aş vrea să fim înveliţi într-o unică piele// Îmi eşti interzis. Mi-aud vertebrele/ cum se rup/ sub bocancii negri ai durerii

Marta Petreu în Apocalipsa după Marta, Aici, p. 314 (2011)
Adăugat de Kocsis Francisko
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi accept mutilările/ ca un măr merele de pe creangă

Marta Petreu în Apocalipsa după Marta, Sub stelele moarte, p. 441 (2011)
Adăugat de Kocsis Francisko
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea nu se dă în schimbul metalului curat.

Marta Petreu în Apocalipsa după Marta, Scrisoare către dragostea unui bărbat, p. 64 (2011)
Adăugat de Kocsis Francisko
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ca o spadă cu muchii doare în mine scheletul

Marta Petreu în Apocalipsa după Marta, Sînt vie, p. 402 (2011)
Adăugat de Kocsis Francisko
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă împiedici un om să viseze/ el moare pe loc

Marta Petreu în Apocalipsa după Marta, Ulise în apele duminicii, p. 100 (2011)
Adăugat de Kocsis Francisko
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu o floare dacă mă atingi/ mă umplu de clopote

Marta Petreu în Apocalipsa după Marta, Săptămâna patimilor, p. 40 (2011)
Adăugat de Kocsis Francisko
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă iubesc pot să umblu pe beznă

Marta Petreu în Apocalipsa după Marta, Mersul pe beznă, p. 412
Adăugat de Kocsis Francisko
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunosc: la singurătate şi la durere nu există acomodare

Marta Petreu în Apocalipsa după Marta, Cap de costum pentru Marta, p. 153 (2011)
Adăugat de Kocsis Francisko
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu încremenit e ca un lac de piatră

Marta Petreu în Apocalipsa după Marta, Roata, p. 393 (2011)
Adăugat de Kocsis Francisko
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare – deci ştiu că sînt vie

Marta Petreu în Apocalipsa după Marta, Ca o coloană, p. 396 (2011)
Adăugat de Kocsis Francisko
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste tot este împărăţia ta/ adică durere

Marta Petreu în Apocalipsa după Marta, Psalm, p. 403 (2011)
Adăugat de Kocsis Francisko
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără sfârşit încercarea mea de a îmbrobodi existenţa

Marta Petreu în Apocalipsa după Marta, Cina, p. 248 (2011)
Adăugat de Kocsis Francisko
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mare dragoste pentru viaţă poate ţine loc de credinţă

Marta Petreu în Apocalipsa după Marta, Dare de seamă despre morile nopţii, p. 272 (2011)
Adăugat de Kocsis Francisko
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă. Beznă compactă. Se-ntinde mîna Evei. Pe creangă nici un măr

Marta Petreu în Apocalipsa după Marta, Există mecanismul funcţionând, p. 283 (2011)
Adăugat de Kocsis Francisko
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea ştia despre moarte tot ce poate să ştie vreodată un om care încă respiră

Marta Petreu în Apocalipsa după Marta, Legea eternă, p. 458 (2011)
Adăugat de Kocsis Francisko
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea ştie că se află în război cu umanul// Dar ea stă sfidătoare îmbrăcată în înfrîngerea ei ca-ntr-o armură

Marta Petreu în Apocalipsa după Marta, Ţara singurătăţii, p. 453 (2011)
Adăugat de Kocsis Francisko
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie care iubeşte trebuie să fie o mare pacoste/ pentru bărbatul iubit dar a cărui dragoste s-a dus dracului

Marta Petreu în Apocalipsa după Marta, Scrisoare de noapte pentru a-mi îmblânzi iuibtul, p. 189 (2011)
Adăugat de Kocsis Francisko
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngheţ de-atâta dor...

pe sub haina mea de piele intră frig şi îmi e frig,
nu mai eşti să-mi fii acolo, îmi e dor şi-n gând te strig,
tu-mi erai căldura verii, erai focul arzător,
nu-mi păsa de am pe mine, haina mea de călător...

acum vântul mă pătrunde şi îngheţ de-atâta dor,
mă simt mort în trup cu sânge, curge parcă-i stătător,
mă simt trist şi mi-aud paşii, paşii tăi nu-i mai aud,
pomii, florile mă-ntreabă, unde eşti, ce ţi-am făcut?

ce răspuns să le dau, doamnă, nici nu ştiu de ce-ai plecat?
ai stat prea puţin, o toamnă, şi-acum sunt un disperat
când credeam că-mi eşti jumatea inimii din pieptul meu,
te-ai topind cu tot cu noaptea şi-acum tremur, tremur rău

mă petrec cu tot cu luna şi constat că haina mea
mi-e iubită totdeauna şi mă strânge cum vrea ea,
o bate vântul şi ploaia dar nu pleacă undeva,
mă urmează răzuită, pe la gât e mucava

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai pot să-mi îndur specia asta neterminată/ deznădejdea de a fi om nu mai vreau s-o car mai departe

Marta Petreu în Apocalipsa după Marta, Socoteala, p. 341 (2011)
Adăugat de Kocsis Francisko
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se moare prin durere: prin durere se decade

Marta Petreu în Apocalipsa după Marta, Laborator la ora ceaiului, p. 72 (2011)
Adăugat de Kocsis Francisko
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă zurlie...

Într-o palmă de lumină stă-ntunericul la sfadă
Cu amurgul toamnei mele, înveliţi într-o broboadă.
Orizontu-şi prinde părul cu agrafe de rubine,
Eu, din cer, îmi fac năframă şi trag cerul peste mine.

E o linişte bizară, care-mi urlă pe sub piele,
Anii mei trag cu urechea la un zvon de uculele.
O fi toamnă la adresa unde îmi aştept sentinţa,
Dar în colţul gurii-un zâmbet, încă-şi deapănă dorinţa.

Stau juraţii-(adică-amurgul şi-ntunericul) pe gânduri,
Cum de îndrăznesc, eu-toamnă, să mai port pe umeri fluturi?
-Păi, cum să vă spun eu vouă, ca ciudat să nu vă pară?
Sunt o toamnă ruginie, dar am nervi de primăvară...

-Oooo, să trecem în zapise aşa răzvrătire crasă,
Poate-ţi vine nebunia să te faci, toamnă, mireasă!
Eu mă duc să trag o vodkă, hai, amurgule cu mine,
Că, de stăm mai mult la sfadă, te apucă şi pe tine

Nervii cei de primăvară-i pandemie-n univers
Şi şterg nopţile din ceruri şi-ntunericul din mers...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!