Lui Bogdan Ispas

Eu sunt mândru, ştiţi voi bine:
Nimeni nu mai e ca mine!
Şi nici n-am realizat...
Facultatea-am terminat?!

epigramă de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delicateţe

Am de toate şi mi-e bine,
Nu mai e nimeni ca mine;
Sunt un oltean delicat
Şi-mi ţin prazu-n diplomat.

epigramă de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marinei Voinea

Eu sunt cu un an mai mică,
Dar să ştiţi că sunt voinică!
Mă măsor chiar şi cu voi...
Nu vreau să dau înapoi!

epigramă de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Şefu'! Şefule!
Lucian: Hmm... Ce-i, mă? Ce s-a întâmplat?
Nistor: Am terminat, toţi! E rândul tău să citeşti acum, şefule.
Lucian: Ah, da... E rândul meu... Deci, aţi terminat, toţi... Ştiu că v-aţi aştepta acum să vă prezint raportul meu, însă cum sunt prea obosit, nu cred că voi putea să vă satisfac aşteptările... Staţi aşa, n-am terminat ce aveam de spus! Deci, n-am să vă prezint eu raportul meu, în schimb... Nis, te rog, ia-l şi prezintă-l, tu în locul meu!
Nistor: Eu, şefu'?! De ce eu?
Lucian: Pentru că aşa te-am rugat eu, mă, de aia! Ce nu pricepi?
Nistor: Bine, şefu', dacă mă rogi tu, am să-l prezint eu în locul tău.
Lucian: Mersi, Nis...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful unui glumeţ

Sunt aicea pe vecie,
Dar să ştiţi că n-am regret:
O ţin într-o veselie,
Deşi n-am mobil, nici net.

epitaf epigramatic de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Sper să nu uiţi ce ne-ai promis.
Lucian: N-am să uit. De acum încolo, nu voi mai sta izolat, mă voi întoarce printre voi, acolo unde-mi este locul. Dar nu încă, adică nu chiar din acest moment.
Mihai: Asta-i bine!
Ly: Şi tot tu vei fi comandantul? Ah, scuză-mă, n-am vrut să...
Lucian: E-n ordine. Nu-i vina ta. Doar că... Nu vreau să vorbesc despre asta acum; nu încă. Nici cu voi, nici cu altcineva. Şi nu ştiu ce şi cum va fi – vom vedea ce vom hotărî toţi, împreună...
Ly: Înţeleg. Îmi pare rău.
Lucian: Lasă; nu-i nimic grav. Cu bine...
Ly: La revedere, Luci.
Lucian: Pa, campionule.
Mihai: Pa, Luci... Mă bucur că te-am văzut. Mi-ar fi plăcut să rămâi cu noi, dar dacă nu se poate...
Lucian: Poate altădată. Cât de curând; promit...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Traian, te rog... Nu-l mai favoriza atât. Nu-i face nici lui bine. Eşti directorul, ştiu că ai putere nelimitată în acest Institut, dar... Lasă-l în pace! Se descurcă foarte bine şi singur; e capabil. Nu are nevoie de intervenţiile tale.
Traian: Intervenţii?! De ce mă acuzi, Diana? Cred că e de ajuns! Să n-o luăm de la capăt! Nu-ncepe şi tu ca Luci, că n-are rost! Trebuie să înţelegeţi că n-am intervenit cu nimic în favoarea lui. I-am dat doar maşina şi telefonul, atâta tot! În plus, o săptămână, cât a lipsit de acasă, apartamentul meu... Dar de intervenit în favoarea lui, n-am intervenit deloc! De ce crezi că n-am făcut parte din Comisia pentru Zboruri Spaţiale? Ar fi trebuit, în mod normal, să fiu preşedintele acestei Comisii. Dar nu s-a putut. Pentru că se ştie că e preferatul meu şi l-aş fi putut favoriza; aşa însă... N-a fost decizia mea! De ce crezi că sunt atât de mândru de el?! Acum sper că ţi-e destul de clar că n-am avut nici un amestec în numirea lui, nici ca membru al echipajului şi nici în faptul că a fost desemnat în funcţia de comandant al misiunii, deci, sper să nu mai aud astfel de acuzaţii niciodată. Şi gata! Crezi ce vrei. La urma urmei, nici măcar nu mă interesează ce crezi, doar să nu mă mai acuzi pe mine de chestiile astea. Nici tu, nici el!
Diana: Bine, deci nu l-ai favorizat. Şi înţeleg că eşti mândru de el, dar încearcă să te abţii; nu mai tot afirma acest amănunt peste tot, în public; e periculos!
Traian: Diana, încetează cu cererile de acest gen! Nu mai poţi să te joci cu mine cum vrei tu. Nu te mai las să mă manipulezi, nu vreau să-ţi mai fac mereu pe plac, nu vreau să mă las mereu influenţat de tine! Îmi ajunge! M-am săturat! Speram că ai să te întorci vreodată la mine, dar acum am înţeles că te-am pierdut definitiv, că nu vei renunţa nicicând la blondul tău, aşa că... Lasă-mă-n pace!
Diana: Să te las în pace?! Bine, cum vrei.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt mândru că sunt român

