Dezavuare

l-am ajutat pe Dumnezeu
să se privească-n oglindă

aceasta s-a spart

la fel cum mori pe dinăuntru
când nu îţi îndeplineşti

destinul

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu s-a decis

Mă uit în oglindă
Îmi place ce văd
Dumnezeu s-a decis
Şi face prăpăd
Demolează oraşe natale

Şi fumul felin mă gâtuie sec
Dumnezeu s-a decis
Azi mă înec
Cu pieptul şi mâinile goale

Ceasuri
Bilete mai vechi de un an
Pe toate-am vândut să strâng ban cu ban
Pe toţi şi pe toate-am ucis

Gara umbrită de schije de lemn
M-aşteaptă să plece cu mine
E semn
Dumnezeu şi azi s-a decis

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Custodele care aduce premoniţii de sus

am crezut că amărăciunea
se transmite genetic

într-o zi am spart oglinzile
cu oglinzile trecutului
şi am aşteptat roadele amărăciunii

câteva poveşti trăite pe margini
câteva tangaje ori turnuri de turnir

cam la fel de meticulos îţi decorezi camera
în care nu inviţi
pe nimeni

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dramatic

ştii cum e să calci
pe bumbi de tăceri
în tandem cu morţii
care bat
în tavanul pământului?

ştiu
cum să nu ştiu

tocmai de aceea
ne îngropăm sistematic
de la stânga
la dreapta

când n-ai ce face
scrii

şi când n-ai ce spune?

mori

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascuns

smoala vâscoasă
mă umple pe dinăuntru

m-am împrietenit
cu iedera
care m-a gâtuit

vocile osificate în pereţi
gurile fără gingii
înroşite în foc
umerii scofâlciţi
frunţile netezite de lacrimi

smoala vâscoasă
mă umple
până dau pe-afară
miezul abanosului
pe care l-am plantat amândoi

cu mâinile încrucişate
şi goale

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte mari de oameni mici

am învăţat cum e să fii
adult
de la naştere

pui frumos baloanele de săpun
la rever
şi laşi cocostârcii
să ţină drumul de mijloc
iar ei
când se ridică
te uiţi în stânga
te uiţi în dreapta
şi îţi târăşti corpul

niciodată obosit

până la încheietura mâinii
lui Dumnezeu

sau a cui o fi mai aproape

de iadul zilnic

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buze pergamentoase fără nicio expresie

i-am pus numele Persefona
pentru că avea coatele rotunjite
şi buzele ca o cireaşă târzie

mi-am dorit să fie
numai a mea şi a greierilor buimaci

când mă auzi cum tac
tu să taci

ea prinde contur în gândul meu
un fel de distopie
a florii de hârtie

Persefona,
cum ai dori
să-ţi împlinesc fantezia din antecamera de zi?

răspunsul întârzie

ştiu că voi şti
când ea va muri

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum fără drum

când mergi braţ la braţ
cu moartea
priveşte-o cu nesaţ
atinge-i poala

coboară-ţi vocea în balast
mestecă rumeguşul porţilor înalte
ajut-o să-ncalţe pantofii pe care
bocitoarele i-ar pune la
căpătâiul tău

şi, fără să îţi pară rău,
smulge-i masca
şi aşaz-o

în oglinda lui
Dumnezeu

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spart un cal

Am spart un cal de umbra lui.
Ce nechezat de iarbă! Ce hăţuri şerpuind!
Am spart un cal de umbra lui
văzându-mă murind.
Mi-am spart şi ochiul
cu care l-am privit
în cioburi de câmpii
iar calul singur a fugit
împrăştiat în mii.

Am spart un cal de umbra lui
Nu plâng! Dar ce păcat!
Era un cal cum altul nu-i
de umbră-ncălecat.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

nu ştiu dacă este
rugăciune
destin
sau hazard

dar s-a întors acasă
fără o aripă
în cuibul fără o pană

şi toate-i păreau în plus

pentru o înfruptare cu moartea
secunda îţi este infinită

ori

deloc

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi o să mori

deasupra unui câmp de flori
tu o să mori
şi voi lăsa ca testament
buchetul anemonei de ciment
apoi să-mi pui la căpătâi
lumina nopţii nimănui

acum sunt între rai şi iad
pe nicio frunză nu mai cad
doi ochi închişi în nufăr
şi nufărul cu grijă pus în cufăr

tu dacă vrei
la nunta mea
să demontezi stea după stea
şi să mă pui în locul lor

când luna urcă, eu cobor
în palma ta cu gust de ieri

ce poţi să-mi ceri
mai mult decât eu sunt când nu mai sunt
umbre de stele pe pământ

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hidrodinamica tachinării

îţi trebuie un copac
cu susul în jos
înfipt cu rădăcinile
în cele patru colţuri ale cerului
dacă vrei să trăieşti
pe o altă planetă
unde gravitaţia
nu ne mai este potrivnică

şi când ne respingem
ne atingem

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Folosind urmele roşii

este ciudat cum nu trebuie să faci nimic
pentru ca petalele cireşului
să ajungă
pe şotronul copiilor străzii

nu clipi
de prea multe ori
te întrebi
dacă nu cumva
chiar ei au căzut de acolo

de unde?

şi anotimpul negru îţi răspunde...

