Furtună

Câtă luptă a luminii,
Câtă zbatere-n urgie
Se rup stelele din funii,
Tu, nu vezi azi plânsul lunii?

E pe cer stăpână frica,
Îngerii au amuţit
Din lumini îşi strâng aripa,
Tu, nu vezi c-au pribegit?

Mergi şi cheamă-n rugă Sfinţii
Şi pe Noe cu-a lui arcă
Să salveze Domnul pruncii
De înec şi neagra apă....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce zi...

.. Şi câtă legănare este-n ramuri,
Şi câtă graţie în frunze!
Perdele verzi mi-au croşetat la geamuri
Şi dor mi-e de sărut pe buze!

Ce zi! Şi câtă linişte mă scaldă,
Pe flori mai dorm boabe de rouă,
Doi fluturi au ieşit la promenadă,
E vis şi azi nu o să plouă!

Din când în când, se aude arcuşul
Viorii vântului ce cântă,
Şi păsările-au părăsit culcuşul...
În strană, îngerii cuvântă!.. "

Ce zi şi câtă legănare este,
Miraj şi încântare, e poveste!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Câtă speranţă'' (Regia Radu Afrim)

Dacă vezi "Câtă speranţă",
Oricât ai fi de cultivat,
Observi în ultimă instanţă
Că ieşi din sală... dezolat.

epigramă de Vasile Iuşan din Academice (2011)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O arcă a lui Noe fără Noe. Din neatenţie, sau poate din plictis, Noe s-a dat de-a rostogolul, a căzut în valuri şi s-a înecat cu doar o zi înainte de retragerea apelor. Iar noi habar n-avem cum să trăim mai departe, singuri, de capul nostru, şi ce ar trebui să facem de vreme ce ne-am născut cu toţii pe-o arcă plutitoare, sub un nor etern, în mijlocul mării.

Cristian Bădiliţă în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e nevoie să intri în fluviu ca să vezi câtă apă e.

proverbe italiene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când realizezi pentru prima oară ce banal de simplu e ceea ce căutai, te cuprinde un hohot de râs. Câtă agitaţie, câtă spiritualitate, câtă cunoaştere, cât efort, câtă teorie, câtă practică! Şi totul se dovedeşte în final a fi de o simplitate inimaginabilă.

citat din Marius Cretu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin şi apă

Tata Noe avea fermă de struţi şi de alte păsări, în stil mare,
El mânca oul cu polonicul dintr-o cupă cât o căldare;
Supa lui era Supă de Elefant, iar la cină peştele, un caşalot,
Dar oricum toate erau mici comparate cu coteţele din arca lui, socot;
Noe mai mereu spunea nevestei când se aşezau la masă,
"Câtă vreme nu intră-n vin, unde se duce apa chiar nu-mi pasă."
S-au rupt zăgazurile slavei şi apele au năvălit, căzând cum cade un perete,
Iar stelele de pe cer au dispărut ca bulele de aer din chiuvete,
Oceanele s-au umflat până în gâtul iadului, să-l astâmpere de sete.
Iar Noe, privind în sus: " Se pare că iarăşi plouă zdravăn, pe-îndelete,
Varful Matterhon o fi acum pe fundul mării, o biată creastă joasă;
Mie, cât timp nu intră-n vin, unde se duce apa chiar nu-mi pasă."
Dar tata Noe a păcătuit, ca şi noi, de altfel; a umblat pilit pe drum
Până când, drept pedeapsă, a început o secetă cumplită – cum, necum,
Nu se găsea strop de vin prin crâşme ori biserici, nici măcar de-împărtăşit,
Pentru ca Blestemul Apelor a secat toată seva fructului oprit:
Se afla apă numai pe altarul Celui Prea Înalt şi pe-a Episcopului masă,
Dar mie, câtă vreme nu intră-n vin, unde se duce apa chiar nu-mi pasă.

poezie celebră de G.K. Chesterton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un alt Noe

S-ar fi cuvenit, cum Noe animalele salvase –
Specii multe, minunate – de teribilul maelstrom,
Un alt Noe, chiar mai nobil, cu purtări mai generoase,
Să se-ndure şi pe-o arcă să le scape şi de om.

