Dar...

Din toate, măcar patul,
Unde-n poală de bunică
Mă făceam cu totul mică
Şi-ascultam cum urlă coşul.
"Haide, hai, închide ochii,
Tu n-auzi cum vine Moşul?''
Şi-auzeam încetişor
Cum bătea "Moşu"- n cuptor,
Dar gândeam în sinea mea:
"Cum poate Moşul să bată,
Dacă uşa e-ncuiată?"
Şi-uite-aşa,
Gândind cu spaimă,
Puneam geană peste geană.
Şi la urmă,
Pân' la urmă
Ştiu de ce nu-mi era frică:
Fiindcă undeva sub sobă
Torcea calmă o pisică.

poezie de Mioara Anastasiu din Respiro
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Oh, cât mi-aş dori să am
Patul vechi, alămuit,
Şi-atâtea vechi nimicuri:
Nicovală, calapoade,
Obiecte de cizmar,
Gramofon ambiental
Pus la mare cinste-n casă,
Broderia de pe masă,
Un dulap cu cozonac...
Somnul de după-amiază,
Când bunicul îmi punea
Haina veche peste mine,
Dormeam lin şi-mi era bine,
Mărunţişuri de copil:
Dopuri de la sticle goale,
Jocuri în Comisariat
Părăsit şi demolat
Printre tainice ruine.
A rămas durat în piatră
Adăpost pentru străjer,
Gardul suliţat de fier
Unde-n colţ se sprijineau
Toţi îndrăgostţii străzii
Care-ajunşi în umbra serii
Îndelung se sărutau.

Dar...
Din toate, măcar patul,
Unde-n poală de bunică
Mă făceam cu totul mică
Şi-ascultam cum urlă coşul.
"Haide, hai, închide ochii,
Tu n-auzi cum vine Moşul?''
Şi-auzeam încetşor
Cum bătea "Moşu"-n cuptor,
Dar gândeam în sinea mea:
"Cum poate Moşul să bată,
Dacă uşa e-ncuiată?"
Şi-uite-aşa,
Gândind cu spaimă,
Puneam geană peste geană.
Şi la urmă,
Pân' la urmă
Ştu de ce nu-mi era frică:
Fiindcă undeva sub sobă
Torcea calmă o pisică.

poezie de Mioara Anastasiu din Respiro
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imogen: Mielul îl descoase pe măcelar: unde ţi-e cuţitul?
Haide, nu mai zăbovi; porunca lui cât mai curând
Şi eu o vreau îndeplinită.
Pisanio: Fermecătoare doamnă,
De când am fost chemat să fac această treabă
N-am pus geană peste geană.

replici celebre din piesa de teatru Cymbeline, Actul III, Scena 4, scenariu de William Shakespeare (1611), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşul meu

Toamna-şi ia din şevalet tot tabloul de aramă,
Se apropie încet Sărbătorile de Iarnă...
Pomul verde de Crăciun vrea să fie -mpodobit,
Nepoţelul meu cel mic a scris tot ce şi-a dorit:
Schiuri şi patine noi, un rucsac şi geacă albă,
Ca să fie asortat, când zăpada o să cadă.

Îmi doresc şi eu ceva dar nu ştiu cum să vă spun...
Vreau un Moş Crăciun mai tânăr, căci al meu e taciturn,
Abia merge, abia şade, ochelari mereu îşi pierde,
N-are zâmbet, n-are vlagă, nu aude, nici nu vede.
Dacă-a fost mereu aşa? Nu, nici vorbă... un frumos...
Numai timpul e de vină, a întors totul pe dos.

Intră frigul pe fereastră.... amintirile învie....
Moşul face foc în sobă şi-o cafea mi-aduce mie.
Am spus cumva"taciturn"? Am greşit în exprimare,
Moşul meu e cel mai bun, nu-mi doresc nicio schimbare
Ochii verzi sunt tot la fel... pasul nu-i aşa vioi,
Dar vom merge mai departe, tot de mână, amândoi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispariţie misterioasă

Nu pot a pune geană peste geană
Şi nopţile mi-s vaier şi mi-s chin:
Eu ştiu că mai aveam o damigeană
... Şi-amantul soaţei mele nu bea vin.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-i Moş Crăciun, mămică?

Dintr-o cămăruţă mică,
Se-aude un glas de copil:
- Cine-i Moş Crăciun, mămică,
Şi de ce vine tiptil?

