M-aş exila, (acolo-i cer!) şi aş trăi ca prizonier, pe lac la Colibiţa...

La înfruntarea dintre nori, se frânge glasul de cocori, cum cântecul de liră
Îngenunchează ispăşit, în carapacea de granit, unde un vers respiră.
Orfeu trezeşte din tăceri, cenuşa din incendieri, în care mor poeme
Şi sare lacrima de dor, ca dintr-un nesecat izvor, anihilând blesteme.

Şi dacă cerul n-ar mai fi şi versul nu m-ar mai iubi şi m-ar slei arşiţa,
M-aş exila, (acolo-i cer!) şi aş trăi ca prizonier, pe lac la Colibiţa.
Şi printre îngerii-poeţi, în straie move de asceţi, aş mai trăi o viaţă,
Doar într-o clipă de extaz, mi-aş prinde versul de grumaz, ca pe o dimineaţă,

În care aş adulmeca, poeme moi de catifea, ca pe-o mireasmă sfântă
Şi m-aş împărtăşi-n genunchi, la rădăcina unui trunchi, cu-ncrengătura frântă.
Nimic nu m-ar urni din loc, doar poate briza unui şoc, pierdut prin seva vie,
Ce se strecoară cuminţit, de lacrima ce l-a peţit, la uşi de colivie.

Şi sigur aş înmuguri, poemul mi-aş împăduri cu verde crud de ploaie
Şi ninciun vers cu s-ar pleca, sub talpa nopţilor de nea, tăcute şi greoaie...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima albastră

Din liniştea noastră
doar gândul mai cuvântă
lacrima albastră
doar Cerul o mai zvântă.

Din tâmpla noastră
doar versul mai grăieşte
lacrima albastră
doar Luna o iubeşte.

Din inima noastră
doar sângele suspină
poezia castă
doar ţie ţi-e stăpână.

Din iubirea noastră
doar liniştea ne cântă
lacrima albastră
ne este ruga sfântă.

În dorinţa noastră
doar trupul se afundă
lacrima albastră
în tine se scufundă.

Din inima-mi de fată
doar tu cuvânţi cu dor
de vei pleca vreodată
voi şti decât să mor.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş fi ...

De-aş fi picur mic de ploaie
Să sărut iarba văpaie,
S-aduc înapoi la viaţă
Ce pândea arşiţa hoaţă.

De-aş fi bob firav de rouă,
Aş privi la luna nouă,
Cum îşi leapădă cămaşa,
Dispărând în zori, trufaşa.

De-as fi mugurul în floare
M-aş îmbăta de culoare,
Până când zefiru-n pale
M-ar troieni în petale.

De-aş fi munte, eu, reperul
Mi-aş lua înaltul, cerul
Şi-apoi străpungând albastrul
Mi-aş bate-n zenit pilastrul.

De-aş fi râu, printre ponoare,
M-aş rostogoli în mare
Şi de-acolo mai departe,
Din oceane aş fi parte.

Dar sunt o biată fiinţă,-
Ce vreau, e cu neputinţă...

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş regăsi

M- aş regăsi la capăt de pieire,
Eu, desfrunzită şi cu muguri seci,
Pornită iar să spun iubiri,
Că nu mai sunt o amintire,
În astă lume-n care vii şi pleci...

M-aş coborî atunci, cu toată Firea
La Teiul cu mireasmă Vie,
Aceeaşi, însă ocolind privirea -

Lăsându-mi pleoapele să cadă
Pe umbra albă de zăpadă.

Să lăcrimez n-aş vrea, m-ar frânge dorul,
Curat şi cald din fire,
Aş împleti suspinele-n ecouri,
Cu lungi poeme de iubire.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre sute de dorinţe...

Cu paşi uşori, sub cerul înstelat,
Îmi doresc ca tu să fii lângă mine,
Şi totul armonios să se îmbine,
M-aş simţi desigur încântat.

Doar o clipă de visare,
Ce mi-aş dori ceva mai mult?
Aş vrea să mă pierd în contemplare,
Privindu-te să rămân tăcut.

În ochii tăi căprui, doar o clipă,
Să-mi odihnesc privirea,
Şi să nu-mi fie frică,
Că nu le voi citi fericirea.

Nu m-aş mulţumi să-ţi scriu un vers,
Poeme–ntregi aş vrea să-ţi scriu,
Să-ţi dăruiesc o stea din univers,
Tu să fii fericită şi eu la fel să fiu.

Moldova Noua 25 Martie 1967

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeme se nasc

Poeme se nasc şi nicicând nu mor,
Din gânduri o mie bine aşternute,
Din dragoste pură şi lacrimi ce dor,
Poeme se nasc, sublime, tăcute.