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neatinsă nicăieri

te-apropii cu sfială
de frunza rătăcită
a unui baobab
din jungla tropicală

o-ndeşi la sânul tău
ca pe o coţofană
te-nchini
te rogi
îngenunchezi
şi-apoi
cu mâinile-amândouă
o tămâiezi
până când vezi pământul
cum se crapă

tu dă-o de pomană
când toamna stă să-nceapă

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aforism

şi când te uiţi
şi când nu te uiţi

luna pătrată se rostogoleşte
mereu

în umbre

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

se şterge pământul de ochii mei
şi se-aşază la masă

îşi taie liniştit o felie din copii
o întinde pe un fel de pâine
închide ochii mei şi murmură un fel de rugăciune

apoi, cu un tăciune,
se-nfruptă pe nerăsuflate până pocneşte

el doar aşa primeşte
istoria nefericiţilor îngropaţi cu scandal
după o noapte şi-o zi la spital

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când m-am hotărât să cercetez infinitul

palme grunjoase
pe umerii ei

şi toate-acele nume de femei
care-ntrebau despre nimic
sau măsurau incandescenţa
becurilor din bordel

era şi el
cumva la fel de plictisit
tot încerca asocieri
cu o-ntâmplare elocventă

ţii minte cum ne-am întâlnit?

normal că nu
cea mai recentă femeie demnă de-a fi sclavă
era o văduvă bolnavă

care avea în loc de cecuri
incandescenţa unor becuri

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cina cea de Spaimă

demenţa mea – mormane de peşti
iubirea ta – copcă

te iubesc! urli cu undiţa
între dinţi

te iubesc... şoptesc eu...
de la prima îngurgitare
a lui Dumnezeu
până la ultima regurgitare
a dracului

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lampa stinge amorţeala

"Iubito, atinge-ţi obrazul,
Să simţi cum din palmele mele
Topesc dinăuntru-ţi necazul,
Punându-l în bolul cu stele.

Nu-mi eşti niciodată departe,
Te-aş ţese-ntr-o mie de flamuri
Şi simt cum din mine faci parte,
Cu trunchi, şi cu frunze, şi ramuri.

Preumblă-te veşnic prin casă,
Priveşte-n oglindă, priveşte
Cum iarna din tine se lasă,
Cum vara din mine te creşte...

Te rog să deschizi şi cămara
În care-am păstrat necuvinte,
Şi-acum, potriveşte-ţi brăţara
Iubirii şi-aducerii-aminte."

Din vis mă trezesc în vâltoare,
Cu pasul smerit şi firesc,
Pe buze-mi sărutu-i mă doare –
"Mai e puţin...", îmi şoptesc.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om sărac

Un om sărac.
Într-o zi la poarta mea,
A venit un om sărac,
Mi-a cerut să-i dau ceva,
Căci era tare înfometat.

Mi se părea puţin ciudat!
Eram gata, gata să-l refuz,
Dar l-am primit, l-am ajutat,
Chiar de eram puţin confuz.

L-am pus la masă, l-am servit,
Primul fel şi-al doilea fel,
Era aşa de mulţumit!
De parcă era-n al treilea cer.

l-am dat şi haine de-nbrăcat,
Şi ceva leacuri ca să aibă,
Mi-a mulţumit, ma-nbrăţişat,
Era vesel, nu-i venea să creadă.

Ma privit cu ochii-nlăcrimaţi,
Şi c-o voce blândă mi-a şoptit:
Fi de Domnul binecuvântat!
El să-ţi răsplătească însutit.

Multumesc! l-am spus şi eu:
Domnul să te binecuvinteze!
L-am încredinţat Lui Dumnezeu,
Ca să-i fie bine pe oriunde merge.

Ne-am despărţit prieteneşte,
Şi de-atunci la mine-n casă,
Orice sărac care păşeşte,
Va fi îngrijit şi invitat la masă.

poezie de Marcu Olimpiu (25 octombrie 2019)
Adăugat de Marcu Olimpiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ai, Tanţo?

Ce-ai, Tanţo, de te uiţi la mine
Cu ochii ăştia zgomotoşi?

Sunt anii roşi
De-atât reproş
Şi-aşa îmi vine,
Când mi-e bine,
Să fug în tine!

Ce-ai, Tanţo, de te cerţi cu noi?
Cum care noi?
Noi amândoi!

Cu buzele-astea-mpleticite
Pe lujer sur,
Nici bun augur,
Nici trandafir,
Nici chilipir,
Cu genele-astea aurite
Să mă dai lumii înapoi!

Copacii goi
Stau la taifas.
Mai e un ceas
Şi fug în tine,
N-a mai rămas
Nimic din mine.

Ce-ai, Tanţo, ce-ai de împărţit?
Lasă copilul ghemuit,
Unde e cald!
Cum unde?-n noi!
Cum care noi?
Noi amândoi!

Degeaba mi l-ai perpelit.
Copilul ăsta iar ne creşte,
Nici Dumnezeu nu ne iubeşte
Aşa cum ne iubeşte el.
Şi-i blând,
Şi-i miel,
De lacrimi chel,
Şi ne zâmbeşte într-un fel
Cum Dumnezeu n-a mai zâmbit.
Ce-ai, Tanţo, de nu m-ai iubit?

Tanţa zăcea
Pe-un colţ de stea.

Păcat de ea.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!