba.
Mergeam tăcut, cu pasul blând
Prin dimineață, dalba,
Prima-n zăpezi urme lăsând
La Iulia Alba.
poezie clasică de Leonida Lari (2 decembrie 1990)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Se duce vara vietii.." de Leonida Lari este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Ninge cum ningea odată...
Ninge, botezând câmpia
Cu un dor nemărginit,
Că tratându-și miopia,
Iarna dragă, a venit.
Ninge cu bucăți pufoase,
Moale, rece, delicat,
Stelele armonioase
Vin cernute peste sat.
Ninge-mpodobind orașul
Cu argint dintr-un fuior,
Lângă mine motănașul
Toarce leneș: sforrr! sforrr! sforrr!
Ninge cum ningea odată,
În copilăria mea,
Prin fereastra mea brodată,
Vreau s-ating o dalbă stea.
Ninge cu atâta dor,
Motănașul, sforrr, sforrr, sforrr...
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lerui-ler
Ninge cum ningea odată
lerui-ler cu flori de măr
viscolește înflorind o fată
din pământ și pân-la cer
Lerui-ler cu flori de măr
doar vioară parcă ninge
și-un troian într-adevăr
lasă-n urmă câte-un înger
Doar vioara parcă ninge
viscolește înflorind o fată
soarele un strop de sânge
ninge cum ningea odată
Lerui-ler cu flori de măr
o mână mă scoate-n cer
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (decembrie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Dorul de ceai
Împăratul ningea! Zorii îi făceau vânt
cu evantaie din soarele rupt
Împăratul căsca!
În gura lui teii bucătari șlefuiau ceaiuri
cu arome de gloanțe ruginii
de lebădă cu arcuri de cristal
de ciocârlii...
Împăratul murea!
Și nu avea copii!
Și ningea vântul în zori
prin trecători
treceau rău-făcători
să zică că sunt fiii lui
și fiicele lui
și sămânța lui...
dar a venit un cerșetor
și-a zis atât:
De împărat mi-e dor!
Și-a nins din nou
Iar zorii făceau vânt
Iar bucătarii tei
făceau cuvânt
de dor de ceai să bei!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spini
era frig și era iarnă
ningea acut
în noi, pe lângă noi
era atât de frig în camera goală
ningea cu tăceri în vremea de apoi
afară, pe două ramuri ruginite
înflorise un trandafir
roșul aprins era culoarea lui
în albul pur, din jur
soarele se risipea, pe aici, pe undeva
jos, cădeau petale
una câte una
era ploaie și vânt
cețuri plângeau prin crâng
se scurgeau alegoric pe pământ
afară niciun cânt
pescărușii plecaseră demult
m-am înțepat într-un spin și am țipat
nu am știut și l-am certat
dimineata priveam trist
la fereastră, trandafirul se uscase în glastră
în iarna asta, când lacrimi curg, se scurg
ce să mai fac, aici, acum
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E seară și ninge
E seară și ninge
Tu sigur nu vei veni
Totul e alb, dar în suflet mi-este gri.
Sub năvala de culoare, inima-mi îndoliată
E un bulgăr de zăpadaă
Din ninsoarea înghețată.
Este disperant de alb,
Nu mi-e frig, îmi este cald
Și mi-e departe
De singurătate.
Ma-nvârt ca-ntr-un carusel
Între un cer și un alt cer
Și mi-e ninsoare în atâta disperare.
E seară amară
Albă și neterminată
Te aștept să vii, dar
Tu nu vii niciodată.
Totul este alb
Și vântul s-a potolit
Ninge abstent
Sub cerul impertinent
Tu nu vii în seara asta
Spune-mi disperarea mea
Sub acest orizont greu
Ca-ntru-un carusel ningea
Este disperant de alb
Nu mi-e frig, îmi este cald
Și mi-e departe
De singurătate
Ma-nvârt ca-ntr-un carusel
Între un cer și un alt cer
Și mi-e ninsoare de atâta disperare
Sub un orizont greu
Ca într-un carusel
Tot ningea peste viața mea
cântec interpretat de Salvadore Adamo, muzica de Salvadore Adamo, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ambiguitate
cu figura ta în ochi
stam lungit
pe pat de cridă,
descântându-ți de deochi
cu tămâia din firidă.
printre fulgi albi
de bumbac
ți-a venit iarna de hac
și ningea, măre, ningea,
ca-n vremea lui Caragea.
nu mai știu de era iarnă
pe sub cetinii-nverziți,
ne-mbătasem la povarnă,
descântecul se lipise de noi
și lunecam simultan
printre soare, ninsoare și ploi...
lunecau pe secunde
sânii tăi de vis,
în ochii mei se făceau
ore, luni și ani,
ne credeam în paradis
blestemați
să rătacim ca doi dușmani.
ne iubeam, ne uram, ne iubeam,
după care venea despărtirea,
atunci se topea pământul și piatra
și-napoi își cerea fiecare iubirea.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (18 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul
nu mai pășesc în urma trecătoarelor idei
nu caut pași pe nicăieri
doar îm amurg mai curg păreri
idei de azi, de ieri, de nicăieri
ningea în lumină
cu fulgi falși de gând
doar eșarfa purta încă
mireasma unui trup arzând
la asfințit trecea o boare
mai sursurau tăceri de ieri
eu am rămas doar vagabondul ultimei idei
rătăcit în urma pașilor pierduți pe alei
e cerul stins și stele cad
curgea apusul purpuriu
în zăpezi de argint
ningea iar și iar pe câmpuri pustii
umbre se pierd sub ultimii pași
mă ascund în priviri căutând amintiri
tu ai plecat, eu am rămas
sărutul nu'l treziți, așteaptă...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul
nu mai pășesc în urma trecătoarelor idei
nu caut pași pierduți pe nicăieri
doar îm amurg mai curg păreri
idei de azi, de ieri, de nicăieri
ningea în lumină
cu fulgi falși de gând
doar eșarfa purta încă
mireasma unui trup arzând
la asfințit trecea o boare
mai sursurau tăceri de ieri
eu am rămas doar vagabondul ultimei idei
un rătăcit în urma pașilor uitați pe alei
cerul era stins și stele cădeau
curgea apusul purpuriu
în zăpezi de argint
ningea iar și iar pe câmpuri pustii
umbre se pierdeau sub ultimii pași
mă ascundeam în priviri căutând amintiri
tu ai plecat, eu am rămas
sărutul nu'l treziți, așteaptă...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă mai ningea
În luna lui Martie
Primăvara mea...
haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ningea cu vise
ploua cu speranțe
peste amorezi
haiku de David Boia (16 noiembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Printre fulgi de zăpadă
m-am întors pe țărm într-o iarnă
în iarna ultimului veac
ningea în jur și era frig în lume
ningea a iarnă prin geamuri sparte
se întuneca în jur, eu mai scriam o pagină de carte
era târziu în noapte și noaptea era grea
mă întorceam mereu pe drumul sorții
eram dublura unui eu pierdut în noi
un pelerin, un scrib sau un nebun
veșnic rătăcit pe drum
plecam și reveneam mereu
în geamurile vieții timpul încă bate
azi nu mai știu, trăiesc sau e firesc
să scriu pe ziduri lumii în cetate
plecam, mă întorceam tăcut în altă noapte
din rupte buzunare se scurgeau idei
pasul greu punea amprenta în palma vieții
se ridica un semn de întrebare
privea în jur, pleca apoi pe jos
pe scoarța lumii mă scriam
povestea unui om damnat în a sa soartă
vroiam să plec și nu am mai rămas
înghețau frunze pe ramuri târzii
se stingea o țigară, mai ardea câte un gând
era frig, era iarnă, priveam către cer
atunci am simțit acut acel fior
ningea în ochii mei cu fulgi târzii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era prea iarnă-n păr și-n gând-
Ningea cum nu îmi place mie,
Așa că m-am trezit, strigând:
Să fie toamnă ruginie!
catren de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destinul ningea în sens interzis
undeva cerul încerca să se înfiripe
din noapte,
zorii erau târzii,
târzie era și lumea s-o mai cuprind,
coroane de mesteceni se învârteau deasupra noastră
într-o conjurație a tăcerii,
noi încercam să ne ținem cu mâinile
ca într-o rugăciune
de coaja copacilor,
de clipa aceea de răscruce,
agonia despărțirii era mai crudă decât
incertitudinea existenței,
cuvintele nespuse mureau încet
pe obrajii de fier,
în goana mea prin aer,
nu mai știam dacă alerg după tine
sau după o părere de rău,
destinul ningea într-un
sens interzis
și iarna se prefăcea în necuvinte.
undeva se închideau porțile unei
cetăți,
iar primăvara murea atât de departe,
încât părea puțin probabil,
vreodată,
s-o mai ajung.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar azi
ninge
cum odată ningea
prin cuget
în suflet
răsar alte drumuri
legănate de ierburi
ce rost au
ninsorile nesăbuite
peste gândul rămas?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flash-uri
Invidia m-a împins spre un pericol paradoxal;
vânturam scena în imagini, impresii.
În barcă
ți-am zvârlit o mână de apă
râdeai să prelungești clipa
peste răcoarea instaurată.
Broboanele îți succedau trupul felii,
continuam s-arunc pumni cu licoare,
adiacent se umplea laguna țestoaselor.
Disperarea îți licărea printre sâni,
Vezuviul și Etna deportați,
trasau pe cer dâre de fum cenușii,
care-ți țâșneau prin gură unindu-ne.
Secvențial, altădată ningea
ningea și în cameră cu fulgi mari, fierbinți, albăstrii,
așteptam și număram zilele rămase
în frunze și stele.
Lumina felinarelor despărțea starea
unui aion sălbatec, depășit,
zăpada îți scârțâia pe sub tălpi,
pe sub umbre,
generai lumini, numai lumini
și îmi strigai numele!
Viața alerga inutil, dar subtil
clasat și interogat,
selecționat însă secționat
în mii de fragmențele.*
Chronos acum fierbe-n cazan aerul
și-ți simt răceala.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să mă trezești, eu încă dorm...
Să mă trezești, iubite, cu zăpadă
Și să mă ningi cum numai tu mai știi,
Cu dorul tău ce l-am pierdut pe stradă,
Când încă mai erau ciorchini în vii!
Să-mi amintești colinda necântată,
Din seara de Ajun. Te-am așteptat!
Ningea cu alb, ningea ca-tr-o sonată,
Dar, tu în altă lume ai cântat.
Și aripi ți-ai crescut, ca în poveste-
Pe ale mele mi le-a retezat
Un vultur ce pândea flămând pe creste
Și eu cu tine nu am mai zburat.
Mi-s rănile și-acuma sângerânde
Și niciun înger nu găsesc să-mi dea
Vreun zbor de prin icoane muribunde,
Sau doar o aripă de catifea.
Să pot să te găsesc în noaptea sfântă,
Când, doar atunci, minunile-ar putea,
Să-mi fericească așteptarea frântă
De imposibilul din mintea mea.
Eu încă dorm, iubite, mi-e mai bine,
Să nu mai văd cum ninge abuziv.
Troiene te-au ascuns în alb, de mine-
De ne-am putea trezi în rogvaiv!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!