Cel care simte în suflet iubirea
Ş-apoi o transpune în versuri pe foi,
Acela-i ce poartă veşmânt nemurirea,
Prin versul ce-a curs din inimă, ploi.

Poemul mi-a fost amantă, soţie,
Am trăit iubirea, mi-a fost şi trădată,
Mereu cât trăiesc respir poezie,
Poeme se nasc şi nu mor niciodată!

poezie de Răzvan Isac (28 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie, poem neterminat...

Septembrie, te mai gândeşti la mine? Sau ai plecat cu amintiri cu tot?
Eu mă frământ şi-alerg printre destine şi să aleg vreunul, n-am să pot...
E-atâta noapte-n versul meu şi luna îşi caută un loc să n-o mai văd
Şi zorii îmi îmbracă-n nori minciuna şi mă anunţă că va fi prăpăd.
Mi-aş scoate sufletul, l-aş arunca spre tine... şi calcă-l în picioare dacă vrei!

Numai să nu mai simt cum serpentine îl ameţesc pe întomnate-alei...
Poemul meu respiră anevoie pe-o margine de lume unde nu-i
De nicio muză-albastră o nevoie, ci doar de tine, dor al nimănui...
Mai trece-un tren prin gara mea pustie, ca o fantomă, bântuind prin timp

Din mers, într-un vagon, o poezie pictează-n violet un anotimp...
Îi fac cu mâna, poate se opreşte, în staţia fără peron, şi-aştept şi sper
Să îmi răspundă... ochii şi-i fereşte şi-mi fac din lacrimă un colier...
Septembrie, poem neterminat, neînceput, abandonat din mers
Te-ai rătăcit pe la răscruci şi-un vânt turbat mi te-a furat şi nemilos te-a şters...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă...

dacă nu ar fi iubire
zilele ar fi pustii
aş trăi din amintire
singură printre cei vii.

dacă n-ar fi poezia
ce m-ar putea relaxa?
ar dispărea fantezia
pe plictiseli m-aş axa.

dacă muzică n-ar fi
paradisul ar fi trist
pe întinse geografii
timpul ar fi anarhist.

dar acum e primăvară
artele învie iară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Mor poeţi" de Valentin David

Nopţile-s mai lungi şi mai pustii,
Se coboară doliul în poeme,
Plânge pana şi cerneala geme,
Versul, cum să poţi, să-l mai învii?

În oglinda lacului, un val
Abia mai ajunge să apuce
Ramul unei sălcii ce se duce,
Să împingă bărcile la mal.

Lacrima ne plouă peste frunţi,
Ploile-s mai reci şi mai nebune,
Tunete se-ngrămădesc pe strune,
Se ascund secundele în munţi.

Muzele agonizează-n cor,
Cupidonii în genunchi jelesc,
Stele-ncep să cadă nefiresc,
Când ne mor poeţii... şi cum mor!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă plimb prin tine-o viaţă...

M-aş plimba prin tine-o viaţă, să te ştiu şi nu te-aş şti
Din amurg spre dimineaţă şi nimic nu m-ar opri
Să-ţi pătrund prin constelaţii, steaua mea să o găsesc
În Centaur, Andromeda din decorul tău ceresc...

Să mă plimb prin capilare, chiar de spaţiul e îngust
Mă strecor cu versu-n braţe, din hematii să te gust
Şi de simţi cum trec prin tine, dă-mi un semn c-un tremur scurt
Ca să nu m-acuzi, iubite, de vreo fraudă, sau furt...

Am intrat ca să mă caut, dacă mi-ai găsit vreun loc
La parter sau la mansardă, poate sunt chiar la mijloc.
Sau în stânga unde-i locul pe care-l pândesc demult
Stau cu versul la intrare şi bătăile ţi-ascult...

Hai, deschide-te şi lasă-mi poezia-n atriul stâng!
Iernile ce te apasă, numai eu ştiu să le frâng.
Vin cu primăveri în braţe şi cu stihul violet
Vin în paşi de sarabandă şi în paşi de menuet...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-aş muri...

De n-aş muri, n-ar fi nimic.
Un om mai mult, neînsemnat,
Din cercul lumii decupat
Şi mic, din ce în ce mai mic.

De n-aş trăi, un singur gând
M-ar tulbura peste măsură:
Că n-aş vedea cu ce figură
M-ar pune dracii în pământ.

poezie de Mihail Mataringa (19 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul

Într-o noapte-ntunecată,
Cu un cer pierdut în ea,
Mi-a părut că se arată,
Mică, strălucind mirată,
Steaua mea.

Tremurând lumina-i slabă
Printre ramuri de copaci,
Mi se tălmăcea degrabă
Licărirea în silabă:
"Ce mai faci?"

