Aceasta este grădina: culorile vin şi se duc

Aceasta este grădina: culorile vin şi se duc,
azur fragil pâlpâind pe-aripile de la marginea nopţii,
absolutul luminând în tăcere clăbuci aurii de mari proporţii,
verde tăcut şi persistent ca frunzele de nuc.
Aceasta este grădina: buze strânse pentru-a sufla în flaute
reci din întunecimi enorme – şi pentru-a cânta melodii blânde
(la harfele cereşti cu strune tremurânde)
feţe invizibile, fantomatice şi, mai ales, precaute.

Aceasta este grădina. Timpul, desigur, va reclama recolta sacră,
iar tăişul morţii va trimite la odihnă multe flori
pe-alt tărâm unde alte cântece se vor cânta,-n lumina altori zori;
şi, totuşi, acum Ele sunt aici, ca într-o vrajă parcă,
ca şi cum printre pomi căzuţi într-un somn etern anume
nişte fântâni cu degete de-argint fură-această lume.

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina în lumina lunii

O pisică neagră printre trandafiri,
Brumărele, liliac sub secera lunii noi,
Mirosul dulce de heliotrop şi toate miresmele nopţii.

Grădina stă nemişcată,
Beată sub lumina lunii.
Întru totul supusă parfumurilor,

Rătăcind printre visele de opium din faldurile macilor.
Felinarile licuricilor se-aprind şi dispar
Sus, deasupra prospeţimii aurii a bobocilor,
Jos, printre florile de ciucuşoară de la picioarele mele.
Licărul lunii pe frunze şi pe garduri de merişor,
Lănciile lunii pătrunzând printre tufanii bulgărilor de zăpadă.

Numai micuţele feţe ale panseluţelor sunt alerte şi curioase,
Numai pisica, torcând printre trandafiri,
Scutură o ramură şi întrerupe simetria modelului,
În vreme ce apa se frânge şi se prelinge de pe o frunză.

Atunci soseşti tu,
Şi eşti tăcut ca grădina,
Şi alb ca florile de bărbişoară,
Şi frumos ca scânteile tăcute ale licuricilor.
Oh, iubire, vezi acei nuferi portocalii?
Ei au cunoscut-o pe mama,
Dar pe cine, care-i al meu, îl vor cunoaşte ei
După ce voi fi dispărut?

poezie de Amy Lowell, 1874-1925, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel la Toma-Dalin

În grădina Toma-Dalin
Ne-am reunit nişte colegi,
Încă nu eram moşnegi,
Nu căzusem în declin.

Uni-s localnici, dar nu vin,
Nu poţi să-i înţelegi!
În grădina Toma-Dalin
Ne-am reunit nişte colegi,

Unde ne-am simţit ca regi
Ospătându-ne cu vin,
La taifasuri ore-ntregi.
Aştept şi anii care vin

În grădina Toma-Dalin.

rondel de Ioan Friciu (5 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În grădina mea există un mare spaţiu rezervat sentimentelor. Grădina mea cu flori este în acelaşi timp grădina mea cu gânduri şi vise. Gândurile cresc la fel de libere precum florile, iar visele la fel de frumoase.

citat din Abram L. Urban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trista grădină

Grădina mea e tristă, căci venit-au
Jivine să o calce în picioare
Fără să-ntrebe nimeni de dorit-a
A vieţui, sau dacă vrea schimbare

Grădina mea-i uimită, i se pare
Că agresorii-i sunt prieteni buni,
Că primul... şi apoi ce mai apare
Sunt drept stăpânii ei, de la străbuni

Grădina mea, mirată, moare-ncet
Cu o tristeţe-n suflet infinită,
Gândindu-se că s-a păstrat concret
De-a ne hrăni şi pentru-a fi iubită

Grădina mea mă strigă cu glas stins,
Simţindu-mi empatia implicită,
Să-mi fie mie patrie şi vis
Ce se-mplineşte-n inima-mi rănită

Grădina mea mă-mbrăţişează tare,
Eu i-am rămas şi ea mi-a rămas mie,
Uniţi pe veci aici, în locu-n care
Pildă vom fi-n respectul pentru glie...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria copilăriei mele a fost grădina cu flori din mahalaua Cărămidarilor. Era plină cu lalele, garoafe şi micşunele, lăcrămioare, trandafiri şi rozmarin, de narcise, bujori şi panseluţe. Am învăţat şi-o mulţime de cântece, de la tatăl meu şi de la cei ce lucrau în grădina noastră, mari cântăreţi. Îmi aminteam, auzindu-l, de o vorbă a tatii: cică leacul cel mai bun împotriva mâhnirii este cântecul.

citat din Maria Tănase
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul beat de roze

De roze e beată grădina
Cu tot ce se află-mprejur
E beat şi cerescul azur,
Şi zâzâie, beată, albina.

Se clatină parcă lumina,
Un tunet e simplu murmur.
De roze e beată grădina
Cu tot ce se află-mprejur.

