Pe linia îngustă-a vieţii

Pe linia îngustă-a vieţii,
Pe drumul paşilor pierduţi,
Trecut-au anii tinereţii,
De amintiri rămân ştiuţi.

Un pas la stânga, sau la dreapta,
De nu îi faci cu ochiul treaz,
Te-or face să rătăceşti treapta
Şi să te-ntorci nu ai răgaz.

Din marotonul vieţii noastre
E şters cuvântul înapoi.
Destinul ce ni-i scris în astre,
Îl vom primi ca bravi eroi.

Vibrează liniştea adâncă,
Iar din penel de-abili zugravi,
Răsar ca flori de colţ, pe stâncă,
Urmele noi de paşi concavi.

Pas după pas, spre înainte
Vom merge stoici, iubind deschis,
Rugând aducerile-aminte
Să ne mai poate-n Paradis.

Pe ieri să-l reparăm nu ţine.
Ziua de azi e ce primim.
Iar viitorul, ştie-oricine,
Cu visul îl asemuim.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi paşi

Eu n-am făcut un pas spre tine,
Tu n-ai făcut un pas spre mine;
Rămas-au doi
Paşi între noi.

De-aş fi făcut un pas spre tine,
Şi-ai fi făcut un pas spre mine,
N-ar mai fi doi
Paşi între noi.

Iar dacă fac un pas spre tine,
Dar tu nu faci un pas spre mine,
Nu mai sunt doi
Paşi între noi.

Tu, dacă faci un pas spre mine,
Iar eu nu fac un pas spre tine,
Tot n-ar fi doi
Paşi între noi.

De fac un pas, dar nu spre tine,
Şi faci un pas, dar nu spre mine,
Iar nu sunt doi
Paşi între noi.

De-aş fi făcut un singur pas,
Un singur pas ar fi rămas
De pus, nu doi
Paşi, între noi.

Eu, primul pas dacă-l făceam,
Un singur pas doar mai aveam
Pus între noi,
Nu doi, nu doi.

poezie de Marius Robu (9 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biruitori cu Domnul

Biruitori cu Domnul vom ajunge
Dacă-mplinim Cuvântul ce e scris
Vom da năvală şi ne vom împinge
Ca să primim, ce Domnul ne-a promis

El ne-a-ndemnat, să nu mai aşteptăm,
Să ne grăbim până mai este har
A Sa Împărăţie s-o luăm
Căci mântuirea am primit în dar

Nu este vreme să mai zăbovim
Cu pas alert să mergem hotărâţi,
Pe Domnul Vieţii în inimi să-L primim
De ai Săi îngeri, ca să fim răpiţi!

Mai poate fi o altă bucurie
Decât la masa Lui să ne-nfruptăm?
Să bem cu El, din apa Lui cea vie
Şi imnuri minunate să-I cântăm.

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan din Voi merge pe urmele Tale (21 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape orice om care azi e sărac, depresiv, nefericit, a luat decizii care l-au dus pas cu pas spre acest deznodământ. Tot pas cu pas se poate întoarce din drumul greşit pentru a merge pe drumul bun. Mai mult, dacă vrea, poate şi alerga. Totuşi, mulţi aleg să nu îşi asume responsabilitatea pentru ceea ce sunt şi ceea ce au. Nefericirea de azi nu e vina lor. Dar deciziile de ieri, alea ale cui sunt?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru păcatul de-a ne fi iubit

Cum despărţirea-i de neconceput,

Iar drumul vieţii-a devenit îngust,

Noi, două umbre,-o să-l urmăm pe Proust,

În căutarea timpului pierdut...

Vom pribegi-n Sahara însetaţi,

De-acesta-i preţul ce-avem de plătit.

Pe Everest vrem să fim deportaţi,

Pentru păcatul de-a ne fi iubit.

În Atlantida sau Cercul Polar

Şi-n câte aspre locuri pot să-nşir,

De-i luna lui cuptor, sau e gerar,

Vom ocoli pământul spre nadir.

Pe brânci ne vom târî la Polul Sud

Şi în al vieţii noastre asfinţit,

Vom înfrunta destinul trist şi crud,

Bând cupa-n doi pe timpul regăsit.

poezie de Mihaela Banu (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia care urcă pe scara socială

Să dai bineţe-n stânga, dreapta,
Pe scara vieţii când te urci!
Şi de va fi să cobori treapta,
Nu te-or lua cu toţii-n... furci...

epigramă de Mihaela Banu din Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut-au anii

