GENII DE HÂRTIE

Încearcă unii-n versul alb s-arate
Că naşte-n mintea lor, din Cer, carate
Cu-mbârligate-nşiruiri de vorbe
Ce-aduc pe file-un fel de chioare ciorbe;

Convinşi că chiar din Cer le vine versul
Ei cred că pot albi şi universul
Şi aripa de îngeri cu-ncifrarea
Ce îi stârneşte Cerului mirarea.

Înfioraţi de marea lor chemare,
Vin criticii la masa cu mâncare
Şi cu poeţii-aceştia-ntr-o beţie
Ei genii îi declară pe vecie;

Aşa se nasc de-o vreme "literaţii",
Neînţeleşi măcar nici de confraţii
Ce le ridică-n Ceruri "poezia"
În care ne-mplinită e hârtia!

Şi cum hârtia n-are cum să spună
Că urlă câinii de-al lor stih la Lună,
Prefer anonimatu-n poezie
Decât să fiu un geniu de hârtie!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertul poeziei

Când trupul ce-i aşteaptă versul
De Poezie îl desparte,
Pentru Poet, tot universul
Este pustiu de încă-o carte.

Nimic nu îi alungă chinul,
Când de iubire n-are parte,
Niciun prieten şi nici vinul
N-alungă spaima lui de moarte.

Căci moarte e-n acea idee,
De-a nu trăi întru vecie,
Cu Poezia în Femeie
Şi cu Femeia-n Poezie.

Astfel, pustiu de încă-o carte,
Fără Lumină-i universul,
Când doar o filă îl desparte
De trupul ce-i aşteaptă versul...

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt doar trubadur al Cerului albastru

Invidioşi, aezii citesc pe-ascuns ce scriu
Şi şi-ar dori să-mi sune cuvântul în pustiu,
Dar nici nu ştiu confraţii c-acesta-i visul meu,
Să fiu botezătorul de verb prin Dumnezeu

Ce spune, ca Ioan, că-s doar trimis în lume
S-anunţ că nu sunt eu, ci este un alt nume
Poetu-n care însuşi chiar Domnul e-ntrupat
Şi care-n Poezie va fi crucificat,

Spre a-nvia apoi, a treia zi din moarte,
Ca geniu nemurit de lume într-o carte...
Deci, har nu am prieteni şi nici nu sunt ales
De Cer să fiu un geniu, sau spus de un eres,

Astfel încât din Cer nu vin ca geniu care
Vă poate eclipsa printr-o crucificare,
Doar voi veţi străluci pe-al Poeziei astru,
Eu sunt doar trubadur al Cerului albastru!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către un copac

Stejar, ori fag, ce vei fi fost,
A tale "moaşte" vor să-nvie
Chiar transformate în hârtie
Pe care scrie-acum un prost
Să-ţi faci iluzii, n-are rost,
Nu scriu pe tine poezie
C-ar fi curată tragedie,
Talentul meu e cam anost.
Dar o speranţă se arată,
În soarta-ţi ce părea ingrată
Şi-n lumea asta mult umblată,
Ai exista chiar şi-un mileniu
De-ar fi hârtia reciclată,
Şi-ajunge-n mâna unui geniu.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antivirus

Versul unu
versul doi
versul trei
versul patru

Versul doi
versul şase
versul şapte
versul opt

Versul şase
versul trei
versul unsprezece
versul unu

Versul doi
versul paisprezece

Costel Zăgan, Leacul Poeziei/Nobel pentru Medicină

poezie de Costel Zăgan din Leacul poeziei/Nobel pentru medicină (23 aprilie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Mircea Trifu, cu prilejul concursului de epigrame, la clubul "Cincinat Pavelescu", cu tema "Totul e să ai chemare"

Scriu de o vreme epigramă,
Dar nu mă-mpac cu prozodia;
Că n-am chemare, nu-i o dramă,
Recuperaţi măcar hârtia!

epigramă de Virgil Petcu (septembrie 1985)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul meu

versul meu întotdeauna ba e trist
ba-i numai jale
versul meu în care ba exist
ba curg la vale

versul meu e todeauna ba alint
ba ideal
versul meu în care ba te mint
ba fug la deal

versul meu e todeauna ba destin
ba nenoroc
versul meu în care ba eşti chin
ba stai pe loc...

poezie de Iurie Osoianu (17 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 86

Să fie versul lui ca pânza-n vânt
Ce vine către tine ca spre pradă
Cel care-a domolit al meu avânt
Făcând ca mintea mea să nu dea roadă?
Oare-al său duh, de duhuri inspirat
Să scrie minunat, m-a prăpădit?
Nu, că nici el, nici cei ce l-au urmat
Nu-s vinovaţi c-am versul buimăcit.
Nici el, nici acel duh prietenos
Ce-l amăgeşte noaptea că-i isteţ
Nu m-au făcut să tac neputincios;
În faţa lor rămas-am îndrăzneţ.