N-am călcat pământ străin.
Vă jur că nu voi călca.
La pământul meu mă-închin,
Câte zile voi avea.

Vă jur că aici rămân.
Pe pământul meu străbun.
Sunt stejar şi sunt gorun,
Sunt mândru că sunt român.

poezie de Dumitru Delcă (5 decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Nu vă uitaţi aşa la mine! V-am spus clar că n-am să vă impun niciodată punctul meu de vedere, nici n-am să vă dau ordine stricte, pe care voi să le urmaţi. Decidem împreună ce vom face şi ar fi bine să vă obişnuiţi cu asta. Aşa că să vă aud; aştept propunerile sau părerile voastre, apoi vom proceda, de comun acord, cum va fi mai bine...
Lia: Chiar vei ţine cont de părerea noastră?
Lucian: Ţie ţi se pare cumva că aş glumi? Vorbesc foarte serios! Aşa că spune-ne părerea ta!
Lia: Dar a ta care e?
Lucian: A mea?! S-o lăsăm la urmă. Vă dau întâietate vouă, ca să nu vă influenţez. Ce nu vă convine? Sau, mai bine zis, ţie ce nu-ţi convine, domnişoară consilier?

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am perle sau diamante,
Nici rubine, nici safire...
N-am podoabe, briliante;
Pot să-ţi ofer doar iubire.

catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Dom' profesor, iar aţi întârziat...
Eugen: Ştiu.
Alex: Aţi avut cumva probleme cu reporterii? Vă trebuie cumva câţiva body-guarzi? Vă împrumutăm noi cu plăcere.
Eugen: Nu, n-am avut nici un fel de probleme, cu nimeni; doar cu domnul director... Adică, de fapt, cu Traian; să nu cumva să mă spuneţi că i-am zis altfel! Iar cu el am avut doar de pus la punct unele amănunte, legate, în principal, de misiunea voastră, deci, n-am nevoie de body-guarzi; tot vouă vă sunt mai de folos.
Alex: Noi ne-am lipsi cu drag de ei.
Eugen: O să vă lipsiţi; după 27 iunie.
Nistor: Mai e mult până atunci. Da' nu contează... Astăzi ce trebuie să facem; care e programul?
Eugen: Păi, să vedem... Încă n-am stabilit nimic concret pentru voi. De fapt, ia spuneţi ce-aţi făcut ieri, după plecarea mea?
Nistor: Bairam, dom' profesor; ce altceva?!
Eugen: Măi, fii serios!
Nistor: Bine... De fapt, am vizitat o mică parte din navă, dom' profesor. Şi le-am mai explicat câte ceva noilor noştri colegi.
Eugen: Aşa mai merge. Foarte bine. Presupun că n-aţi terminat cu întreaga navă.
Lucian: Nu, dom' profesor, n-am fi avut când.
Eugen: Atunci, cred că vă puteţi continua această activitate. Şi pentru asta, chiar n-aveţi nevoie de mine, deci, vă pot lăsa din nou singuri; vă descurcaţi voi. Dacă reuşesc, am să trec pe aici mai pe seară, dacă nu, ne vedem tocmai luni de dimineaţă, la 8.00.
Nistor: Dom' profesor, prea ne lăsaţi de capul nostru...
Eugen: Asta-i şi ideea; trebuie să vă obişnuiţi împreună, pentru că după 27 iunie chiar veţi rămâne singuri.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al clipei