Dar iată… — A mea nu e vina…
Chiar eu, în gentil trubadur,
Visând, lângă-al apei susur,
Mă schimb, aşteptându-mi regina…
De roze e beată grădina.

rondel celebru de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mentalitate

pe cărări de doruri sunt un biet trubadur
un visător romantic, incurabil candriu
timpul îmi face chipul cu fragil contur
totuşi în viaţă sunt ceea ce vreau să fiu.

sunt floarea primăverii cu ochi de stele
cu mâinile petale ce sărută lumina
se scaldă în rouă gândurile mele
sângele meu cântă cum cântă grădina.

sunt versul verde din zile de Mai
lumina soarelui vibrează în voce
susurul cuvântului cu splendori de rai
mi-a urcat pe culmi iubirea precoce.

nimic nu-i mai frumos ca dragostea pe lume
însoţită de vers a dobândit renume.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina speranţelor

Cu inima îţi dau bun venit,
Cu zâmbetu-mi cald, te-am dovedit
Şi gând în iubiere am plinit.

Eu o copilă tu heruvim...
Hai, vino cu cu mine să privim,
Violetele din neodim.

Priveşte, poiana-zânelor
Se-ntinde-n multicolor covor,
Ea e Grădina Speranţelor.

Aici păsările îşi au cuib,
Pentru noi a venit şi un scrib,
Iubirea e acum un Sahib.

Imaginează-ţi că suntem noi,
Grădina eu o fac cu fiori,
Gândindu-mă la tine în zori...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul tău

Ai plecat în colţ de rai,
La grădina ta cu flori...
Cu ochii veşnic visători,
Te crezi acum în luna mai.

Te prind îndată dragi fiori,
Visând c-alăturea mă ai...
Ai plecat în colţ de rai,
La grădina ta cu flori.

Îţi simt tremurul din grai,
Ca roua picurată-n zori,
Esenţa vieţii pentru flori,
Ce râd şi vara ca în mai...

Ai plecat în colţ de rai.

rondel de Ioan Friciu (18 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vezi că peluza din faţa casei altuia este mai verde, se poate întâmpla ca proprietarul să-i acorde o atenţie şi o îngrijire mai deosebită. În plus, nu uita că atunci când priveşti grădina altora, alţii privesc grădina ta.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul - clopoţel

Vremea s-a încălzit afară.
Ca oricare prichindel
aştept şi eu să răsară,
ghiocelul-clopoţel.
De sub stratul de zăpadă
frunzele încep să apară.
Între ele, o floare albă,
gingaşă pălărioară.
Floarea, ca un clopoţel,
trimite veste în ţară
că nu mai e iarnă de fel.
De-acuma e primăvară.
Copacii vor înfrunzi,
florile vor înflori,
Cucul va cânta în luncă,
copiii vor alerga,
cu fluturii se vor juca.
Oameni vor ieşi la muncă,
Şi, pentru-a nu ştiu câta oară,
va fi iarăşi primăvară.

poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

arc

octombrie câmpiei
dăruie strălucire din argintul brumei
în mijloc un copac, un singur copac
singur
raze înjumătăţite diluându-i umbra
lasă o pată aurie şi nu-nţeleg
de unde vin tonuri de violet acolo şi
aproape nud copacul, acum
câte păsări îl mai ştiu, câte
se vor întoarce să-i aducă
sau să-şi ia felii de libertate?!

octombrie meu este altfel
mai neceremonios de data aceasta
ca un păstor
păstorul oilor mele pastel, mi le mână
spre constelaţii nenumite

neputincios într-un fel
aştept pe aprilie când câmpia aceasta
oh, câmpia aceasta
îmi va şti
violet-auriul umbrei anume

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflexii

în casa aceasta cu multe oglinzi
se târau paşii noştri
şi-un soare plăpând
ţinând isonul unei cântări absurde.

în casa aceasta dimineţile nu mai au gust de pâine,
nu mai promit nimic, nicio poveste...
până şi moartea se rătăcise
într-un azil neîncăpător,
când eram atât de singuri.

în casa aceasta oglinzile sunt fluide,
nu le poţi refuza lumina,
se reinventează lacrimă de copil,

nici cerul nu se sfârşeşte
cu îngeri căzuţi!

poezie de Eugen Pohontu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o grădină veche

Miros de iarbă în maroul verde
Se clatină uşor pe iazul plin de viaţă,
Păşunile-s înfăşurate-n ceaţă
Şi fluturele pe câmpii se pierde.

Terasa părăsită stă la soare,
Peştii de aur strălucesc în apă,
Norii plutesc pe-a dealurilor pleoapă,
Străinii pleacă-ncet în depărtare.

Lucesc frunzele căci tinerele fete
Trecură-n zori şi ele pe aici
Iar râsul lor rămas-a-n frunze mici,
Un faun dansează auriu pe îndelete.