Dar când în versul lui te-ai cuibărit,
Abia atunci al meu s-a moleşit.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai lasă-mă...

Mai lasă-mă să mă mai nasc odată
În anotimpul cu iubiri promise,
Să am un trup, să mă cobor din vise,
Şi-n paşi de vals la viaţă să-i dăm roată.

Mai lasă-mă să-ţi înfloresc mălinii
În vara când şi frunzele doinesc,
Sub poala timpului, cu dor, să te opresc,
Şi să te scald în apele luminii!

Mai lasă-mă să fiu ce nu ţi-am fost
Când versul l-ai pictat într-o chemare,
Un ţipat alb, de pescăruş pe mare,
Ce-a luat deodată zările la rost.

Mai lasă-mă prin timpul tău de-oi trece
Să-mpart cu tine-n zbor o veşnicie,
Să-ţi fiu şi eu... mai mult de-o poezie,
Ce pe hârtie versul ţi-l petrece.

Mai lasă-mă să fiu tot ce-aş fi vrut
Şi n-am putut să fiu în astă viaţă,
Femeia ce cu doruri te răsfaţă,
Şi nu doar muza ce prin vise ţi-a trecut...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dorinţă

lăsaţi-mi versul să ajungă la nemurire
limpezit în izvoare de dor şi de cânt
este darul meu ce îl las cu iubire
lumii în care trăiesc şi mă alint.

lăsaţi-mi versul aripi largi să prindă
să zboare spre zenit dincolo de nori
să răsune-n ceruri ca o mândră colindă
să bucure stele, îngeri mângâietori.

lăsaţi-mi versul, mare, vesel să crească
să atingă creste, culmi de fericire
este dorinţa mea cea pământească
să atingă faimă şi strălucire.

sculptez în stâncă versul cu litere de aur
să rămână-n veşnicie sufletescul meu tezaur.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stârcii albi

Crede, Doamne, cel ce vede
Stârcii albi în salcă verde,
Că sunt îngeri travestiţi
De prin ceruri coborâţi.

Chiar de-am fost cândva ateu
Asta cred, Doamne, şi eu!
Prea sunt albi imaculaţi
Stârcii îngeri deportaţi...

Jos în bălţi predici să ţinâ
Doar în nopţi cu lună plină.
Cel ce-i vede şi nu crede
În van tinereţea pierde!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi opresc Clipa-n poezie

Degeaba-mi spui de anii mulţi,
De păr cărunt, de vreme scurtă,
Nu ştii că Luna nu ascultă
Decât mirări şi-ndrăgostiţi?

De ţi se pare că-i târzie
Trecerea noastră pe Pământ
Opreşte Clipa-n, Poezie,
Şi zâmbetul, ţi-l fă Cuvânt.

Nu cred în părul abanos,
Şi-n mintea'n care mor poeme,
Nici anii care mint frumos,
Şi-în mâna-ntinsă, cu blesteme.

Cred în blândeţe şi-n suspine,
În simplu, şi de bun augur,
Cred consecinţele sangvine,
Francheţei, fără de cusur.

Îndrăgostită-s de detalii
Mă pierd în ele, m-adâncesc,
Şi-mi plac cuvintele: coralii,
Ce Om pe Om îl fericesc.

Cred absolutul dăruit,
Fără reproş şi aşteptare.
Cred în iubiri ce-au dăinuit
Şi dincolo de-o întâmplare.

Cred preţuirea, cred hazardul,
Şi stimă port, chiar de pun punct.
Mirarea mea este înaltul,
Din care cresc şi mă înfrupt.

Ce-i pasă lumii cum sunt eu?
Ce-mi pasă de e strâmbă lumea?
Un zâmbet voi păstra mereu,
Cât soră sunt. Cu profunzimea!

Şi mi-opresc Clipa-n, Poezie,
Când vreau să fiu micul Cuvânt,
Iar după mine ce-o să fie
Poate-am să spun. Doar din mormânt!

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu

iubirea mea care trece
prin poezie nu renunţ
la nicio figură la niciun să
rut
vechi de împerechere a doi îndrăgostiţi
trec totul pe hârtie
o
coală a4 albă drogată
de atâta alb care aşteaptă
versul cuvântul sentimentul
să fie aşternut aşteaptă
peniţa trece peste hârtie
lasă
poezia de iubire un sărut
dulce amărui rămâne acolo

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul şi tu...

versul meu nu trebuie înţeles
versul meu numai trebuie luat ca atare
înşirat între file ca o iarbă pe şes
şi pe el - numai tu la plimbare

versul meu nu-i nevoie nici să-l citeşti
doar ascultă cum picură vântul
şi dezbrăca-te din straiele tale lumeşti
şi respiră, respiră cuvântul

versul meu ca o ploaie ce toarnă mereu
şi te lasă cu firea uscată
dacă poţi savura şi ţi-a dat Dumnezeu
într-o lume de dânsul uitată

versul meu e un soare ce stă pe zenit
şi aruncă din colţuri de gură
când un zâmbet subtil şi puţin ostenit
când o eră învelită cu ură

versul meu ce nici singur nu-l ştiu
ce se duce, şi vine şi nu se mai duce
mereu lasă în mine când totul pustiu
când în tine nimic ce seduce...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ai tu, femeie?