Auzit-am c-are barbă,
Săniuţă, spiriduşi...
Apoi, pruncul o întreabă:
- Şi de ce poartă mănuşi?

Cică are nasul roşu,
Că vine din depărtări...
Micuţul, curios de Moşu',
Continuă cu întrebări:

- Şi de ce toţi copilaşii,
Aşteaptă venirea lui?
Fetiţele, băieţaşii,
Stau în jurul bradului?

Haide, mami, te grăbeşte,
Fuguţa, să-l aşteptăm!
- Dragul meu, ne ocoleşte,
N-avem brad să-l decorăm...

Moşul nu ştie s-ajungă,
La casa de om sărac,
Dacă n-ai bănuţi în pungă,
Nu-ţi dă niciun dar din sac.

- Ăsta-i Moş Crăciun, mămică?
De ce mai vine tiptil,
Dacă n-are-o jucărică,
Pentru orişice copil?

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ţi-a adus moşul?

Când văzu fata cu coşul
O întrebă un tip rebel:
- Ce ţi-a adus, dragă, moşul?
- Nimic, că nu mai sunt cu el!

epigramă de David Boia (7 ianuarie 2016)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi doresc daruri sub brad
Fiindcă de dorul tău ard...
Iar astăzi, când moşul vine,
Eu te vreau numai pe tine!

catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

Acum, când prin a sorţii vrere,
Pun geană peste geană,
Nepoţilor las o avere
Şi obştii o vădană!

epigramă de Neculai Darie din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub ploi

Atâta ploaie, de parcă îţi vine
Să-ntinzi umbrela peste tot pământul,
Căci nu mai pot fântânile a-şi ţine
De-atâta apă pietrele şi lutul.

La fel, singurătatea mea inundă
Şi cea mai slabă, mică, bucurie,
Nu are mintea unde s-o ascundă
În cea din urmă, mare bătălie.

Stăpână-i ploaia peste lumea-ntreagă,
Gonite-s păsări înspre zări străine,
Brumată este viaţa mea pribeagă
Şi toată firea toamnei se supune.

Eu şi pământul una ne vom face
Şi vom trăi aşa, sub ploi, în pace...

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub ploi

Atâta ploaie, de parcă îţi vine
Să-ntinzi umbrela peste tot pământul,
Căci nu mai pot fântânile a-şi ţine
De-atâta apă pietrele şi lutul.

La fel, singurătatea mea inundă
Şi cea mai slabă, mică, bucurie,
Nu are mintea unde s-o ascundă
În cea din urmă, mare bătălie.

Stăpână-i ploaia peste lumea-ntreagă,
Gonite-s păsări înspre zări străine,
Brumată este viaţa mea pribeagă
Şi toată firea toamnei e-n suspine.

Eu şi pământul una ne vom face
Şi vom trăi aşa, sub ploi, în pace...

poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneia pe care o ocoleşte "Moşul"

Dac-o-ntrebi când vine Moşul
Ea nu scoate-un cuvinţel;
Dar şi-a pregpătit galoşul
Să-l arunce după el.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Moşul!"

S-a dus şi el la o "fetiţă",
Cu nume ce-ncepea cu "E"...
I-a cumpărat şi o rochiţă;
Dar, dacă dragoste nu e?!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşul, după o vizită la bordel

- "Am păţit ruşine mare!
(Să mă bată Cel de Sus.)
Sper ca data viitoare
Să nu uit de ce m-am dus!"

epigramă de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de toamnă

Toamna a-început să pună
geană peste geană.
Tuturor vrea să ne spună
că se lasă iarnă.

Obosită, odihneşte
pânâ-n anul următor,
Când revine şi vesteşte
că va fi mai roditor.

poezie de Dumitru Delcă (19 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zis-a moşul babei lui, în plină criză de covid19

Tu, la ora actuală,
-Zise moşul cu umor-
Dacă mori de altă boală,
te omor!

epigramă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azorică fără frică (poezie pentru copii)

Azorică fără frică
A văzut el o pisică:
Mâţa, stă şi mieuna
Toată lumea enerva.

Poate îi era fomică:
Minte proastă de pisică;
Poate mâncărica ei
A-nhăţat-o un grivei.

