Eminescu n-a fost sifilitic... Adevărata cauză a maladiei lui Eminescu pare a fi surmenajul cerebral, oboseala precoce și intensă a facultăților sale intelectuale.
Doctorul Tomescu în după autopsie
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Oricum ar fi, sfârșitul total nu părea iminent, căci el se nutrea bine, dormea și puterile se susțineau cu destulă vigoare. Un accident (Eminescu a fost lovit în cap cu o piatră de către un pacient nebun cu două zile înainte de a muri), însă de mică importanță, a agravat starea patologică a cordului și a accelerat moartea.
citat din Doctorul Tomescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interesant Eminescu nu mai poate fi, deoarece tot ce e interesant în Eminescu e pur german, iar azi nu se mai consideră interesant decât ce vine din zona anglo-saxonă, care e contrariul germanității. Din punct de vedere politic, Eminescu pare a fi irecuperabil.
Horia-Roman Patapievici în revista Flacăra, nr. 1 (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Partea nevazuta decide totul" de Horia-Roman Patapievici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Rondel aniversar - Mihai Eminescu - 169 de ani de la nașterea poetului național
A fost Eminescu un far
Cernând peste plai cu lumină,
Venit într-un miez de gerar
În splendida lui Bucovină;
Luceafăr cu suflet de jar
Vibrând peste bolta senină -
A fost Eminescu un far
Cernând peste plai cu lumină.
Cu versuri sfințite de har,
Cu doina-ngânată-n surdină,
Făcu un popor milenar
Mai mândru de-a sa rădăcină.
A fost Eminescu un far.
rondel de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminesciană
Se spune că
a fost unu Eminescu
pe vremea
când codrii erau
de aramă,
când Lacul...
când dorul
de mamă...
Se spune că
a fost unu Eminescu
când plopii
erau fără soț
pe afară,
când Vino iubito...
când dorul
de țară...
Se spune că
a fost unu Eminescu
pe când
Memento mori
îi venea în minte...
când O, rămâi
când dorul
de cuvinte...
Se spune că
a fost unu Eminescu
în anii cei grei
păstrat în parfumul
de tei!...
poezie de Gheorghe Gurău (ianuarie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Dor de Eminescu
Pe aceeași ulicioară
se zbate-n miezul nopții
în tremur fără de sfârșit
dorul de EMINESCU.
La steaua bolților
albastre și tăcute
luceferi-mi trezesc
dorul de EMINESCU.
Pe lacul liniștit
cuprins de iz de tei
îmi fulgeră-n scrisori
dorul de EMINESCU.
Pe lângă plopii fără soț
seara pe deal se lasă
și arde-n somn de păsărele
dorul de EMINESCU.
În freamătul de codru simt
că prea departe sunt de tine
și-un singur dor mai am
dorul de EMINESCU.
poezie de Gheorghe Burdușel
Adăugat de Gheorghe Burdușel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu e cu noi!
Cât ai vrea să îi socoți
Numărând din doi în doi,
Plopii rămân fără soț,
Eminescu e cu noi!
Domol curge râul, ramul,
Neamu-i sătul de nevoi,
De-om învinge vântul, valul,
Eminescu e cu noi!
Codrul freamătă și plânge,
Lacrimile-i curg șiroi,
L-au tăiat și curge sânge,
Eminescu e cu noi!
Rar se mai aude bucium
Pe la stânele de oi,
Cânt-a jale și a zbucium,
Eminescu e cu noi!
Sub salcâm de-aștepți iubita,
Un sărut să-ți dea, apoi,
Dacă te-a cuprins ispita
Eminescu e cu noi!
E nemuritor și rece,
Fără el ne simțim goi,
Vreme vine... vreme trece,
Eminescu e cu noi!
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
Eminescu a fost, este, și o să mai fie,
El a scris cea mai frumoasă poezie,
El nu a murit și nici nu va muri,
El a iubit, iubește și va mai iubi.
Versul lui este un simbol al omenirii,
E ca un balsam pentru a noastră fire,
E ca un dor nemuritor,
Eminescu este al nostru mare scriitor.
El a scris neîncetat
Și niciodată nu a regretat,
Și a pus pe hârtie
Ce a gândit cu adevărat.