-Steaua mea de peste vreme,
Nu te-am mai văzut demult.
Dintre stelele boeme,
Numai tu-mi cântai poeme;
Te ascult!

-Dragul meu, am fost departe.
Infinitul Univers
M-a purtat prin alte arte
Timp de două vieţi, o moarte
Şi un vers.

M-am întors doar pentru tine,
Să ţi-l spun, să ţi-l şoptesc.
Tu, din câte văd, eşti bine...
Versul... este despre mine:
"Te iubesc!"

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş sacrifica

Mi-aş jertfi mii de poeme, le-aş dona cu gentileţe
Unor cerşetori de stradă, printre forfota din pieţe,
Doar să gust zburdălnicia anilor ce au trecut,
Să mai prind macii de mână într-un dans necunoscut.

Şi aş renunţa la bolta care-n nopţi catifelate
Îşi expune în seninuri stelele iluminate,
Şi aş cere-n sfiiciune doar un fir de busuioc,
Să mi-l pun - da nu spun unde - nenorocul să-l dezghioc.

Mi-aş sacrifica şi vara pentr-un boţ de fericire,
Ca să gust licoarea vieţii ce mă ţine-n amăgire;
Să cer primăveri candide cu brăţări de muguri mici,
Să alerg desculţă-n râuri să mă spăl de griji şi frici.

Mi-aş sacrifica şi cordul pentr-o zi şi un minut,
Ca să mângâi şi uitarea unui chip ce m-a durut...

sonet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubirile...

Când mor iubirile pe rug, cenuşa ca un tăvălug îmi treieră albastrul
Şi mă târăsc înspre chilii, suspin cuprins în cochilii, spre Daniil Sihastrul.

Cu ochii scrijelesc pe cer, cu flămânziri de rinocer, blesteme infantile
Şi le arunc pe-un curcubeu, cu stângăcia unui zeu, cu gusturi mercantile.

Când mor iubirile în noi, rămân copaci cu umeri goi, cu ramuri-braţe nude
Şi plâng pădurile de dor, într-un străin şi gol decor şi nimeni nu le-aude.

Lăstunii se lovesc de nori, cu lacrima la cingători şi îngroziţi cocorii
Se-ntorc din drum rătăcitori, orfani de zboruri şi culori, pe drumurile sării.

Când mor iubirile în vers, mai moare înc-un univers parnasian. Poeme
Îşi fac seppuku, solidar, (ca într-un ritual barbar), cu muza care geme.

Cortegiul macilor striviţi, de neiubire adormiţi, sub cnut, împinşi din spate
Însângerează un decor, în care-aproape mă strecor, de-atâtea nepăcate...

Când mor iubirile-n amurg, din ochii-albaştri, vise curg, spre-oceane de tăcere,
Sub felinare, paşi târzii, mai calcă peste poezii, cu moartea în artere...

Eu îmi iau inima în mâini, s-o pun în miezul unei pâini şi s-o împart de Paşte,
Când, poate-n azima de grâu, din al dumnezeirii râu, iubirea va renaşte...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mierea mea, amarul meu

Dacă prin capcana sorţii
Te-ar zdrobi un curcubeu,
Dragul meu, tu, chinul meu,
Aş jeli în poala morţii.

Dacă m-ar goni pizmaşa,
Şi m-ar vinde unui rug,
Eu în lacrimi care curg
Ţi-aş spăla de dor, cămaşa.

Apoi aş porni bolnavă,
Dragul meu, tu, chin dulceag,
Să te-adun din lut beteag,
Aş trudi precum o sclavă.

Te-aş clădi printre pustiuri,
Raiul meu, destinul meu,
Şi ţi-aş săruta mereu
Peticelele în râuri...

Ţi-aş reda privirea verde,
Te-aş restrânge din bucăţi,
Aş ciopli cu şapte dălţi,
Mâna mea să te dezmierde.

Ţi-aş face proiect de suflet,
Dragul meu, croitul meu,
Cu forţă de semizeu;
Da urgent, într-un răsuflet.

Ai fi gata prin răsfrângeri,
Dragul meu, suspinul meu,
Te-aş iubi cum ştiu doar eu,
Sub aripile de îngeri.

Şi de-ai mai pleca, în fine...
Mierea mea, amarul meu,
Printr-un tainic procedeu
Te voi zămisli din mine.

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar versul meu

Şi tu ţi-ai ridicat un zid de ceaţă,
Să nu te mai găsesc, să-ţi cer un munte.
Ştii, mi-ai promis, cândva, o dimineaţă
Cu norii aşezându-se pe frunte.

Nu mai ajung la cer, că cer nu este-
L-ai confiscat cu lună şi cu stele.
Eu cum să mai ajung acum pe creste,
Când aripile-mi plâng între atele?

