Iubita mea ...

Iubita mea-i ca apele de munte,
Ce-mi curg prin vene, răscolindu-mi trupul,
Făcând din inima-mi o nouă punte,
Pe care n-ar putea s-o sfarme timpul.

Iubita mea-i ca valuri unduinde,
Ce-mi intră-n suflet şi pe veci ne leagă.
Şi ştiu că în vâltoarea ei m-o prinde,
Nimeni, nicicând de-acolo să mă tragă!

Iubita mea-i izvor de apă vie,
Din care numai sufletu-mi se-adapă.
Cântă-mi şoptit măiastra-ţi melodie,
Sfinţind în mine fiecare clapă!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să socotesc iubirea mea?!

Să socotesc iubirea mea în clipe,
Iubita mea cu trupul diafan,
Când umbra ta, ca pe-un solar cadran,
A prins în trupul meu să se-nfiripe?!

Să socotesc iubirea mea în ore,
Iubita mea cu plete de copt lan,
Cu chip nepământean, de porţelan,
Ce risipeşti parfum de pasiflore?!

Să socotesc iubirea mea în zile,
Iubita mea cu şold rubensian,
Dar să-mi înec dorinţele, profan,
La pieptul desfrânatelor dalile?!

Să socotesc iubirea mea în ani,
Iubita mea cu glezne de cancan,
Păşind la braţu-ţi ca un narcoman,
Când ne-om plimba sub desfrunziţi castani?!

poezie de Mihaela Banu din In cartea Eu râul tău, tu matca mea (iulie 2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele

Iubita mea, ţi-am cumpărat un munte
Am fost la târg, dar nu l-am luat pe bani
Are păduri şi râuri şi o punte
În vârstă de un milion de ani...

Ţi l-am adus în braţe pân' la poartă
E minunat şi piatra lui e grea,
Comerţul ambulant cu munţi se poartă...
Dar unde-ai să-l aşezi, iubita mea?

Ce munte colosal, un munte straniu
Cu porci mistreţi ce cântă-n coruri: jir!!
Iar în adânc sunt straturi de uraniu
Şi-am dat puţin pe el... un chilipir...

Iubita mea, găseşte marea vale
În care să-l aduc şi să-l răstorn
Şi-apoi la nunta regăsirii sale
Să cânt ca vânător al lui din corn...

Iubita mea ţi-am cumpărat un munte
Sa faci cu el ce-i şti şi ce vei vrea,
Eu mă retrag în peşteri muribunde
Că am uitat să-ţi mai şoptesc ceva:
Am dat pe acest munte VIAŢA MEA.

Din marele bazar cu amănunte
Plătind cu viaţa tot ce scump era,
Iubita mea, ţi-am cumpărat un munte...
Păcat ca n-o să-ncapă-n lumea ta.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea-i oloagă

Inima mea-i oloagă-alergând după inima ta neîntrerupt
Atâta cale,
N-ar trebui oare astăzi, privind la toate prin care am trecut,
Spre casă să pornim agale?

Pe drumul înapoi, în prag de seară sub tăcuta cerului tărie,
Nu conversăm – sau prea puţin,
Pentru-un moment privirea ta mă-îmbie
Şi pot de mână să te ţin.

Dar mâine, nu. Puterile mi le-am pierdut pe toate;
Atunci, deşi arăţi ca altădată, dragă,
S-ar putea să fie ceva mai iubitoare faţa Iubirii mele-n moarte,
Aşa cum inima ta pe drumul de-întoarcere-a putut să înţeleagă.
Inima mea-i oloagă.

poezie de Charlotte Mary Mew, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea, limba romana!

Limba mea e cea mai dulce,
Dintre toate pe pamant,
De ma las purtat, ma duce,
Printre versuri si prin cant.

Limba mea e din Lumina,
Rasarita-n zori de zi,
Limba mea, limba romana,
Straluceste-n poezii.

Limba mea-i glas de izvoare,
E in fluier de ciobani
E-n cant de privighetoare,
Si in graiul la tarani.

Limba mea e adierea
vantului, prin frunza deasa,
Limba mea-i dulce ca mierea,
Limba mea-i cea mai aleasa.

Limba mea-i freamat de stele,
E iubirea dintre frati,
E in versurile mele,
Si-n ecoul din Carpati.

Limba care ne aduna,
De la margini de pamant,
Limba mea, limba romana,
Va fi pururi graiu-mi sfant!

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (31 august 2018)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăr adevărat

Iubita mea-i, o spun şi-am spus,
Medicament, chiar unul tare:
Doar am văzut-o, şi m-a pus,
În cinci minute, pe picioare!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita blondă

Iubita blondă-i supărată,
N-a mai venit de săptămâni,
Spune că-i foarte ocupată,
Restu-s doar bârfe şi minciuni.

Iubita blondă, mă traduce,
Vrea de la mine numai bani,
Nu ştiu ce fel de viaţă duce,
Dar eu nu pot, am nişte ani..

Iubita blondă, vrea la mare
Şi-n discoteci cere s-o duc,
Pe ring e foc şi provocare,
Dar eu nu vreau, la balamuc.