Să le ducă într-o lume unde omul nu le-ajunge
Cu-a lui suliţe şi praştii, cu-a lui laţuri şi-a lui puşti,
Şi să lase omenirea-n vanităţile-i nătânge
Doar cu ploşniţe şi râie, doar cu gărgăuni şi muşti.

Pasărea dodo blajină, însă comică în felu-i,
Poate-ar fi avut pe arca cestui Noe de trăit,
Bourul candid din codri şi puternic cum oţelu-i,
Porumbiţa pasageră veşnic s-ar fi veselit.

Tigri, elefanţi şi zebre care astăzi stau pe pragul
De a dispărea în beznă ca şi cum nici n-ar fi fost
Şi-ar fi regăsit acolo fericite iar meleagul,
Dacă după Noe-al nostru, un alt Noe ar fi fost.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă arcă a lui Noe

La fiecare Cină de Taină
mi-am învăţat sângele
să fie un super erou
Mi-am donat iubirile
căutătorilor de comori
cu pistolul la tâmplă
durerea
nu e decât
o altă Arcă a lui Noe

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Zborul în doi
nu se poate aşeza în linişti mirate
sorţii ce poartă cuie bătute
n-au zâmbete împlinite
şi de-ai fi putut să vezi
acel cine de tine din mine
ţi-ai fi văzut sufletul
şi în răsărituri
am fi ştiut trandafirii
nu spinii dintre noi
iar azi nu am fi ţinut de mână
însingurări....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sferic timpu-n nopţi şi zile...

(glossă)

Secunda-şi cerne trecerea sub gene,
La miezul-nopţii îngerii coboară
Să bea nectar albastru de genţiene
Şi să asculte scâncet de vioară.

Se-adună stelele în jurul lunii pline,
Luceafărul ocupă loc de-onoare
Şi în tăcerea clipei clandestine
Se roagă sfinţii pentru fiecare.

Netulburaţi de ţipete stridente
Lăstarii se înalţă în poiene,
Se odihnesc eroii-n pergamente,
Secunda-şi cerne trecerea sub gene.

În liniştea nocturnă poezia
Din ochiul muzei înspre mine zboară.
Când îmi cuprinde gândul extazia,
La miezul nopţii îngerii coboară.

Şi mă răsfăţ printre cuvinte sfinte,
Valsez cu epitete prin catrene,
Metafore coboară-n pas cuminte
Să bea nectar albastru de genţiene.

E clipa desfătărilor celeste,
Când Dumnezeu în rugă se strecoară
Să-şi impregneze ruga-n palimpseste
Şi să asculte scâncet de vioară.

Îşi oblojeşte universul tihna
De zbuciumul mustrărilor divine
Şi ca să i se ierte lumii vina
Se-adună stelele în jurul lunii pline.

Uşor lumina-şi face loc timidă
Şi zorii-ncep spre răsărit să zboare
Şi printre zvonuri în a lui hlamidă
Luceafărul ocupă loc de-onoare.

Mai gust din taina nopţii-o picătură,
Să mai rămână liniştea în mine
Şi în poemul ce îl am pe gură
Şi în tăcerea clipei clandestine.

Clepsidra se goleşte de-ntuneric,
Prin umbre se strecoară înc-un soare
Şi-n mersu-acesta ne-ntrerupt şi sferic
Se roagă sfinţii pentru fiecare...

Se roagă sfinţii pentru fiecare
Şi în tăcerea clipei clandestine
Luceafărul ocupă loc de-onoare,
Se-adună stelele în jurul lunii pline.

Şi să asculte scâncet de vioară,
Să bea nectar albastru de genţiene,
La miezul-nopţii îngerii coboară,
Secunda-şi cerne trecerea sub gene...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă frumuseţe! Câtă fericire!

Câtă frumuseţe îmi arăţi
Când cu ochii-n suflet îmi pătrunzi!
Dacă nu te văd, mă simt bucăţi;
Câtă frumuseţe îmi ascunzi!

Câtă frumuseţe îmi oferi
Când cu zâmbetu-ţi mă luminezi!
Dacă nu-mi zâmbeşti, nu am puteri;
Câtă frumuseţe îmi păstrezi!