El este ca un zeu, ca marele Orfeu,
Și a cântat moartea și dragostea în poezie,
El a scris cu suflet și armonie,
Eminescu a fost, este, și o să mai fie.
poezie de Vladimir Potlog (21 ianuarie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu nu mai e la modă deoarece nu mai "dă bine". Explicația nu e nici abisală, nici etnopsihologică, ci banal sociologică. Dacă ne gândim că doar cu 20 de ani în urmă Eminescu mai era încă "omul deplin al culturii române" acum, noțiunile înseși de "deplin" și de "cultură" au devenit suspecte din punct de vedere politic , înțelegem amploarea prăbușirii cotei lui Eminescu la bursa valorilor proclamate la lumina zilei. În timp ce Caragiale pare a nu avea niciun cusur, de Eminescu am început să ne jenăm. Răsturnarea față de perioada interbelică e completă. Pe atunci, Caragiale era suspect, Eminescu era recept; azi, Eminescu a devenit suspect, Caragiale este în mod eminent recept.
Horia-Roman Patapievici în revista Flacăra, nr. 1 (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu a citit lui Creangă din poeziile sale. Creangă îl asculta în tăcere. Dar în prietenia aceasta mai fericit a fost Eminescu. El a auzit pentru întâia oară Amintirile și poveștilor lui Creangă. A fost încântat de limba mlădioasă, simplă a marelui scriitor al Humuleștiului.
Prietenia lor le-a adus multe ceasuri de uitare și mângâiere.
Mihail Sadoveanu în Doi mari prieteni: Eminescu și Creangă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Fratii Jderi" de Mihail Sadoveanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Nu loviți în Eminescu
Nu loviți în Eminescu, nu loviți în al meu neam,
C-am ajuns sărac pe lume și-acum doar pe el îl am!
Nu loviți în Eminescu și nu-l mai spurcați în glas,
Dintr-o țară prăduită doar el singur mi-a rămas!
Nu loviți în Eminescu, blestemați în veci veți fi,
Că-n el licăre speranța până-n cea din urmă zi!
Nu loviți în Eminescu, încercați să fiți mai buni,
De nu vă țineți cuvântul - jos, la casa de nebuni!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul lui Eminescu (Dedicată aniversării a 170 de ani de la nașterea lui M. Eminescu)
Versul lui Eminescu e un dor nemuritor.
Care v-a dăinui peste veacuri.
El a înălțat al meu popor.
Ca dacii a lor arcuri.
Să-l învățăm ca pe o rugăciune
Scrisă în cartea sfântă.
Căci versul lui Eminescu
Nu știe să mintă.
El a fost scris cu sânge și sudoare,
Pentru cei cu inimile pline de dragoste și amor.
Pentru România mare,
Pentru al ei falnic popor.
poezie de Vladimir Potlog (5 ianuarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Eminescu
El este firescul
Luceafăr al poeziei.
Este Eminescu
Lumina României.
Eminescu va fi
Pentru noi făclia.
Versul lui va dăinui,
Cât va fi România.
Cum soarele își pune
Lumina peste astre,
Eminescu rămâne
În inimile noastre.
Cântecul și poezia,
Eminescu ni le-a dat.
Stăpâni peste România,
Dumnezeu ne-a așezat.
În "țara" lui "de glorii",
În "țara" lui "de dor",
Înscriem noi istorii,
Sub mândrul tricolor.
poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Eminescu
Eminescu e lumina
care vine din trecut,
e sămânța din cuvânt
azvârlită-n în viitor.
Rescris și iar rescris,
pe vertical, orizontal,
pe crengi de tei,
pe vârfuri de plopi,
în toamna târzie,
în tânăra dimineață,
în freamătul gândului,
în bătaia vântului,
în foșnetul codrului,
în venele noastre e spiritul lui.
Privindu-ne de sus
prin ochi de luceafăr,
Eminescu n-a plecat,
Eminescu e acasă.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Templu de Semiramidă
Templu de Semiramidă;
Geniu, datină și scut,
Eminescu - Piramidă,
Alinând ca un sărut...
Eminescu, ne-ntrecutul,
Briliant care ne-adună,
Un luceafăr din trecutul,
De-ntuneric și furtună...
Eminescu - falnic munte,
Vis doinit de vatră rară,
Dunăre de har și frunte,
La o cumpănă amară...
Eminescu e puterea,
Verbul greu nuntit de zare,
Eminescu-i mângâierea,
Rugul meu de neam și soare...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii de gust vor ști desigur să aleagă și de aici înainte pe Eminescu cel adevărat, din Eminescu cel astfel pocit de admirația activă a epigonilor. Dar pentru cititorii cu un gust mediocru și tocmai aceștia au nevoie de îndrumare Eminescu cel clasic nu mai există.
George Topîrceanu în Eminescu și epigonii lui
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Zâmbind cu Eminescu
Pe o stradă largă-ngustă,
Se ducea un om venind,
Spunea Eminescu-n glumă
Și mă pomenesc zâmbind.