Azorică fără frică
A fugit după pisică:
Pisica s-a speriat
Şi în pom s-a cocoţat.

Cocoţata, speriata
A văzut că e lătrată
Lătrată de Azorică
De căţelul, fără frică!

Ce să facă o pisică
Lui căţelul, Azorică?
Din pom, de va coborî
Câine... o va omorî!

Dar pisica, are gheare:
Fiinţă miolăitoare,
De atâta miorlăit:
Toată lumea a trezit!

Stăpânul, când a văzut
Azorică, ce-a făcut:
A venit să îşi salveze
Pisicuţa-i... siameze!

Siameza, curajoasă:
Pisică foarte frumoasă;
Ghearele, şi-a ascuţit
Şi căţelul... l-a lovit!

Şi să vezi ce scheunat
Pisica: l-a zgâriat;
Şi să-l vezi pe Azorică:
Ce mai fuge de pisică!

Asta e, de nu gândeşti:
Uneori, o mai păţeşti,
O fi ea, pisică mică
Dar se apără de frică.
***
Azorică fără frică
Are frică de pisică:
Acum este puturos
Şi de pisică... fricos!

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nasul lui Moş Crăciun

Crăciunul nu-i o amintire
dovadă este iată Moşul
pe-afară ninge în neştire
şi plin de stele pare coşul

Dovadă totuşi este Moşul
Crăciunul nu-i o sărbătoare
a treia oară va cânta cocoşul
să-l auzim pe cine doare

Crăciunul nu-i o sărbătoare
pe-afară ninge în neştire
zăpada ce mânca-va oare
Crăciunul nu-i o amintire

Dovada este totuşi Moşul
şi nasul tău copile roşu

poezie de Costel Zăgan (18 decembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşul şi baba adorau să se joace de v-aţi ascunselea. Baba dimineaţa ascundea ţuica, iar dacă până seara moşul nu o găsea, venea rândul babei să se ascundă.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a bătut moşul la uşă

Mi-a bătut moşul la uşă
În mână c-o nuieluşă
Şi mi-a spus că-i supărat
Pentru al lumii păcat...
Privind cu înfrigurare,
Pe Pământ e jale mare...
L-am primit cum se cuvine,
Cu o sfântă plecăciune;
Iartă-mă, Sfinte Părinte,
N-am fost atât de cuminte...
Ca un creştin smerit pe loc am mărturisit,
Ştiu şi eu că am greşit,
Sunt ca orice muritor, fiind supus păcatelor,
Mai pierd vremea fără rost,
Vineri nu mănânc de post,
Vorbesc vorbe cu mânie,
Nu prea merg la Liturghie,
Mai bârfim, mai clevetim,
Semenii nu prea-i iubim,
Trăim viaţa în mândrie,
Gândind doar la avuţie...
Nu gândim că toate-s spini şi rămân deşertăciuni,
Viaţa o luăm în glumă, uităm ceasul de pe urmă,
Nu ştim de mai apucăm cu Domnul să ne-mpăcăm,
Case avem cât un palat, sufletul ne e sărac...
Şi la ziua judecăţii, greu găsim uşa dreptăţii.

poezie de Livia Mătuşa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a bătut moşul la uşă

Mi-a bătut moşul la uşă
În mână c-o nuieluşă
Şi mi-a spus că-i supărat
Pentru al lumii păcat...
Privind cu înfrigurare,
Pe Pământ e jale mare...
L-am primit cum se cuvine,
Cu o sfântă plecăciune;
Iartă-mă, Sfinte Părinte,
N-am fost atât de cuminte...
Ca un creştin smerit pe loc am mărturisit,
Ştiu şi eu că am greşit,
Sunt ca orice muritor, fiind supus păcatelor,
Mai pierd vremea fără rost,
Vineri nu mănânc de post,
Vorbesc vorbe cu mânie,
Nu prea merg la Liturghie,
Mai bârfim, mai clevetim,
Semenii nu prea-i iubim,
Trăim viaţa în mândrie,
Gândind doar la avuţie...
Nu gândim că toate-s spini şi rămân deşertăciuni,
Viaţa o luăm în glumă, uităm ceasul de pe urmă,
Nu ştim de mai apucăm cu Domnul să ne-mpăcăm,
Case avem cât un palat, sufletul ne e sărac...
Şi la ziua judecăţii, greu găsim uşa dreptăţii.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!