Câtă fericire-mi dai în dar
Când îţi văd picioare, gât sau sâni!
Dacă nu le văd, sunt în zadar;
Câtă fericire îmi amâni!

poezie de Marius Robu (13 decembrie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul şi pictorul

Pictează-mi aripa,
meştere,
înmulţeşte-o apoi
cu aripa ta

şi vezi,
vezi,
câte ceruri îţi dau...

Eu, îngere,
nu prea mă pricep la
socoteli,
dar criticul,
criticul de artă-mi şopteşte
că-s nouă rânduri de cer.

poezie de N. Petrescu-Redi din revista "Literatura şi Arta" (15 mai 2008)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ca o rugă

grija pentru mâine:
farfuria de supă,
bucata de pâine
şi ce va mai fi după;

pacea din ogradă
sporul meu la trudă
fragedă o mladă,
mâna când asudă;

dulce sau amară
o vezi sau n-o vezi
face să tresară
mugurii-n livezi

o ispită somnul
o himeră plânsu-mi
pacea mea cu Domnul
şi cu mine însumi

viaţa noastră azi
fragedă păstrugă
când o fi să cazi
să înălţi o rugă

dă-mi Doamne răbdare
drept, să nu mă clatin
la apusu-ăl mare
să cad ca un paltin!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nimeni nu va şti câtă singurătate, câtă amărăciune, câtă renunţare se află îndărătul oricărei aparenţe de fericire.

Paulo Coelho în Veronika se hotărăşte să moară (1998)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb

Dincolo de deznădejde
înfloriseră salcâmii candelabre de alb
luminau paşii ce trecuseră de nicăieri,
păşeau cu privirea răsturnată
spre din aduceri aminte,
când candela aia lumina atâta viaţă
şi speranţa era un fluture albastru
şi azi, doar un azi
trebuie să pun pasul în faţa pasului
în drumul spre mai departe,
însă o culoare a rămas la tine
şi te rog să vezi cât de frumos plâng
alb
salcâmii....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din mica Arcă a lui Noe a crescut marea grădină a lui Dumnezeu.

aforism de Vasile Ghica din Chef pe Titanic (mai 2008)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

47

Înmugureau steluţele în zare
M-am agăţat de-un capăt de eter
Şi sufletul purtat ca-ntr-o visare
Îşi amintea de clipele de ieri,

Duios în palme am prins gândul
Şi-o rugă-am înălţat spre cer,
S-o poarte către Domnul, vântul
Şi tânără să fiu mereu...

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă cu poteci în cer

Văluri de lumină sfinţesc poteci în cer,
Pe ele umblă Domnul în clipe de eter.

Noi, îngerii iubirii privim în duhul său
Spre floarea fericirii ce-o dorim mereu.

Se deschid altare în biserici nalte,
De-am greşit vreodată păcatele-s iertate.

Noi nu greşim în rugă, găsim sprijin în cer
Pe unde umblă Domnul în clipe de eter!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vezi că iar...

De vezi că iar se face seară
Pe malul mării ce-l călcăm,
În aerul domol de vară,
La pas amoru-l confesăm.

Şi strâns ţinându-ne în braţe
În foşnetul ambiental
A cerului sfere ne-nhaţe
Întru spectacolul astral.

Şi-om admira frumoasa lună
Cum se ridică liniştit,
Pe-al nopţii cer ca o stăpână
A stelelor ce-au răsărit,

Deasupra mării tremurânde
Scăldând un gingaş licăriş
Ce va dansa în joc de unde
Pe-al valurilor unduiş.

Şi în lumini ce vor străbate
Al nopţii văl pulsând pe cer
În slava nopţii fermecate
Dulceaţa gurii am să-ţi cer.

Iară pe gură-mi, tu, stăpână,
După ce gura îmi vei da,
Sub raze galbene de lună,
Vei deveni uşor, aşa...!

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (24 septembrie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din frunză rost

Sunt frunze care cresc cu dor
Din verde îşi pictează-naltul
Şi se înalţă în albastrul
La rând şi cer şi roş covor,

Sunt frunze care cresc tăcând
Şoptind iubirea-n adiere
Când luna trece în tăcere
Şi răsăritu-i este gând,

Sunt frunze verzi când greu omătul
Stă să adoarmă foşnetul,
Semeţ îndură frunza vântul
Căci rostul ei e verde-n Domnul.

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!