Cum așa, un om să plece
Și să vină totuși el?
Ca și cum un om ce trece
Stă pe loc fără de-apel.
Este aici o controversă
Ce nu poți ca s-o atingi,
Ca o flacără intensă
Ce arde dacă o stingi.
Ca o toamnă'n miez de vară,
Ca Anul Nou în zi de Paști,
Sau cum ar fi, bunăoară,
Când să mori, atunci te naști...
Eminescu a scris această
Mică glumă fără sens,
Într-o zi ce-i fu nefastă...
Și-a lăsat un gol imens.
Eminescu-a fost un astru
Și prea unic el ne-a fost,
A fost zeul Zaroastru
Într-o lume fără rost.
Și cu fruntea lui augustă
Ce n-o mai vedem nicicând,
Pe o stradă largă-ngustă
El sosea încet, plecând.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Mihai Eminescu
Eminescu, a fost bogat,
În urmă, ceva a lăsat.
Nu a stăpânit un Imperiu,
Dar a fost un mare geniu.
Ale sale bogății
Au fost frumoasele poezii.
Opere consacrate,
Ce nu pot fi uitate.
Această avere,
Niciodată nu piere.
Ce scrii, rămâne pe vecie,
Toată lumea o știe.
Vorbele sunt purtate de vânt,
Sau rămân doar în gând.
Ce e scris pe foaie,
Niciodată nu dispare.
Elevii, nu-l uită niciodată,
La bac, mai cade câteodată.
Unora le dă bătăi de cap,
Cand la română, au picat.
Acum 166 de ani, te nășteai.
În această lume rea, pășeai.
Luceafărul poeziei românești,
Pe veci o să strălucești.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (14 ianuarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pornind de la naționalismul lui Eminescu, Vlahuță a mers mai departe alături de alți cărturari ai neamului, cerând emanciparea țărănimii. De la tradiționalismul lui Eminescu s-a inspirat când a fost împotriva inovatorilor pripiți în artă; partizan și creator al acelei limbi literare, care s-a impus în toate teritoriile românești, ca singura și drept cea mai bună. A fost un maestru sever cu sine, mândru de arta lui, de un orgoliu demn de rarele sale calități sufletești. A ținut sus steagul literaturii și nu s-a coborât la niciun compromis ca s-o sacrifice, s-o speculeze pentru bunurile material ce le-ar fi primit în schimb.
Ion Foti în revista "Universul Literar", Anul XLI, No. 48, "Opera poetică a lui Alexandru Vlahuță"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai Eminescu
Eminescu a fost un geniu
Și avere ne-a lăsat.
N-a stăpânit un Imperiu,
Dar era foarte bogat.
Operele consacrate
Sunt ale sale bogății.
În veci nu vor fi uitate
Frumoasele poezii.
"Luceafărul", "Lacul", "O rămâi",
"Ce te legeni", "Oricâte stele",
"Revedere", "Scrisoarea I",
"Adio", "Somnoroase păsărele".
În 1850 s-a născut
Luceafărul poeziei românești
Și-n Moldova a crescut
La Botoșani și Ipotești.
Creangă, prieten adevărat.
Alături mereu de Eminescu
Pe el nu l-a trădat
Cum a făcut Maiorescu.
O singură femeie a iubit
Scrisori de dragoste îi trimitea.
Și-n același an ei au murit
Veronica Micle se numea.
În 1889, Luceafărul s-a stins,
Dar pe Cer s-a ridicat...
De boală fusese învins,
Din aceasta lume a plecat.
El e poetul cel mai apreciat
Românii și-acum îl iubesc.
De noi nu a fost uitat,
Mulți poeziile îi citesc.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (30 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu meu
Mă gândesc la Eminescu
La un Eminescu care mănâncă și bea
Nu ca la o iluzie, ci ca la
Un om simplu, visând la o stea
Niciodată nu vin la el cu mâna goală
Îi aduc slănină și ceapă
Îl doare o mână și capul îl doare
În vreme ce bea niște apă
Voi muri, îmi spune șoptit, voi muri
Îmi vor face statui și evenimente
Apoi vor merge cu sentimentul de turmă
Cu mare fast să se-mbete
Au nevoie de mine, ca de aerul nopții
Dacă mori devii ideal
Îmi șoptea Eminescu, în vreme ce ploaia
Cădea peste noi, ca un val..
Într-o zi a plecat departe, departe
Într-un alt spațiu terestru
Prietenii mă cheamă să bem o pălincă
Căci s-a născut Eminescu
poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!