Ce au ochii tăi, iubito,
De nasc noaptea poezii?
Dragostea ce mi-ai trezit-o
Se îmbracă-n versuri mii...

Ce-are trupul tău, femeie,
De-mi ademeneşte mersul?
Iar privirea-ţi, c-o scânteie,
Îmi aprinde-n minte versul...

Ce-are vocea ta, iubire,
De-o resimt ca pe-o romanţă?
Ea-mi dictează în neştire
Rime despre drag de viaţă...

Ce ai tu şi-o alta n-are?
Ochii-ţi, trupu-ţi, vocea ta
Inundat-au ca o mare
Versul, gândul, inima...

poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orfani de ţară

Carpaţii ne mor de foame
Marea Neagră-i însetată
ţara asta n-are oameni
ţara asta-a fost odată

Marea Neagră-i însetată
în Dobrogea urlă câinii
ţara-asta-i blestemată
Doamne cu întinsul mâinii

În Dobrogea urlă câinii
ţara asta n-are oameni
am ajuns fundul genunii
Carpaţii ne mor de foame

Marea Neagră-i însetată
fără mamă fără tată

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (26 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul şi covrigul

Cred în tine poezie
din nimic zău m-ai creat
şi de-atunci fir-ar să fie
nici poet nu-s nici bărbat

Din nimic zău m-ai creat
cred în versul tău de aur
chiar dacă m-arunci din pat
patul tău cel plin de lauri

Cred în mersul tău de aur
o de când fir-ar să fie
am încălecat pe-un taur
cred şi-n mine poezie

Din nimic tu m-ai creat
şi poet dar şi bărbat

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 februarie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vers

Versul nu-i moneda
Ce-o dai în schimbul faimei,
Versul ne e roba
De lucrător în artă.
Versul e talentul,
Raiul şi infernul
Îngrămădite în sensuri
Imposibil de desluşit.
Versul e însuşi sufletul nostru
Tipărit, cu preţul descompunerii,
Căci cu fiecare cuvânt
Eşti din ce în ce mai pustiu
Şi mai gol,
Căci sufletul ţi se transpune
Dureros şi tăcut pe hârtie.
Şi astfel rămâi fără el
Atunci când îţi scrii
Ultimul vers.

poezie de Francesca Buta (14 februarie 2009)
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolidul

versul meu îl sorb din viitor
din esenţe pur universale
când în suflet fibrele mă dor
aidoma coardelor vocale
ce respiră cântec răguşit
strangulat cu funii ancestrale
versul meu şoptit de infinit
scrijelit pe file temporale
versul meu şi liber şi timid
versul meu ca sarea de pe rană
versul meu senil ca un bolid
dogorind pe sfera mea virană...

poezie de Iurie Osoianu (4 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cafeneaua literară

versul construieşte podul dintre noi
astfel putem trece peste triste volburi
suntem vise adunate ca fluturii în roi
reparăm cuvinte şi cerul cu scorburi.

în adâncul nostru suntem filozofi
procesăm idei în piuă de stele
am luat credinţă de la teozofi
un rai de speranţe freamătă sub piele.

versul este fericirea pe masa de scris
dulce chemare la cafeneaua literară
minuni din suflet avem de transmis
în urma noastră minuni să răsară.

din diferite colţuri versul ne adună
împleteşte raze în mândră cunună.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefer

Prefer să mă rog
Nu sunt la minte olog,
Prefer să spun tot
Cu riscul de-a părea idiot,
Prefer să fiu drept
Nu spun că aş fi înţelept,
Prefer să visez şi să sper
În loc să fiu trist, pesimist, a-l celui obtuz partener,
Prefer să iubesc
Decât să urăsc,
Prefer să ofer
Înainte să cer,
Prefer să-nţeleg
Evidenţa n-o neg,
Prefer să mai sper
Cu ochii aţintiţi către cer,
Că şi un imberb
Doreşte s-ajungă la rangul de cerb,
Prefer să apară un ser
Ce apăra mintea de ger,
Prefer să prefer
Mereu ca pe-un ler,
S-aud cât mai mulţi
Să spună: EU SPER!

poezie de Octavian Lupascu (11 martie 2012)
Adăugat de Octavian Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!