Da
am auzit
luna plângând
uitase să-și despletească părul
în fața nopții trecute
lumina-i palidă
și dezolanta-i căldură
păreau
că aparțin altei lumi
picior de om nu ar fi călcat acel tărâm
aproape că nici mie
nu-mi mai miroase a toamnă
ultimu-i parfum
mă aruncă
în somnul adânc
mă poartă
în punctul cel mai îndepărtat de omenire
solitudine extremă
aerul îl văd mai limpede
dar nu plâng
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Tu, Toamnă...
N-ai unde să-ți ascunzi rugina, Toamnă!
Nici vuietul ce îți vibrează-n clopot,
Nici fuga precum caii negri-n ropot,
Nici picurii de ploaie, rece, doamnă!
N-ai cum s-ascunzi aroma de rășină
Nici floarea daliei ce lăcrimează,
Nici țipătul de păsări ce migrează...
Nu poți să te transformi într-o străină!
C-atunci, muri-vor vremurile-n mine
Și m-oi preface-n barcă plutitoare,
Voi fi luntrașului nemuritoare
Și-l voi iubi mai mult decat pe tine.
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum de toamnă
Picături din toamne roze
Las din geana pleoapei mele,
Adunate-n nopți cu stele
Din parfum de tuberoze.
Să ne-adoarmă în hipnoze,
Rănile să ni le spele,
Picături din toamne roze
Las din geana pleoapei mele.
Licurici ne-aprind veioze
Dacă-mi săruți dulcea piele,
Construi-vom lotci cu vele
Sub cearșafuri de vâscoze...
Picături din toamne roze...
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturii sunt liberi...
Fluturii sunt liberi în părul femeii trecute de patruzeci de ani...
Palmele ei, două amprente pe umerii goi a celui ce o soarbe timid.
El știe că trupul ei are mirosul unei nopți de vară.
Știe că buzele ei sunt vopsite cu o petală
de mac,
iar zămbetul ei despică în două apele limpezi, ce leagănă luna...
Femeia aceea, trecută de patruzeci de ani, poartă un cuib în inima ei.
Acolo-și adună toate trăirile, diminețile despletite, nopțile pline cu foșnet de îngeri aprinși...
Ea trece prin ploaie ca printr-un vis mult așteptat.
Iubește acele păsări ce i-au ciugulit umerii,
lăsăndu-i mici semne,
în formă de lacrimi.
Ea strânge la piept răsăritul,
își face din el rochia de zi,
ca mai apoi
să poată dansa
cu tălpile goale
pe trupul acelui bărbat iubit...
Femeia aceea tulbură somnul cerbilor,
deschide o fereastră în frunza abia căzută
și dă naștere altei lumi.
Doar ea știe că fluturii sunt liberi
în părul ei ca o pădure
trezită la viață
de o harpă căzută din cer...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă
"Zilele mele ca umbra s-au plecat și eu ca iarba m-am uscat."
(Psalmul 101: 12)
Au ruginit copacii, dragii mei
Și în arama lor e un apus,
Precum trecute viețile de zei
Uitați în umbra crucii lui Iisus.
Din ramuri aripi galbene se rup
Și spre pământ își poartă zborul trist,
Albinele ascund lumina-n stup
Să crească-n ceară lacrimi pentru Hrist.
În frunzele pierdute mor pe rând
Frumoase nenăscute primăveri,
Iar îngerii se-nșiruie plângând
În așteptarea altei Învieri.
Și sunetul de clopot e-arămiu,
Chemând la slujbă sufletu-mi boem;
E toamnă, dragii mei și nu mai știu
Dacă-s iertat de biblicul blestem...
poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel pentru Alexandra
Doamne!
Să-mi fie cu iertare indignarea,
Să plâng floarea de crin, TE rog, mă lasă,
Că-s mamă și-acel fâșâit de coasă
M-a făcut ieri, să aprind lumânarea!
S-ascult al îngerilor buni cântarea,
Jelitul scrânciobului de acasă...
Să-mi fie cu iertare indignarea,
Să plâng floarea de crin, TE rog, mă lasă!
Să aud vântul făcând adunarea,
Păduri și păsări, voal din râu să-i țeasă...
Dar cui? Și pentru cine? Ce mireasă?
TU unde-ai fost? I-ai auzit chemarea?
Să-mi fie cu iertare indignarea,
Să plâng floarea de crin, TE rog, mă lasă!
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul florilor
Pâlc de margarete-n floare
Capu'-n fața ploii-și pleacă!
Trist e-albastrul din cicoare,
Bobocii n-o să-și desfacă!
