Neatinsă nicăieri
te-apropii cu sfială
de frunza rătăcită
a unui baobab
din jungla tropicală
o-ndeși la sânul tău
ca pe o coțofană
te-nchini
te rogi
îngenunchezi
și-apoi
cu mâinile-amândouă
o tămâiezi
până când vezi pământul
cum se crapă
tu dă-o de pomană
când toamna stă să-nceapă
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Aici
se lungesc pașii
când tragi de drum
cu dinții fum
și palme albe
târziu era
eram și eu
și tu, și frunza
umbra ei
copii mureau
muream și eu
și tu, și frunza
și-umbra ei
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ape rămase în ochii ei
Se crapă iar de dimineață
Pe buza ta, pe care-o mușc:
Schimbarea apelor la față
În ziua-n care mă împușc.
Se urcă soarele bătrân
Pe coapsa ta, când eu cobor,
Și nu mai vreau să mai amân,
Iubito, vreau să mă omor!
Acum, cu mâinile-amândouă,
Deschid priveliștea spre mine
Și-n picătura ta de rouă
Dărâm capelele sixtine.
Dacă nu știu a mă ruga,
M-ajută un diavol chior;
În ziua când vei fi a mea,
Iubito, vreau să mă omor!
E liniște. Un cormoran
Se spânzură de stuful ud,
Eu îmi găsesc un bolovan,
Sub care pun trupul tău crud.
Canicula m-a istovit,
Iar pușca mea e lustruită;
Iubito, taci! Eu am murit
Și tu... aproape fericită.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi cu bine
În liniștea luminilor curate
Se zbate o copilă fără gând,
Iar pasul ei, cu frunza tremurând,
Spre moarte ar avea întâietate.
Mai trece o egretă, când și când,
Cu aripi sângerând de greutate,
Sub streșine de case-abandonate,
Obrazul i se pierde-n soare blând.
"Rămâi cu bine", spuse ea smerit.
Întunecimea stelelor puține,
Pe casa ei cea nouă de granit,
Adulmecă pământul părăsit;
Se-aude un ecou... "Rămâi cu bine"...
Copila parcă nici n-ar fi murit.
sonet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel sărac
Și plouă, plouă, plouă,
Pentru câmpia nouă,
Ce-mi crește în odaie,
De rouă și de ploaie.
Cu mâinile-amândouă,
Vă dau din rouă vouă;
O stea din două-n două
Se-aprinde în văpaie
Și plouă, plouă, plouă,
Pentru câmpia nouă.
Cu mâinile-amândouă,
Aprind stele-n odaie,
Pe ceasul meu de paie,
Ce-arată ora nouă;
Și plouă, plouă, plouă...
rondel de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mocănița
sânul era presat
de calea ferată
o dungă neagră urca
pe coapsă
până la ceea ce a mai rămas
din ceea ce am smuls
diblurile au prins rugină
sub ochi
mă gândeam
la ultima ei
dorință
fumul gri ieșea din păduri
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curgeau în mine două stele
mă doare o mână din lună
desfacem o inimă-n două
dar vouă
pământul vă spune smerit
că îngerul care-a dormit
în tihna poveștii de seară
coboară
cu inima-afară
lungile temeri de-o zi
le trecem pe două hârtii
să fii
în copii
și-apoi să revii
în casa ciobită de fum
ferestrele sparte pe drum
mă calcă sub talpă
acum
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aforism
și când te uiți
și când nu te uiți
luna pătrată se rostogolește
mereu
în umbre
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept când vine toamna
Te-aștept când vine toamna și plouă a potopire,
În anotimpul veșted, barbar, diluvian,
Când plouă a neființă, când plouă a prorocire,
Când plouă ca să rupă pământul de ocean,
Te-aștept când vine toamna și plouă a nimicire,
Când nu se mai distinge prezentul de-amintiri,
Când digurile lumii se surpă cu furie,
Când nu mai poate lumea de-atâtea despărțiri!
Te-aștept când vine toamna și plouă a despărțire,
Când nuferii se-neacă într-un secol plumburiu,
Când nu se mai distinge nici ura de iubire,
Te-aștept pe un munte toamna, în noiembrie, târziu...
poezie de Marian Florentin Ursu (9 august 2018)
Adăugat de Marian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna foarte târziu
de fapt când e toamna foarte târziu?
când mă surprind nostalgiile urcându-mă
în vârful pereților
când mă uit la tine fix din lăuntrul ochilor mei
cu pupilele răsucite
înconjurându-mă cu tine?
de fapt când e toamna târzie?
când te muți tu la mine
și eu îmi întorc sufletul înapoi în mine
și-ți tremură iubirea de frig
încotoșmănată pe margini
când mă rogi să te strâng cu genunchii la piept
să mă uit la tine
din toate părțile
de deasupra copacilor?
spune-mi de fapt când e toamna târziu?
când îmi rupi trupul în crengi uscate
și faci un foc în mine să mă privesc în el
și tu
îți încălzești picioarele ude
de atâta toamnă-n neștire?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept când vine toamna
Te-aștept când vine toamna și plouă-a potopire,
În anotimpul veșted, barbar, diluvian,
Când plouă a neființă, când plouă-a prorocire,
Când plouă ca să rupă pământul de ocean,
Te-aștept când vine toamna și plouă a nimicire,
Când nu se mai distinge prezentul de-amintiri,
Când digurile omenirii se surpă cu furie,
Când nu mai poate lumea de-atâtea despărțiri,
Te-aștept când vine toamna și plouă a despărțire
Când nuferii se-neacă într-un secol plumburiu,
Când nu se mai distinge nici ura de iubire,
Te-aștept pe-un munte toamna, în noiembrie, târziu..
