Aproximativ poezie

cunoaşterea luminii umbre strigă,
spre Domnul rugăciune-n penitenţe...
infern de vorbe vis îmbracă-n zdrenţe
pe când de nuntă-n veci îţi dau verigă.

iubindu-ne sub clipelor esenţe,
sub lacrimi moi de timp ce zori irigă
ci-n rouă taine-amorul ne exigă
în miezul simplei noastre existenţe.

adorm la tine sub sprânceana deasă
zidind în urmă veghe-n stih puţin
de sub crepuscul dimineţi să iasă.

iar slava toată sfinţii toţi o ţin
să nu se surpe de cu zbor, mireasă
pe buza ta cuvânt pe-oglinzi devin.

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Poetul tău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără alte cuvinte

(sonetul de timp)

renasc tăceri, ruine emulsive,
tu-ndestulezi cu taine-a ta ulcică
ci între noi a depărtări despică
o sete-n sânge fiert, stingând misive.

şi-n rugăciuni fiind infern de frică
expectoram mirări şi moi, lascive
la uşi erau doar umbre convulsive
a înviere-n crucea noastră mică.

aceleaşi vorbe am spre a ne spune
în stih seninul mi s-a domolit
dar pe mai mult e de nimic genune.

îmi amintesc sonetul monolit
şi clar şi verde, da-n clepsidră dune
furtuni de timp truisme-au dezvelit...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Cupidon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Batista cu neuroni

păsări de timp prin aer de clipe
Domnul ce moare din carnea povară
nimeni de oameni nimic duc pe-altare
ape de gând nălucind în ulcică
lacrimi zidesc pe chipuri zeire
cerul e-o raclă-n trupesc rugăciune
şi iarăşi e iarnă-n cuvinte la mine

acasă e unde dumnezeu e copacul
iar mărul cu şarpe-n infern decupat
e doar să zărim mai lesne lumina

pe tine iubesc locuire de şoaptă
precum aş înfige o taină în moarte
în viul enigmei rămăşiţă de abur
suind dintr-o piatră în caldul imens
electrică urmă de rouă de zori şi zi re carnată

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din umbră

sub nemişcarea obiectului umbra îi aleargă împrejur
de fiecare dată când îţi neclinteam sărutul
dragostea alerga împrejurul clipei
către ziuă îmi luam sărutul de acolo
să poţi rosti,
în jurul vorbelor stingeai umbre
ochii cerului tău se mai umbreau cu puţin de ploaie
îţi rostogoleam atunci în auz o umbră a pietrei de haz
eram un sisif negociindu-şi preţul nimicului de iubire
amestecându-ni-se umbrele pietrelor noastre iubeam
iscălind tăcerea din crepuscul de noapte
într-o rouă atât de ciudată
că ne cădeau căciulile de pe cuget

în calea luminii obiectul naşte întunericul minim
cum adus în calea ta mă nasc în iubire,
dragoste, umbră...

dimineaţă, ploaia ne plânge în ochi
şi pe-afară

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Thor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Phoenix cu lebădă

Din amintiri vopsite în lumină
Renaşti ca pasărea din scrum fierbinte
Mi te aşezi în rană şi cuvinte
Şi-alint ţi-e-n zbor, statuia e-n ruină.
Rostogolind o clipă înainte,
Sperându-te, un vis mi te închină
Pe-sdânc de sânge bând alean, pricină
A curge înăuntru, pe-oseminte.
Zidind pe ieri biserici de tăcere
Aceleaşi vorbe am ebrietăţi
Iubirea tot morminte să-mi ofere.
Tu, oglindită-n ochi de gând mi-arăţi
Eternitate, dar pe-a ei mistere
E lebăda-n muţie, stih bucăţi...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Atena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coajă de enigmă

De te privesc în ochi am ploaie-nceată
Spre sărutare-alunecând spre buze
Acolo unde-i templul vorbei muze,
Tăceri de timp adorm în clipă, iată!

Că veşnicia are răni difuze,
Ne doare liniştea, de stih diată
Şi umbra, ce ne-o fi din trup tăiată,
Ci poate vers ne va sui din spuze.

Că lebede în cântec ne sting lutul
Tot mai aproape, carne nimicind,
Ci-n încă astăzi ne zidim trecutul.