Comentarii

Textul este clar şi cuprinde ceea ce anunţă titlul. Este descrisă o grădină veche, cu iarbă, iazuri, aur, câmpii, fluturi, o terasă, deal, străini, dansul unui faun - nu grădina părintească din Pfeifergasse unde locuise, ci o grădină publică. Această grădină este cunoscută din opera lui Trakl, este grădina "Mirabell" în apropiere de Salzburg, care revine şi în "Muzică în Mirabell" şi apare şi acolo ca "grădină veche". Şi aici ne întâmpină din nou mirosul de iarbă, care joacă un rol deosebit la Trakl, asociat cu "grădina" (aşa cum citim şi aici) sau "feminin" (în "transformare", şi acest parfum face ca poemul, dintr-n simplu pastel să devină o pictură impresionistă. Cu toate acestea, chiar şi o primă privire asupra imaginii "crinilor de apă" ai lui Monet, arată diferenţa stilistică, în primul rând mediul descris.
Pentru Trakl, această grădină are o semnificaţie deosebită ca un loc al întâlnirilor avute acolo. Există şi o "acţiune", chiar dacă acest lucru este indicat în primul rând de locaţia "într-o grădină veche". "Străinii pleacă-ncet în depărtare" câştigă în această acţiune o greutate deosebită. "Trecură-n zori şi ele" ("tinerele fete") aici, acum "Străinii pleacă-ncet în depărtare". Două indicii s-ar putea referi la o dramă, dar sunt, de asemenea, de înţeles ca o simplă afirmaţie a faptelor şi diferenţa dispare aici. Chiar şi prima strofă descrie această tensiune deosebită între facticitatea presupus inofensivă şi indiciul unei drame.
Verdele este maro, "iarbă în maroul verde", "păşunile" sunt "înfăşurate-n ceaţă", (voaluri albe) "fluturele pe câmpii se pierde". Un paznic al parcului ar putea apărea în acest peisaj, dar şi un demon ("faun").

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din decembrie şi până în martie, pentru mulţi dintre noi există trei grădini: grădina de afară, grădina din ghivece dinăuntru şi grădina ochiului minţii.

citat din Katherine S. White
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La toamnă, îmi voi aduna toate durerile şi le voi îngropa în grădina mea. Când aprilie va înflori din nou, iar pământul şi primăvara îşi vor celebra cununia, grădina mea va fi plină de flori minunate şi rare.

citat clasic din Khalil Gibran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare-ţi e grădina, Doamne

Grădina Ta - care-i destul de mare
(În care întâlneşti şi răi şi buni),
Noi te-am ruga, ca printre pomii-n floare,
Să faci aici şi-o casă de nebuni!

epigramă de Virgil Petcu (mai 2011)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărăbuşul arămiu

De sub frunza mătăsoasă
Cărăbuşul arămiu,
Îşi aruncă haina groasă
Şi-o porneşte-aşa zglobiu.

Printre flori de păpădie
Mititel şi prea grăbit,
Caută acum chirie
Într-un loc mai potrivit.

Că-n grădina cu flori multe
O găină a scurmat
Şi trebuie să se mute
Căci căsuţa i-a stricat.

Vino, în bucătărie,
Chiar aici în casa mea,
Îţi voi da acum chirie
Într-un colţ pe duşumea!

poezie pentru copii de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi jucară şi jucară, până despre ziuă. Când, deodată, încetând muzica de a mai cânta, ieşi ca din pământ o masă încărcată cu de toate bunătăţile, şi ce este pe lume, şi ce nu este. Se puseră cu toţii la masă şi mâncară şi se chefuiră cât le poftiră inima. Argatul de la grădinărie şedea în colţul lui unde se aşezase şi privea, lăsându-i gura apă. La masă le slujea nişte arapi, îmbrăcaţi în nişte haine foarte scump împodobite. După ce se sculară de la masă, prinseră a se întoarce acasă. Se întoarseră iarăşi pe unde au fost venit. Băiatul se ţinea după dânsele, ca dracul după călugăr. Când fură a trece prin grădina cu frunzele de argint, ce-i dete argatului prin gând, că numai rupse o rămurică dintr-un copaci. Un freamăt puternic se făcu atunci în toată pădurea, ca de o furtună ce vine întărâtată asupra copacilor; şi totuşi nici o frunză măcar nu se mişca din loc, ba nici măcar nu se clătină ca de o adiere de vânt barim.

Petre Ispirescu în Cele douăsprezece fete de împărat şi palatul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În grădina vieţii

în grădina vieţii eu mă simt o roză
împletită în cunună cum nu s-a prevăzut
nu sunt spinoasă nu sunt o mimoză
în leagănul angelic mereu am şezut.

soarta mea se-ndreaptă spre apoteoză
poeţi şi filozofi în lume am văzut
în grădina vieţii eu mă simt o roză
fericită că în bezne nu am căzut.

mulţumescu-ţi Doamne m-ai scăpat de nevroză
am tâmplele albite în mod neprevăzut
cuget în noaptea luminată de veioză
la îngerii albaştri care au decăzut.

în grădina vieţii eu mă simt o roză
împletită în cunună cum nu s-a prevăzut

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!