LENEŞII

Oameni care ştiu să-ndure,
La nevoie pot să fure!..
Ce-i făcut, ei pot desface,
Însă nu ştiu cum... se face!....

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu ştiu

Eu nu ştiu cum să mă numesc,
Nici nu ştiu ce-i omenesc.
Nici lumea nu o recunosc,
Nici viaţa ce o trăiesc.

Eu nu ştiu uneori ce mai gândesc,
Nici ce-mi doresc, ce pot să iubesc.
Nici focul ce arde în mine,
Nici cine-l aprinde, cine-l întreţine.

Eu nu ştiu de unde tot vine
Atâta dor în zile senine.
Atâtea lacrimi transpuse în rime,
Atâta chemare de tine.

Eu nu ştiu cine mă cheamă,
Cine visele tot îmi destramă.
Cine îmi alungă liniştea în penumbră
Pe unde gândurile îmi tot zburdă.

Eu nu ştiu cine mai sunt,
Ce legământ am pe acest pământ.
Cu cine l-am făcut, cine la hotărât.
Cine înaintea mea a ştiut.

Eu nu ştiu ce-i început, când a-început
Cum toate se-nvârt într-un tot nesfârşit.
Nu ştiu unde am greşit, dacă am greşit,
În tot ce-am făcut, în tot ce-am iubit.

Eu nu ştiu când m-am pierdut atât de mult,
Prin atâtea cuvinte tăcute doar pentru tine.

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu

ştiu, ştiu că pot face focul oricît de mic după ce apa dă în clocot,
ştiu că oul mai proaspăt pus la fiert se loveşte de fundul cratiţei,
ştiu că trebuie să trag făraşul repede ca să pot mătura gunoiul în el,
ştiu că acul se bagă în aţă mai uşor decît aţa în ac,
ştiu că cearceaful se calcă mai întîi pe margini,

ştiu că nu am avut bărbat să mă ştie
şi nici copil să mă ştie de mamă

ştiu că e doar o convenţie socială
căsătoria
şi mersul minutarelor înspre dreapta,
aşa, ca roţile maşinilor pe care bărbaţii le iubesc,
ca soarele la o fereastră deschisă către miazăzi

ştiu că zahărul cu măsură
ţine florile mai mult în glastră,
dar nu totdeauna...
ştiu şi asta

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu

Îmi cunosc trecutul,
ştiu motivul pentru alegerile mele,
ştiu ce am în interior.
Ştiu cât de mult am suferit,
ştiu cât de puternică sunt
ştiu cât de fragilă sunt
şi nimeni altcineva nu ştie asta.
Ştiu de ce am făcut un lucru în loc de altul,
dar cei care se uită la mine nu cred
în dreptul de a nu judeca propriile mele obţiuni.
Numai eu pot judeca.

poezie de Eugenia Calancea (21 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea are nevoie de oameni care pot înfăptui ceva, nu de cei ce ştiu să explice foarte convingător de ce au stat degeaba.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

băutură

Declaraţie

Hai să zic ce-i băutura:
Este un drog care mă face
Să astup la lume gura,
Să nu o mai pot desface.

definiţie epigramatică de Nicu Petria (ianuarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi oameni nu ştiu ce vor, iar alţii nu ştiu ce pot.

citat clasic din Ernest Renan
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi oameni nu ştiu ce vor, iar alţii, în mare număr, nu ştiu ce pot.

citat din Docici
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că nu ştiu nimic, dar ştiu că pot şti mai mult decât ştiu.

citat celebru din Socrate
Adăugat de Daniela Aurel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi oameni nu ştiu ce vor, iar alţii, în mare număr, nu ştiu ce pot.

citat din Iovan Ducici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni precum copacii

Există oameni precum copacii...
ei dăruiesc de e nevoie,
bucăţi de stea sau lapte-al stâncii,
cu inimă şi bunăvoie.
Acum privesc adânc în mine
şi cred că sunt copac, însă am teamă...
poveri îmi stau pe umeri în ciorchine,
nu ştiu de pot să descifrez o anagramă.
Dar stau la post că asta mi-e menirea
deşi furtuni îmi lasă cicatrice,
îţi dăruiesc surâsul căci asta îmi e firea
sperând că vei prelua a mea matrice.
Lovită sunt de-a ta indiferenţă
însă eu ştiu că sufletul ţi-e chinuit,
mă-nchin în faţa ta cu reverenţă,
accept cu umilinţă gandu-ţi tăinuit.
Eu braţele-mi deschid ca ramuri
de ai nevoie te cuprind la trunchi,
înalţ spre cer verzile mele flamuri
şi visele ţi le strâng mănunchi.
Uneori nedorită sau chiar umilită,
bătută de vânt şi arsă de soare,
precum copacul rămân aici, nesilită
şi când va fi să mor, voi muri în picoare.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este nevoie mare de oameni care urmăresc excelenţa. De acei oameni pentru care a pune valoare în semeni este mai important decât fluturaşul de salariu. De acei oameni care nu pot dormi liniştiţi dacă nu au făcut bine ceea ce trebuia făcut. Oameni care să facă ceea ce le place şi să le placă ceea ce fac.