Trecut-au anii,
Şi duşi au fost.
Am trecut şi noi,
Odată cu timpul,
Nu mai suntem ce am fost.
Trecut-au anii,
Toate s-au schimbat
Şi locul copilăriei noastre
E îmbibat în amintiri şi praf.
Trecut-au anii,
Noi rămasa-m tot aici,
Statornici ai vieţii,
Ai nemărginitului timp.
Trecut-au anii,
Şi omul peste timp,
Anii au rămas în urmă,
Amprenta chipului răvăşit.
Trecut-au lunile cu caru',
Trecut-au zilele
Rând pe rând,
De mă întrebi ce zi e astăzi,
Nu ştiu.. Mă simt confuz.
Trecut-au anii tinereţii,
Nu se vor întoarce înapoi,
Ăsta-i cursul firesc al vieţii,
Ne-am născut
Să fim muritori.
Trecut-au anii,
Am şi uitat, Ce înseamnă noţiunea timp,
Nu mai ştim să ne bucurăm
De lucruri mărunte,
Simţim, trăim,
Într-un mod obiectiv.
Trecut-au anii,
Nisipul din clepsidra timpului
S-a scurs demult,
Am ajuns la capătul vieţii,
Trăim clipa,
Poate ultimul minut.
Trecut-au anii,
S-au irosit în zbor,
Oamenii sunt ca şi
Corăbiile pe mare
Îşi urmează calea,
Prin viaţă-s trecători.
Trecut-au anii,
Privesc trecutul ca într-o oglindă,
Dar nu mă recunosc,
Oare aşa mult timp să fi trecut,
Mă simt a fi opusul,
A ceea ce sunt şi văd.
Trecut-au anii,
Viaţa s-a scris într-o carte.
Am imagini lipsă din ea,
Capitole, încă neîncheiate,
Mintea nu vrea să-şi amintească,
Momentele nefaste.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După 2 ani de zile la Preşedinţia României, Klaus Iohannis continuă tot "pas cu pas" (pamflet)

România-i în impas,
Iar el merge tot la pas.
Strigă Domnul din înalturi:
Ia mai fă şi nişte salturi!

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (12 decembrie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim
Ce-am sfărâmat aseară cu despărţirea noastră
Şi nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim
Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastră.

O umbră o să stee mereu între noi doi
(Noi care-am fost pe vremuri lipiţi ca două palme
Pe pieptul unei moarte) şi veşnic între noi
Vor creşte neguri numai în aparenţă calme.

Cuvântul de-altădată nu-l vom mai folosi,
Tăcerea fără seamăn de-atunci n-o vom mai tace.
Vom sta mereu ca zeii deasupra şi vom fi
Cu mâinile pe scuturi severi şi plini de pace.

Trişti, vom cunoaşte ceasul nu după dezmierdări
Ci întrebând în stânga şi-n dreapta trecătorii,
Mai morţi ca morţii, singuri şi fără remuşcări,
Ne vom ciocni în cosmos doar uneori ca norii.

Săruturile noastre cu flăcările lor
N-o să mai incendieze pădurile albastre
Iar sufletele noastre, zburând încetişor,
N-o să se mai înalţe căzând mereu spre astre.

Ca nişte ghimpi vom scoate treptat din amândoi
Aducerile-aminte şi vom privi la chipul
Iubirii care cade şovăitor în noi
Cum dintr-un ţărm de stâncă-ntr-un golf adânc nisipul.

Dar liniştea de-atuncea n-o vom mai regăsi,
Şi singuri vom petrece cele din urmă clipe
În timp ce pescăruşul iubirii va muri
Bătând încă o dată din largile-i aripe...

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul vis

mă-nalţ din iarbă pas cu pas
din scara vieţii a rămas
doar două trepte de urcat
cu tine vreau să le împart

şi-apoi îmbrăţişaţi noi doi
uitând pământul de sub noi
în cer cu stele infinit
vom fi un vis rostogolit

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe paşi de timp

Pe timpul unui pas grăbit
Sunt eu ce merg spre mine...
Ajuns aici dintr-un nimic,
M-am regăsit în sine.

Pe pasul timpului trecând
Mi-am adunat anii cei mulţi,
Din vânt năprasnic în vânt blând
Răsar perii cărunţi.

Pe urmele de timp în pas
Am construit cetate-aleasă...
Luceşte angelic într-un vas,
Un duh frumos ca o crăiasă.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ctitorind soarele omeniei

Motto: "Vreme trece, vreme vine."

Chiar dacă timpul trece
prin timp noi vom rămâne
chiar de ni-i clipa rece
noi tâmpla ne-o vom ţine

Şi frunte lângă inimi
şi inimi lângă frunte
noi sus vom ţine gândul
mai sus decât un munte

Şi muntele e-o treaptă
şi noi suntem un munte
florile ne ard sub pleoape
ochii-n rouă ştiu să cânte

Iar durerea-i prea adâncă
nu mai vrea din gând să iasă
hai să facem visul stâncă
şi din lumină omului mireasă

poezie de Costel Zăgan din Remember (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai fac un pas ...

Mai fac un pas spre porţi desferecate,
Rotesc în gând robitele tăceri,
Ce-şi strigă dreptul sfânt la graţieri,
Tânjind după un ceas de libertate.