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ȋntr-o lingură cu apă
înot la nesfârșit într-o lingură cu apă
și buza mea se crapă
de sete
de-ntrebări
de semnele de carte
care s-au scurs în piramide
și în moarte
odihna mea sub piatra asta moale
se răscolește-n pasul
ce umblă pe-altă cale
copiii care-și taie degetele lungi
înalță zmeie până unde mergi
dar nu ajungi
înot la nesfârșit cu ei de mână
în timp ce toate apele se-adună
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram aici
când mă îndepărtez
de maluri
ochiul atinge largul pământului
atâtea rigori
și nicio scară pe care să urce
mama natură
încă mă caută
pe taigaua din mine
cu rădăcini până la glezna
întunericului
care mă calcă în picioare
până mă bătătorește
aproape de tine
acum te caut și eu
prin deșertul fierbinte
al infernului
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
se șterge pământul de ochii mei
și se-așază la masă
își taie liniștit o felie din copii
o întinde pe un fel de pâine
închide ochii mei și murmură un fel de rugăciune
apoi, cu un tăciune,
se-nfruptă pe nerăsuflate până pocnește
el doar așa primește
istoria nefericiților îngropați cu scandal
după o noapte și-o zi la spital
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când toamna mă duce
Și luna mă duce
atât de aprinsă
de dor
de durere
până când pământul mă duce
încordat prin tăceri
până când
poezie de Eli Gîlcescu (17 septembrie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caligrafia demenței
s-au uscat întrebările-n punctul
final
umezirea urechii
o noapte de greață
de viață
de tine, de mine
copil idiot
când se-aude-nserarea
mută în grabă
strada pe care
ne calcă o frunză
care mă-ntreabă
cum se curbează
gâtul amurgului rece
pământul ne spune
aproape tot timpul
ce se petrece
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezavuare
l-am ajutat pe Dumnezeu
să se privească-n oglindă
aceasta s-a spart
la fel cum mori pe dinăuntru
când nu îți îndeplinești
destinul
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să te rogi
să te rogi să fii puternic ca Atlas sau ca Hercule,
să te rogi să fii de veghe pentru fețe somnambule,
să te rogi să poți desprinde adevărul din minciună,
să te rogi s-ai mintea clară într-o lume-așa nebună!
să te rogi să-ți pună alții cât mai multe bețe-n roate,
să te rogi să poți învinge târâindu-te pe coate,
să te rogi ca-n lumea-ntreagă să înceapă o schimbare,
să te rogi să vezi mulțimea renunțând la celulare.
să te rogi ca poezia să ajungă mai iubită,
să te rogi ca aforismul să ne scape de ispită,
să te rogi să nu existe internet și dependență,
să te rogi ca ea, natura, să ne scape de demență.
să te rogi să fii puternic ca Atlas sau ca Hercule,
să te rogi să fii de veghe pentru fețe somnambule,
să te rogi să poți desprinde adevărul din minciună,
să te rogi s-ai mintea clară într-o lume-așa nebună!
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Rondul de noapte
Noaptea e un sfetnic bun.
Pe sub frunza de alun,
Închid ochii, luna-i lună,
Ferecată-ntr-o alună;
Mă întreb și mă supun
Dimineții din ajun,
Tălmăcită-n soare brun;
Dar eu știu că luna-i lună.
Noaptea e un sfetnic bun.
La momentul oportun,
Toate-n mine parcă spun
Să mă țin de semilună
Și când luna este lună,
Pe sub frunze mă cunun.
Noaptea e un sfetnic bun.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până la urmă
până la urmă
moartea s-a decis
să-și facă de petrecanie
în mijlocul drumului
leșinată
pe dâra fumului
pe buza tunului
un soldat
a găsit-o zăcând
se răscolea într-însa
și poate și-n el
pe brațe
a dus-o până dincolo
de întuneric
pe drumul lui
moartea-și dădea duhul
până la urmă...
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De nai și de cimpoi
amară toamnă curge din ochii României
și tot amara noapte se lasă în genunchi
prin traficul din suflet strâns parcă în mănunchi
se-aude în biserici cântând "Ave" Mariei
bunici și frați și mame și tați surori și unchi
se-ndeamnă câte unul cu Oda bucuriei
ce liniște se lasă pe umerii Mesiei
ce foc îmi arde țara de-aici până la trunchi
să n-ascultați de mine, să ascultați de voi
atunci când pietre albe v-aruncă lângă apă
și apa dunăreană v-aduce înapoi
e aur și e viață, chiar dacă prin noroi
se-nvolbură în teacă și-apoi din nou vă scapă
dar nu vă scapă rana de nai și de cimpoi
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!