Mai mult decât această zi e amintirea zilei
Ce şi-a turnat tiparul pentru năruire
Şi din această formă n-o mai scoate nimeni.
Mai mult decât pot să-mi aduc aminte
Clipe şi ceasuri dragi răsfrânte-n minte
Care-au topit metalul preţios al flinţei
Nu-i nimeni decât mine cel mai mult
Şi nimeni nu-i nici cel mai gros sau strâmt
Nici cel mai scund nu poate fi ca mine...
Cât mă detest aici atâta sunt si umilinţei
Nu-i cer răsplată sau răsfăţ; nici bir credinţei.
Mai mult de-acestea sunt în cele ce nu sunt
Şi niciodată n-am să fiu mai bine
Puţinul din această clipă apropiindu-mă
Şi-al clipei sunt din ce în ce mult...

poezie de Ion Murgeanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Şi chiar aveţi de gând să mă convingeţi că dumneavoastră sunteţi într-adevăr un locuitor al Proximei?! Mă scuzaţi, vă rog, cu siguranţă n-am să vă cred, însă am să vă dau ascultare! Deci, n-am să insist asupra subiectului. Deşi ştiţi foarte bine care-i părerea mea despre actualii locuitori ai Proximei. Sunt ferm convins că ei sunt artificiali, ceea ce, în nici un caz n-aş putea afirma despre dumneavoastră, Nick sau Ly... În fine, dacă mă rugaţi dumneavoastră, n-am să abordez această temă, cel puţin deocamdată. Pentru că nu vreau să vă supăr. Promit!
To Kuny: Prea bine, comandante! Crede-mă, e mult mai bine aşa. Acceptă lucrurile aşa cum sunt, nu le răstălmăci, nu încerca să intri în amănunte, nu are nici un rost. Te complici în detalii care nu-ţi sunt de folos. Bun. Deci, asta a fost tot, comandante! Acum te las să te odihneşti.
Lucian: Un moment. Mai staţi puţin! Scuzaţi-mă, vă rog, nu v-am întrebat până acum dacă doriţi să vă servesc cu ceva...
To Kuny: Nu, mulţumesc, dragule, nu te deranja pentru mine.
Lucian: Nu-i nici un deranj, domnule. Mi-e foame, aş mânca ceva şi ar fi mai plăcut să nu servesc singur o gustare uşoară, de seară.
To Kuny: Bine, comandante! Dacă insişti, de acord! E plăcut în compania ta.
Lucian: Doriţi cumva şi puţină cafea?
To Kuny: Cafea, la ora asta? Nu, mulţumesc, dragule! Aş vrea să mai şi dorm la noapte.
Lucian: Aşa e, aveţi dreptate. Nu m-am gândit... Aşteptaţi-mă numai puţin!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Lia, te rog, vino aici!
Lia: Da?!
Stela: Se pare că ai deja un pacient care ţine de competenţa ta, de specialitatea ta. Instabil psihic... Eu n-am ce face pentru el! Ocupă-te tu de el, te rog, în calitate de psihiatru, nu de psiholog, sau consilier al misiunii! E al tău acum!
Lia: Stela, te rog, nu exagera! Nu-i cazul...
Stela: Eu exagerez?! Eu?! Uită-te la el! Uită-te bine! Aşa e, cum îţi spun, fără nici o exagerare! Instabil psihic! Nimic altceva!