Şi-n toate-a Domnului visăm cu jind
În duh să ne-mbrăcăm cu absolutul
Enigmei tegument din stea cojind...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul fără cititori

la umbre întrebuinţezi lumină
în piept ţi-e aerul zburat de îngeri
şi-n miezuri duci minciunii dese-nfrângeri
eres din nopţi crepuscul să deţină...

că vine dimineaţa-n veci, de plângeri
a căror oameni le vei râde-n cină
ce-ţi caută în lutul tău pricină
da'n duh sunt ale Domnului răsfrângeri...

oglinda a icoană te arată,
dintâi murind, devin un necrofag
şi-n putrezire gândul mi-e-n erată...

doar vis rămâne, însoţit de drag
de tine,-n amintirea înserată
şi lumii mersu-i de-adevăr beteag...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De tine

te beau singurătăţi, fântână tristă,
femeie-n rugă lacrima ce-ţi suie
zidind cu trudă-n amintiri statuie
şi slavă clipelor ce-n azi există...
în lutul tău ci încă mâine nu e...
tu vorbe scuipi hârtiei în batistă,
oglinda ţi-e icoană egotistă
şi crucea-mpodobită-n duh de cuie.
eterică, de-abis şi nupţială
tu întocmeşti în ploi privirii lege
în faptul meu de-a fi a te-nţelege
şi dulce eşti în blânda ta sfială.

la urmă toate sunt luciri de îngeri,
izbânzi ce-n tot se reazemă-n înfrângeri...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Animagus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Admis sub ruine

Tu alergândă-mi eşti în vis pe-alee
Şi respirând o taină a aduce
O patimă de sânge-n nopţi pe cruce
Pe cât mi-e miez în coaja ta atee...

O cale-n mâine-n amintiri uituce
Din cerul clipelor îmi verşi, lactee
Când Domnul haina vremii îşi încheie
Iar dedesubt carnal la gând reduce...

Plăpândă-n duh exişti pe-a mea vorbire
Ce uneori icoană-i în oglinzi,
Un stih mai trece, decupând orbire...
Pe-altar, în templu pe la zei mă vinzi...

În stinsul de răscoală în iubire
de stea-n nojiţe-s spânzurat de grinzi...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Atlantida
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea asta nu e nemaizisă

aceleaşi umbre-n taine mă cufundă
tăceri beţive-n clipelor izvoare
cuvânt rodeşte-n albul ce ne doare
în hram de veac ori numai de secundă.
ci chipul tău pe ochi mi-e sărutare
în mine strigi poeme, mă inundă
o sete spre divin vestind în undă
de nuntă siderală căutare.
povestea asta nu e nemaizisă
scriind de lut un stih cu vicleşug
dar îngeri încă-s har acolo-n clisă.
vedenii de lumină-n vis conjug
portiţa Raiului când e închisă
deşi-n sorginte-mi nasc deschis coşciug...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vicii

întâmplătorii îngeri ţipă-n vicii
îţi suie-o rugăciune din ţigară
a ceartă ţuica strică pacea rară,
ci unelteşti cu sfinţi spre zbor indicii.
şi clipe-n mâine ţi se-adăugară
mereu în sân cu timpul, şarpe-al fricii
zidind pe calea albă edificii,
de cuget noapte-n insomnii de ceară.
păcatul din iubire sânge soarbe
îmi eşti în carne foame nălucind
din setea ta izvoare se desprind
pe gură dându-mi vorbe, stihuri oarbe.
da-n urmă-s toate de mormânt nărav
cu Dumnezeu în piept şi-n vis zugrav

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Minerva
Comentează! | Votează! | Copiază!

În frica de cuvintele mari

De sub fior tu stih ridici, frumoaso,
Te recunosc a umbră de a toate
De-i ninsă noaptea sub cuvânt ce poate
Rosti a veci sub clipa ce-ai abstras-o.

Prin viaţa asta ce păşeşte-n zloate
Voi ţine nuntă de tăceri, mireaso,
Sămânţa tainei să-ncolţească las-o
Că nudă e minciuna-n geam ce bate.

La facere şi moartea ni se naşte
Pictând crepuscul pe un zor de zi...
Din poezie când te vei trezi
Găsi-vei oameni fără mas la moaşte.

În frică de cuvintele prea mari
Ascult la arborii de vânt flecari...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în dimineţi de rouă

În dimineţi de rouă... parcă,
Te regăsesc vibrând fierbinte
Şi mii de doruri mă încearcă,
Dinspre tăceri, înspre cuvinte.

Vrea timpul, iar să se întoarcă
Şi visele... mi-le tot minte
În dimineţi de rouă... parcă,
Te regăsesc vibrând fierbinte.

Destinul, cu poveri se-ncarcă
Vâslind mereu spre înainte
Cu-a dragostei eternă barcă,
Când vin luceferi să te-alinte

În dimineţi de rouă... parcă.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi de ploaie

Statuie-i amintirea, timp îndeamnă
spre viitor, din ou de azi să iasă
ca umbra ce-n lumină e crăiasă
când frunza-n brâu îmi rugineşte-a toamnă.

Imaculări sub vorbă numeroasă
pe tine-n stih de linişte condamnă...
În poezia nefiinţei, Doamnă
eu nupţial duc lutu-n a ta Coasă.

Iar Dumnezeu, în sacrul domiciliu
pictat e-n a enigmelor pereţi,
pătat de Om cu rugăciuni... Şireţi
se-adună Şerpi cu Mere în sigiliu...