Mai fac un pas spre zări de idealuri
Încerc să 'naintez fără popas
Şi-n biata vlagă care mi-a rămas,
Pun toată truda, să ating noi maluri.

Mai fac un pas spre-a cerului răsfrângeri,
Să-nchin cu zeii nesperat pocal,
Ca vasul sacru-al Sfântului Graal,
Cu răni de Crist şi stropii lor de frângeri.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ctitorind soarele omeniei

Motto: "Vreme trece, vreme vine."

Chiar dacă timpul trece
Prin timp noi vom rămâne,
Chiar de ni-i clipa rece
Noi tâmpla ne-o vom ţine;

Şi frunte lângă inimi
Şi inimi lângă frunte
Noi sus vom ţine gândul
Mai sus decât un munte.

Şi muntele e-o treaptă
Şi noi suntem un munte,
Când florile ne ard sub pleoape
Şi ochii-n rouă ştiu să cânte.

Iar când durerea e adâncă
De nu mai vrea din gând să iasă
Noi ştim să facem visul stâncă
Şi din lumină omului mireasă.

poezie de Costel Zăgan din revista Liceul, nr.16 (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supuşi

Cu privirea închinată străbatem pas cu pas anii amorfi
Şi ipocrit îi zâmbim superiorului.
Se scurge pe craniu supunerea naivă,
Iar limba se frământă să spună ce-o să simtă.

Dar n-o face...

Algia te roteşte departe de alţi robi,
Căutând ca în minus să te încarce.
Mai departe, pas cu pas lungeşti căderea.
De ce?

poezie de Maria Neski (22 iulie 2021)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul bătrâneţii

Trecut-au anii tinereţii
Şi nu se mai ivesc vreodată;
Iar bătrâneţea-ntunecată
Mi-a risipit în păr nămeţii.

Când june eram odată
La arme plecam cu băieţii;
Trecut-au anii tinereţii
Şi nu se mai ivesc vreodată.

Eu n-am dat vreun curs tristeţii
Că vine moartea-nfometată
Cu capa ei îndoliată,
Să-mi taie mie firul vieţii.

Trecut-au anii tinereţii.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţia e ca linia orizontului: faci un pas spre ea, şi ea se depărtează cu doi paşi. La ce ne foloseşte atunci? Să mergem înainte.

citat din Alessandro Baricco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A sta pe loc înseamnă de fapt a merge înapoi. Când faci un pas mic înainte, de fapt eşti cu doi paşi în faţa celui care s-a oprit. Cu doi paşi în faţa ta, a celui de ieri.

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din primăvara vieţii

Când muguri noi răsar din hibernare
şi rugul sorţii ne purifică alert, solar,
te mai aştept nevastă pe-o cărare
spre a trăi iubind o primăvară, iar.

De sevele se urcă-n salcia pletoasă
şi razele-s la promenadă pe alei,
noi amintiri de când ai fost mireasă
ne bântuie sub umbrele de tei.

Un timp solar mă duce către tine
să-ţi mai visez aceiaşi sâni rotunzi;
e primăvară-n sat şi ne e bine...
nu-i bine ca de viaţă să te-ascunzi.

Revizii fac la barca noastră veche
că-n ochii noştri tot râde primăvara,
o să-ţi atârn şi flori după ureche...
din gânduri noi o să-ţi alung povara.

Deschide larg ferestrele spre viaţă
să-ţi poposească primăvara-n casă,
să-i dăm bineţe-n orice dimineaţă
la o cafea amară... acolo pe terasă.

Poeme noi, rămase în restanţă
se cuibăresc prin noul meu volum...
ne vom lua de la nepoţi vacanţă
pierduţi în primăvara vieţii de acum.

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta ultimului pas

Să fie poarta către-o altă lume?
Să fi ajuns doar la un singur pas?
Să mă îndrept spre ultimul popas?
Să fie vremea vorbelor postume?

E doar un pas, dar simt adânc fiorul
Produs de teama de necunoscut,
Şi nu ştiu ce aş vrea, sau ce am vrut,
Dar vreau să ştiu ce-aduce viitorul.

Iar, dacă poarta e spre-o altă viaţă
Cu viitorul devenit prezent,
Trecutul va fi marele absent
Din amintirea, poate,-o dimineaţă.

Mi-ar fi de-ajuns o singur-amintire
Din tot ce am avut aici frumos?
Nu! –pasul nu mi-ar fi de vreun folos
De mi-ar schimba a vieţii hărăzire.

Dar, vezi, m-atrage parcă o căldură
Şi simt un suflu nou, întinerit,
Venit din vremea-n care am iubit,
Iar pasul meu ar fi o aventură.

Voi face, poate, alte lungi escale,
Mă-ntorc dinspre apus, spre răsărit,
Las poarta-ntr-un capitol de sfârşit,
Cu gânduri zise... existenţiale.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată trebuie să facem un pas înapoi, pentru a ne lua avânt spre un pas înainte!

aforism de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!