Lucian: Îmi pare rău. N-am vrut... Nu ştiu ce m-a apucat. Nu doream altceva decât să dorm liniştit vreo câteva ore şi nu reuşeam acest lucru fără ajutorul acestor pastiluţe. Sincer, nu sunt instabil psihic... Nu încă... Sper...
Stela: Ah, nu reuşeai să dormi fără pastiluţe... Şi ai îndrăznit să le iei de unul singur, cu voia ta, fără permisiunea sau recomandarea mea măcar. Desigur, doar tu eşti marele comandant, n-ai nevoie de permisiune, din partea nimănui! Nici din a mea, normal! Ce nevoie ai avea tu, marele comandant, de părerea medicului?
Lucian: Nu, nu din cauza asta...
Stela: Nu te aştepta la înţelegere din partea mea! Prostule! Ştii ce sunt astea?! Ştii oare?! Parcă ţi-am spus...
Lucian: Păi... Somnifere?!
Stela: Hmm... Somnifere, zici?! Voi ştiţi ce sunt astea?! Ştie vreunul dintre voi? Nu, desigur, nu ştiţi... Dar am să vă spun eu, ca să ştiţi de acum încolo! Aceste pastile, cât sunt de micuţe, sunt într-adevăr somnifere, dar unele foarte puternice, eficiente şi foarte periculoase! Nu pot fi consumate ca nişte bombonele, cum face Nis cu dulciurile sale, pentru că, din nefericire, pot fi fatale!
Lucian: Pentru mine, n-au fost. De fapt, n-au fost deloc, nici măcar eficiente, pentru că n-am putut dormi, n-am avut un somn liniştit. Ce vă uitaţi aşa la mine?! Doream doar să dorm, atâta tot!
Stela: Bietul de tine... Doar să dormi?! Atâta tot?! Şi ai reuşit foarte bine acest lucru! Prostule! Scuză-mă că-ţi spun aşa, dar în aceste momente, asta eşti! Un prost! Un prost mare de tot! N-am văzut altul mai mare ca tine! Prost, cu literă mare, cât Nis de mare şi alta nu!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Eu nu intru acolo! Sper că nu vă aşteptaţi să vă însoţesc. Mergeţi voi! Eu... Nici nu mă gândesc!
Lia: Şi tu ce-o să faci singur, afară? Hai, spune!
Nistor: Eu?! Păi... Ăăă... Păzesc intrarea! Corect, şefa, nu?!
Lia: Corect, pe naiba!
Ly: N-ai ce păzi aici, afară.
Alex: Hai, mă, Kilometru, să intrăm, doar eşti cu noi, nu singur.
Nistor: Nu, mă, sub nici o formă! Intră tu! Lasă-mă-n pace pe mine!
Lia: Dar data trecută ai intrat cu noi.
Nistor: Şefa, am mai spus şi repet: Am intrat doar pentru că tu şi şeful eraţi blocaţi acolo. Deci, am avut motive serioase ca să intru; ca să vă salvăm pe voi! Dar acum, ce-aş căuta?! Doar nu mai e nimeni blocat în interior.
Alex: Ar putea fi Robby şi Felix. Şi ei au nevoie de ajutorul nostru; poate şi de al tău, mă...
Nistor: Ei sunt roboţi; ţin la ei, dar cred că se pot descurca foarte bine şi singuri. Mai ales, fără mine!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mândrie oltenească

Sunt olteancă-mi pare bine,
Alta nu mai e ca mine;
Frumuşică şi cochetă...
Şi cu prazul în poşetă.