Nu se văd raze de soare,
Vremea astăzi e posacă,
Pâlc de margarete-n floare
Capu'-n fața ploii-și pleacă!
În a cerului altare,
Tobele nu vor să tacă,
Zarea pare că-i opacă,
Ramuri, frunze temătoare,
Capu-n fața ploii-și pleacă!
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În jurul meu, se sparg oglinzi de ape
Și bucurii se spânzură de maluri,
Un pescăruș, alb, mă renasc din valuri,
Să zbor, să-mi fie cerul mai aproape.
catren de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe un tărâm îndepărtat
Aș vrea să fie-adevărt,
Că, după ce nu voi mai fi,
Pe un tărâm îndepărtat,
Părinții îmi voi întâlni,
A mamei mână s-o sărut,
Pe tata să-l îmbrățișez,
Să fie noul început,
În preajma lor să mă așez,
Ei, doi bătrâni striviți de ani,
Din lume duși cu bun temei,
Eu, bir plătind la veterani,
Mai gârbovit chiar decât ei,
Ne-am despărțit pe când eram,
Ei, la al vieții trist sfârșit,
Iar eu, ca fructul de pe ram,
De miezul vârstei pârguit,
Azi eu sunt mai bătrân ca ei,
Și m-or privi nedumeriți,
Neștiutori, de au temei,
Să fie triști sau fericiți...
Dar, cum o fi, cum nu o fi,
Aș vrea să fie-adevărat,
Părinți că se-ntâlnesc cu fii,
Pe un tărâm îndepărtat...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În aerul gol
în aerul gol
pot semăna cuvinte pe brațul tău
făcând din el o ramură cu frunze
ultima silabă ți-o așez pe buze
pot aduna amiaza din albastru
eliminând aroma ei de posacă toamnă
și strigătul din frunzele de aramă
pot lega plecările din ochi
de echilibru formelor precare
ale lucrurilor născute în lumină
de mâinile ce se căznesc
s-aducă cerul mai aproape
de dansul surd al ochilor de lună
te voi alege prada gândurilor mele
împodobindu-te ca pe un singur pom
în aerul gol miroase a veșnicie
a rai și a uitare.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre altă poartă
Simt timpul peste anii mei cum zboară,
cu aripile-ntinse mă seduce,
din depărtări, în fiecare seară,
un dor pribeag în suflet îmi aduce.
Îl pun în partituri pe triolete,
să îi alin durerile-ancestrale,
dar răscolind apusuri violete
el își adună armele virale...
Mi-aduce amintirile păstrate
pe brâul sacru-al marilor redute
din neuitări de visuri adunate
sub umbrele iubirilor trecute.
Adorm târziu când luna, la fereastră,
coboară în tăcere sub o stâncă,
iar florile, uitate într-o glastră,
parfum vrăjit prin cameră aruncă.
Și visul meu ajunge, peste vreme,
pe-o margine de amintiri uitată,
ca de acolo-n grabă să te cheme,
să te mai văd zâmbind încă odată.
Dar vremea care trece nu mă iartă,
povara anilor devine tot mai grea,
însă-mi apare-n fața altă poartă,
mă luminez mergând smerit spre ea!...
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublishers, București, 2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre altă poartă
Simt timpul peste anii mei cum zboară,
cu aripile-ntinse mă seduce,
din depărtări, în fiecare seară,
un dor pribeag în suflet îmi aduce.
Îl pun în partituri pe triolete,
să îi alin durerile-ancestrale,
dar răscolind apusuri violete
el își adună armele virale...
Mi-aduce amintirile păstrate,
sub brâul greu al marilor redute,
într-un seif de visuri adunate
din umbrele iubirilor trecute.
Adorm târziu când luna, la fereastră,
coboară în tăcere sub o stâncă,
iar florile, uitate într-o glastră,
parfum vrăjit prin cameră aruncă.
Cu visul meu ajunge, peste vreme,
pe-o margine de amintiri uitată,
ca de acolo-n taină să te cheme,
să te mai văd zâmbind încă odată.
Dar vremea care trece nu mă iartă,
povara anilor devine tot mai grea,
însă-mi apare-n fața altă poartă,
mă luminez mergând uimit spre ea.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?
Scherzo
De ce, când o furtună,
S-bate pe pământ
Cu furie nebună...
Cânt?
De ce, când luna plină
Revarsă peste crâng
Divina ei lumină...
Plâng?
De ce, când treci semeață
Și nu-mi zici un cuvânt,
Nici nu-mi privești în față...
Cânt?
De ce, când brațe goale
La piept cu dor mă strâng...