citat din Daniel Bota
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu de ce

Nu ştiu de ce viaţa, nu ţine mai mult,
Nu ştiu de ce aţa, repede s-a rupt.
Nu ştiu de ce visul, de-a trăi mai mult,
Invocă Paradisul, ce nu l-am văzut.
Nu ştiu de ce iubirea, prea repede dispare,
de ce omenirea, duşmănie are.
Nu ştiu de ce iubirea, apare doar în doi,
Nu ştiu de ce menirea, prea scurtă-i pentru noi.
Nu ştiu de ce teama, de lumea neştiută,
Atunci când trecem vama, toţi oamenii o uită.
Nu ştiu de ce, dar cred, că pot trăi de două ori.
În destinul meu mai cred, că pot muri de multe ori.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedreaptă

(In memoriam, poetului Constantin Triţă)

O, moarte, cum să te-nţeleg?
Ce faci, alegi la nimereală?
Misterul, cum pot să-ţi dezleg?
Nu cumva ucizi din greşeală?

Ce ai avut cu un poet
Care ne dăruia magie?
N-aveai criminali, berechet,
Cei ce oameni nu ştiu să fie?

În sufletul lui blând, creşteau
Flori rare, pietre nestemate,
În ochii săi, se oglindeau
Visele de iubire, toate!

Moarte, tu nu ştii să iubeşti
Şi habar n-ai ce-i suferinţa!
Tu nici nu mori, nici nu trăieşti:
Singură ţi-ai semnat sentinţa!

Ce-ai făcut azi, nu are sens;
Nu-ţi pare împotriva firii?
Ai comis un păcat imens:
Ne-ai furat poetul iubirii!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ştiu că îmi pot alege atitudinea şi că această alegere mă face să fiu ceea ce sunt este cea mai mare putere pe care o pot avea pe acest Pământ. Pe tine ce anume te face să te simţi puternic?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbele pot fi meşteşugite şi prefăcute însă trupurile nu ştiu să mintă. Ele nu pot simula foamea unuia de altul.

Ileana Vulpescu în De-amor, de-amar, de inimă albastră (2005)
Adăugat de roxănel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi nu înţeleg că există oameni care nu pot să urască, indiferent de răul care li s-a făcut, căci ei aşa sunt structuraţi genetic sau, ca adepţi ai moralei creştine, ştiu ierta.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre suferinţă

Ce poţi crede despre mine, nu contează,
Nu vezi când e întuneric şi nici eu nu privesc,
Dar la răsăritul soarelui când intunericul încetează
Şi toate stelele dispar, nu lumina este cea pe care-o doresc.

Să fie un strop de linişte esenţa universului, nu ştiu.
Nu ştiu nici motivul pentru care continuu să exist, mă sting.
Ştiu însă care este idealul pentru care merită să mori, să nu fii viu.
Îl ştiu, dar nu pot să-l pronunţ, nu pot să-l simt, nu pot să-l ating.

Ce poţi crede despre mine, nu contează,
Săgeata suferinţei este de mult plecată spre inima mea.
Rana pe care urmează să mi-o facă deja sângerează
Înainte de a cunoaşte începutul, am cunoscut durerea.

Încerc să evit să sufăr, nu pot continua,
Dar ce-mi rămâne astăzi mâine moare
Şi dacă mai pot să pierd atunci voi rezista.
Nu vreau să recunosc, dar ce trăieşte doare.

poezie de Dorian Dogeanu
Adăugat de Dorian Dogeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Christopher Garden: Pot să spun ceva? Sunt acel gen de persoană, care dacă îmi puneţi o întrebare şi nu ştiu răspunsul, atunci vă voi spune că nu îl ştiu. Dar pun pariu că ştiu cum să găsesc răspunsul şi de aceea cu siguranţă îl voi găsi.

replică din filmul artistic În căutarea fericirii
Adăugat de Dumitriu Delia, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină neaşteptată [Sudden light]

Pe-aici am mai umblat,
Dar când sau cum nu pot să spun:
Ştiu iarba, jalnicul oftat,
Mirosul bun,
Şi ţărmul de lumini înconjurat.

Cândva ai fost a mea, –
Nu ştiu cât timp s-a depănat:
Dar când s-a dus o rândunea,
Gâtu-ai mişcat
Şi vălul a căzut deasupra ta.

Mereu e în zadar?
Şi anii ce-i vedem zburând
Nu ne pot da iubirea-n dar,
Moartea sfidând,
Ca zi şi noapte să fim veseli iar?

poezie de Dante Gabriel Rossetti, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te visez 24 de ore pe zi

Prea frumoasă domnişoară
nu ştiu cum să-ţi povestesc
însă te-am visat aseară
goală şi-mi părea firesc

Nu ştiu cum să-ţi povestesc
te priveam ca din oglindă
şi-aveai trupul îngeresc
gata către cer s-o-ntindă

Te vedeam ca din oglindă
o de-atunci mereu e seară
mâna vru să te cuprindă
prea frumoasă domnişoară

Nu ştiu cum dar nu-i firesc
nu mai pot să mă trezesc

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!