epigramă de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Luci, te rog... Aş dori să... Să plec acum.
Lucian: Tremuri... De ce? Chiar îţi este frică de mine? Încă îţi mai este? Şi ţie?!
Lia: Nu, nu chiar... Nu de tine.
Lucian: Nu de mine?! Atunci, de cine? Sau de ce? Off... Aş vrea să te cunosc mai bine, să-ţi descifrez secretele... Aş vrea să te pot înţelege, dar nu voi reuşi. Nu atâta timp cât nu eşti foarte sinceră cu mine, pentru că simt că îmi ascunzi ceva. Doar că nu-mi dau seama ce... Dacă aş şti, poate ar fi mai bine. Oricum, aşa cum sunt, bun sau rău, prost sau nu, indulgent sau exigent, modest sau lăudăros, arogant, tâmpit, idiot, indisciplinat, sau oricum ai considera tu că aş fi, sunt totuşi îndrăgostit de tine. Asta-i sigur! Sunt îndrăgostit nebuneşte de tine! Şi nu de acum, nici de ieri, sau de curând. Ci de ani şi ani, de când te-am cunoscut. Te iubesc. Şi chiar dacă nici acum nu mi-ai acceptat prietenia, m-ai refuzat din nou, nu contează! Eu n-am să renunţ! Nu voi ceda! Am să fac tot posibilul să te cuceresc, odată şi odată. Nu ca pe un trofeu, evident, ci să-ţi cuceresc doar inima, dragostea ta. Deocamdată, mă bucur că ţi-am spus şi că ştii... Că te iubesc! E totuşi un început. Iar pe moment, mă mulţumesc şi cu atât.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Luci, scumpule... Fiul meu... Nu, nu pleca, te rog, dragul meu! Stai aici... Rămâi aici, acasă, cu mine, lângă mine... Nu pleca...
Lucian: Mamă, e prea târziu pentru aşa ceva. Ştii bine că nu se poate să rămân, că orice protest e inutil, aşa că nu te da în spectacol tocmai acum. Zău că nu mai are rost. E clar: Voi pleca! Dar... Nu-ţi face griji degeaba! Mă voi întoarce. Jur! Tu... Doar aşteaptă-mă!
Diana: Bine, scumpul meu. Am să te aştept, oricât va fi nevoie.
Lucian: Aşa-i mai bine.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motănelul

Să ştiţi, sunt într-o ureche
Şi în lume n-am pereche,
Sunt un motănel frumos,
Răsfăţat şi cam pufos,
Am un singur ochişor
Şi de-oricine mi-este dor
Să îmi mângâie blăniţa...
Dacă nu, îmi scot gheruţa!
Că pot fi şi-afurisit,
Chiar dacă sunt îmblânzit...
Şi îmi place poezia,
Dar am să mănânc hârtia.

poezie pentru copii de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Nu cred că vreau să vorbesc despre asta acum. Problema asta o voi rezolva doar când mă voi afla din nou acasă, pe Terra, faţă în faţă cu dom' director; cu nimeni altul!
To Kuny: Dar, băiete, noi doi am discutat pe larg despre acest subiect, iar eu ţi-am explicat destul de clar cum stau, de fapt, lucrurile. În plus, tu eşti un băiat destul de inteligent pentru a putea înţelege...
Lucian: Victor!
To Kuny: Da, comandante!
Lucian: Opreşte-te, te rog!
To Kuny: Bine, mă opresc în acest punct, aşa cum vrei tu, dragul meu...
Lucian: Cu tot respectul pe care ţi-l port, Victor, ar trebui să-ţi fie clar un singur lucru: Anume, n-am de gând să dezbat acest subiect acum, nici măcar cu tine! Şi trebuie să înţelegi că nu vreau să te supăr, doar n-am nici un interes să vreau aşa ceva.
To Kuny: Înţeleg, dragul meu. Deci, problema asta o vei lămuri doar cu Traian, faţă în faţă...
Lucian: Exact! Şi până atunci, nu vreau alte discuţii legate de acest subiect, cu nimeni! În plus, eu rămân, aşa cum mă ştiţi, doar Lucian Enka, nimic mai mult şi nimeni altcineva! Şi acum, poate ar trebui să trecem la altceva; ar fi destule altele de spus...
To Kuny: Ai dreptate, dragul meu. Deocamdată, putem abandona acest subiect. Avem multe altele de spus... Am să te rog însă să mă ajuţi în continuare. Pentru că eşti singurul care cunoaşte destul de multe amănunte, tocmai datorită lui Traian.

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte...

Cuvinte
neştiute şi neînţelese
de nimeni,
Dar scrise şi gândite
de mine...

Alcătuiesc o poezie
neştiută şi neînţeleasă
de nimeni,
Dar scrisă şi gândită
de mine.

poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!