În de mătase poale
Plâng?
De ce? Că știu: părere
E tot pân' la mormânt!
Plăcere plâng... Durere...
Cânt.
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Femeie
Femeie,
Cu trupul alb și fin,
Cu delicat parfum de crin,
În fiecare clipă mă stârnești,
Și carnea-mi răscolești adânc
Cu voluptate, foc și gheață.
Femeie,
Trupul tău e fructul interzis,
Și-n fața lui
Cad în genunchi și murmur:
"Pot lumi să piară,
Și munți să se scufunde,
Tu Dumnezeu îmi ești: Început/Sfârșitul!"
Femeie,
În fața ta... mă plec.
poezie de Floarea Cărbune
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Femeie
Femeie,
Cu trupul alb și fin,
Cu delicat parfum de crin,
În fiecare clipă mă stârnești,
Și carnea-mi răscolești adânc
Cu voluptate, foc și gheață.
Femeie,
Trupul tău e fructul interzis,
Și-n fața lui
Cad în genunchi și murmur:
"Pot lumi să piară,
Și munți să se scufunde,
Tu Dumnezeu îmi ești:"Început/Sfârșitul!"
Femeie,
În fața ta... mă plec.
poezie de Floarea Carbune
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în italiană.Sub luna plină, în fața treptelor
Sub luna plină,-n fața treptelor, s-au scuturat toate florile de cireș,
Învăluită-n fum, ea pare tristă acolo-n pat.
Simte astăzi același regret ca acum un lung an în urmă.
Cele două cosițe-s un nor destrămat, fața ei e palidă și străvezie,
Corsetul rubiniu este ud de la atâtea lacrimi.
Dar care-i pricina pentru care suferă astfel?
În fața ferestrei, ea zace-n beția unui vis.
poezie de Li Yu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nihil nove
Nimic nou. Nici vechituri nu-mi scrii,
De ce să te mai obosești zadarnic,
În orele nopții de toamnă târzii,
Adormi în pace. Să nu-mi scrii.
Totu-i vechi. Doar din supreme reverii
Adună-ți amintiri cu gândul harnic,
Căci știu precis, n-o să revii
Rugându-te; nici să nu-mi scrii.
Nimic adevărat. Pustiu ca în prerii
Un gând mă-nconjură amarnic
De te-aș chema știu: n-o să vii.
De aceea e mai bine să nu-mi scrii.
Nu studia nimic. Catrene parodii
Nici versul epigramelor zburdalnic
Totul ce reiese din atâtea poezii
Rezultă că te rog, nici să nu-mi scrii.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăiasa nopții
În micul meu palat de gheață
Pătrunse-n gând înaripat
Un vis ciudat, o preafrumoasă
Pe con de lună argintat.
Zâmbesc și-i spun cu-nțelepciune
-Adresa-mi pare ai greșit
Nu mai sunt eu acela care
Un braț spre tine să întind.
Crăiasa nopții imi aruncă
Din falduri un parfum de floare,
Mirajul viselor trecute
Iubirea care incă doare.
Și-a dispărut precum venise
Discretă, amintire tandră
Rămân s-aprind in casă focul
In ziua care stă să cadă.
poezie de Doina Bonescu din Zăpezi topite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
... nici străzi nici strofe numele nu-mi poartă
și nici corăbii ancorate în vreun port
atâta doar, în fața raiului, la poartă
voi bate eu și numele ce-l port...
catren de Iurie Osoianu (21 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descătușarea
străpung liniștea sângelui și curge cu întuneric
trece prin haos
nu se întoarce nimic înapoi
întră pe porțile iadului
nu mai stăpânesc dâra luminii
totul se strânge-n valuri
apele nu mă găsesc și caută focul
mă dor încheieturile anchilozate-ntre oase
prin care aerul fluieră descătușarea
miroase a cenușă risipită-n vânt
încep să bată clopotele-n dungă
ca la o moarte ruptă din cer
și lăsată-n drumul altei lumi
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pregătit de-o tainică
întâlnire în drum spre zare
colbul se ridică când valul
se amestecă-n soare
la tine mă gândesc
oricât de departe ai fi
ești aproape de mine
stele de dorință vor arde
ascult timpul șopotind
cu tine mă voi întâlni
noapte de noapte bună
de pândă și seducție
la umbra șoaptelor
totul se mișcă în acele locuri
vântul ba se ascunde
ba se vede grăbit
luna se preface-n sferă
pășesc de-o taină în umbra
unui nor stăpânit de simțire
învăluit de aerul altei lumi
stăpânite de demonii frunzei căzute
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!