Şi creşte-n mine un deşert de moarte,
Îmi mor poemele de-atâta sete,
Morgane-şi scriu delirul pe pancarte
Şi mă îmbie-n haine violete.

Şi eu alerg nebună printre dune
Şi strig, ecoul să te regăsească,
Dintre tăceri, în mine, să te-adune
Şi cu iubirea mea să te lovească.

Să te trezeşti şi să alergi prin mine!
Prin vene nu mai curge nicio vară
Şi primăvara geme în ruine
Şi orice anotimp e o povară.

Nu te mai chem, am obosit, iubite
Doar versul meu, o toamnă-o să-ţi recite.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeme şi eseuri

m-am detaşat de vorba ta
ce mă prinsese-n mreajă
nu mai vedem pe-altcineva
doar versul tău pe plajă

acum privesc cu ochi senini
cum se deschide cerul
şi-n valuri inspre mine curg
poeme şi eseuri

e primăvara mea din nou
cumva... se rătăcise
salvată fiind de un Orfeu
din barca lui Ulise.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oda bucuriei

de-aş fi un cântec vesel fără moarte
m-ar intona şi stelele şi corbii
dar sunt o slovă într-o ternă carte
conduce la extaz şi surzii şi orbii.

sunt versul limpede în ocean de amor
mă spală de păcate valuri de smarald
voi iubi cuvântul până am să mor
mă amăgesc cu dorul unui herald.

zămislită din sânge aleasă de soartă
sunt litera zidită în necuprins
transform secundele în pură artă
oda bucuriei în hora m-a prins.

zâmbete stelare pe cer mă poartă
ca pe o flacără cu dor nestins.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numaratoare inversa

Dintre-o mie de femei
Ce-au trecut prin anii mei,
Numai una m-a nascut
Pentru toate. Doar atat...

Dintre sute ce intrara
In odaia mea, pe seara,
Se-ntampla numai pe una
S-o zidesca-n raze Luna.

Dintre cele ce mi-au zis
Ca m-a cheama noptea-n vis,
Zorile cand s-au ivit
Una doar nu m-a gonit.

Dintre alea pentru care
Am simtit in piept valtoare,
Nu stiu cum s-a petrecut
Ca doar una m-a durut.

Dintre cele ce vazura
Cat sunt aur si cat zgura,
Una numai, intr-o zi,
Pentru toate ma nunti.

Numai doua trei din cate
Le-am iubit din multe sute,
S-a intors doar una-n sat
Si doar ea m-a colindat.

Dintre altele uitate
Prin orase inghetate,
Una doar de s-ar trezi
M-ar iubi si m-ar muri.

Iar din cele cateva
Care-ar mai putea urma
Numai una ar sta pe-aproape,
Pentru toate sa ma-ngroape.

Si nici una dintre cele
Care-ar ramanea sub stele,
Nu ar lacrima nicicand
Ca eu sunt jos in pamant.

O sa planga-n ceruri Luna
Si candva poate vreuna,
Maritata sau doar fata,
Ma va naste inca odata.

cântec, versuri de Doru Tufiş din Tramvai târziu (2000)
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mi-e dor...

Când mi-e dor te scriu în versuri, le găsesc în jurul meu, coborând din universuri, unde am acces doar eu...
Când mi-e dor, privesc departe într-un cer pe care calc, chiar dacă din legi nescrise, legea zero o încalc...
Când mi-e dor adulmec marea, ce adună-un gând pribeag, dintr-o altă depărtare de pe cel mai drag meleag,
Unde rătăceşti prin ceaţă, în decorul unei ierni, unde dorul ne îngheaţă, când ninsoare îmi aşterni...
Când mi-e dor, ascult nocturna, pe Chopin îl chem din neant, să ne fie, doar o clipă, depărtărilor liant...
Când mi-e dor, mai ies din mine şi-n fantoma unui tren, ne-ntâlnim morgane-n gara unde-ţi cânt doar un refren
Dintr-o simfonie-albastră ce-au compus-o ochii mei, pentru ne-ntâlnirea noastră pe nostalgice alei...
Când mi-e dor, mai mor o dată-n partitura unui lied, ca o notă-abandonată-n care dorul îmi închid...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colonelul Zăvoianu a venit astăzi foarte îngrijorat. I-a spus camaradului Furdui că guvernul n-a renunţat încă la ideea suprimării mele. Că, dacă m-ar prinde, m-ar omorî. Că poate ar fi mai bine dacă aş pleca în străinătate. Eu înclin să cred altă părere: este mult mai bine pentru Mişcare să mor în Ţară decât să trăiesc în străinătate.

Corneliu Zelea Codreanu în File de jurnal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!