Ci tu, femeie ce-n păcat exişti,
ai ochi de ploaie, uzi de taine, trişti...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu zadar adesea

renasc mirări în oameni zăvorâte
şi mă-nsoţesc adesea cu zadarul
drumeţ spre unde-mi cade-n soartă zarul
şi vise-având eternităţii câte.

tăcerea-mi adânceşte-n lut habarul
sub ceruri în lumină coborâte
de timp tu ai sprâncene mohorâte
femeie ce-n cuvânt îţi verşi nectarul.

priviri lăuntrice în tine-arunc
venind, nălucă, din eresul ploii
şi dulce-mi înverzeşti în albul foii
pe-albastru ţărm, în nemurire prunc.

e prin tenebre noaptea-n ale sale
vestiri de nuntă-n zile colosale.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oul stihului

priviri de drag înfig atunci în tine
când ochii lin îţi plouă diamante,
suind în gheţuri fierb în ode-andante
tăceri nespus rostindu-mi pe retine.

şi-n dulce diavol drumuri delirante
păşeam râzând cu lacrimi clandestine...
ivind în teatrul omului cortine
se naşte nefiinţa-n vis vivante.

ibovnic zâmbetului tristul piere,
în văzul tău mă uit, mă-nseninez
şi mi se-ntâmplă-n Rai apropiere.

în Oul stihului ţi-e Domnul miez,
peniţa mea-i spre cânt de încheiere
zadarului în care, lut, viez...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infinit vorbă hazlie

Când a-ntuneric plânge-n om secundă
ce-n gânduri existenţa îi veghează
tu urci spre cer din stele pe o rază
rostogolindu-ţi lacrima rotundă.

Îţi e privirea de altar şi trează
îţi este rugăciunea-n clipei undă
a curge, piatra morţii s-o ascundă,
clepsidra încă să nu ştie oază.

Când însă-i a crepuscul cărnii printre
coşciuguri nefiinţe ce-şi ascut
îmi pare-n umbre înger nenăscut
în sacrul zar a linişte să intre.

Tăcerile în sânge m-au orbit,
doar duhul meu aleargă-n infinit...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om nestins

[sonet schizo]

e piatra grea sui-n aureolă
şi calea-i plină de nectar sisific
pe-altare gândul către-amor sacrific,
tu dulci absenţe cerni sub stea frivolă...

pe-atunci era doar clipa, timp mirific
acum sunt leaturi, spre-asfinţit gondolă
singurătatea-n sete benevolă
izvorul trist îmi cere să-l purific...

din amintire îţi trimit misivă
că azi spre mâine ţin poveri de-amurg
cu moartea-n ţâţa vieţii, succesivă...

că mă tot nasc în umbre care curg
din veci să car fiinţă pe potrivă
a tot de om nestins şi demiurg...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înşirând cuvinte goale

(sonet epigonic)

pustiu de tine creşte-n arbori sferici,
au poamele-ntr-o linişte năucă,
zidind ruine, Ană, dor m-apucă
să ies din burţi de peşte în biserici.

vopsit în bezne-i drum să mă seducă,
dimensiuni de patru-n vise serici,
te recunosc a depărtare clerici
clădită în peretele de ducă.

în plai picior spre raiul gurii merge
s-ajungă duhul tot la jar enorm
de unde pasărea de stins se şterge.

iar chipul încă-n ape îmi adorm
şi-auzul la izvoare-aştern pe cerge,
beţie-n susur, preţ aeriform...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Apollo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martor ocular în zori de zi mâine

adoarme-n racle moartea uriaşă

s-a luminat şi-i ceas născând de rază

iar clipa tace şi-n etern veghează

că vine dimineaţa-n veci nuntaşă

pe drum pustiu trec oameni către Oază

rămân acolo suflete ce-nfaşă

pe Domn în adevărului cămaşă

că pe Pământ minciuna fiinţează

&

pe frunze-n brâu ne e pătat de rouă,
ci sângele ne e canicular
şi lacrimi de dorinţă-n şoapte plouă.
sicriul se trezeşte, singular
să frângă inimile amândouă...

mărturiseşti cerneala-mi ocular

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Uraganul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveam un vis că pot să zbor ...

Aveam un vis că pot să zbor,
Să mă înalţ pe-un colţ de nor
Şi-n palme, strâns, să ţin o stea,
Ca pe un pui de rândunea.
Să stau cu luna la taifas,
Să depănăm tot ce-a rămas
Nespus, până în zori când pier
Toate sclipirile din cer,
Când în străfund de orizont
Doar zori de zi mai sunt în cont.
Aveam un vis că pot să zbor,
Dar astăzi nu e niciun nor
Pe-al cărui colţ să mă ridic,
Aşa că de la vis abdic
Şi cu aripi de vis înfrânt
Ce se vor zbate pe pământ,
Mă voi trezi din dor de zbor
Doar încă-o dată ca să mor...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!