Iubita blondă-i doar frumoasă,
Dar asta-i totuşi... chiar puţin,
Simt că răbdarea, mă cam lasă
Şi-mi torn, înc-un pahar cu vin.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea lui Heraclit

Produs al aerului soarele ar fi
al vremuirii, joc al unor pământeşti stihii,
aşa credea-nţeleptul din Efes.
S-ar plămădi solarul trup din nou, în fiecare zi,
din aburii fosforescenţi care din mare ies.
Ştiu că iubita mea-i aşa, pe care o slăvesc.
Mereu e alta, alta e, tot alta,
ca soarele antic, un rod al fiecărei dimineţi.
S-alcătuieşte din lumini pe care nu le-nveţi,
se înfiripă din splendori pe care tăcând le preamăresc.

Făptură fără ieri, întruchipată iar şi iar,
în ciclurile arzătoarei, reluatei tinereţi
îmi este dat, până la capătul acestei vieţi,
în fiecare zi din nou s-o cuceresc.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună seara!

Iubita mea-i plecată printre stele,
Nu am nici "bună seara" cui să-i spun,
Căci nu sunt încă una dintre ele,
Nici soare nu-s, măcar să pot s-apun.

Iubita mea, ce tristă-i fără tine
Singurătatea mea numită viaţă,
Privesc pe cer în zilele senine
Şi-n mine însumi când e nor şi ceaţă.

Nu văd nimic. Doar noaptea mi te-arăţi.
N-ai, ziua mea, se pare, cum să fii,
Spunându-mi de nenumărate dăţi
Că numai prea târziu poţi să devii.

Te cred. M-am resemnat. Aştept să mor,
Să ne iubim definitiv, nebun;
Cât încă-s viu, mai am un ultim dor,
Iubito, "bună seara" cui să-i spun?

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (30 mai 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea e o carte de vise

Iubita mea e o carte de vise,
Îngerii somnului o citesc,
Apele trec şipotind
Printre ţărmuri de dragoste.

Noaptea de mătase,
Năframă albastră
Pe care o flutură-n aer
Cu gândul la iubirea-i de foc.

Cântecele doinite
Pe harpele vântului
Alungă înstrăinarea gândului
Din iubirile inimii.

Paşii ei uşori,
Urme ale umbrei luminii
Deschid porţile sufletului
Cu mângâieri de floare.

Ochii adânci de fântână
C-un licăr sprinţar,
Izvor de bucurie aduc
În cel care-i privesc.

Vălurită marea întinsă
Poeme de suflet desfăşoară,
Iubita mă invită pe mal
Ierburi să-mi pună la suflet.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea noastră

suntem departe-n timp şi spaţiu
ne leagă numai o iubire....
născută cu Homer odată
şi se numeşte poezie!

a fost iubita lui Ovidiu,
pe mal de mare-ntre barbari.
a fost iubita lui Baudelaire
a fost iubita lui Whitman.

de la Virgiliu pân-la Puşkin
de la Rabelais şi La Fontaine
iubită de Villon şi Shakespeare
rămâne-n timp un vis etern!

pe noi ne leagă o poveste...
când toate muzele adorm
noi scriem poezii din versuri
pe chat, şi nu în foileton.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita Mea

Iubita mea cu părul fin
De multe ori am vrut să vin,
La tine oriunde ai fi,
Aş face multe pentru a te găsi.

Iubita mea cu ochii de cristal
Care mă porţi din val în val,
Aş da orice să ajung la mal
Să te pot vedea la carnaval.

Iubita mea cu buze dulci
La mine-n braţe aş vrea să te culci,
Te-aş săruta întruna
Te iubesc pentru totdeauna.

Iubita mea eu te ador
Mă simt de parcă n-o să mor,
Iubirea ta e pe vecie
Chiar dacă pare o nebunie.

poezie de Ovidiu Kerekes (3 februarie 2015)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

Iubita mea, sărută-mă pe vise!
Mă înfăşoară-n braţe şi-n cuvânt,
Închide-acum ferestrele deschise,
Şi-aruncă tandru!... ultimul veşmânt.

Deschide-te şi mi-te dăruieşte!
Dezbracă-mă şi-nvaţă-mă să zbor,
Chiar dacă luna, încă, mai bârfeşte,
Iubeşte-mă... la margini de izvor.

Dă-mi buzele şi sânii ca de piatră!
Să îi frământ şi să le dau putere,
Nelinişti de mai sunt, acum, le iartă,
Iubeşte-mă!... când inima ţi-o cere.

Iubita mea... sărută-mă pe clipe!
Şi pe ascunzişuri care mă-nfioară,
Când visele încep să prind-aripe
Şi trupul meu... în trupul tău coboară

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut şi viitor

Gândindu-mă la ce-a fost în trecut,
Iubita mea-i o sfântă şi-o sărut.
Eu, deşi drac, mă consolez uşor:
Sunt, cum s-ar zice, om de viitor.

epigramă de Oscar Wilde din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-ţi iubita să fie...

Lasă-ţi iubita să fie de ocară, nebună,
Cu mintea în nori. Cineva serios
S-ar putea îngrijora că lucrurile merg prost.
Lasă-ţi iubita să fie.

poezie de Rumi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea-i istovită

Inima mea-i istovită, a alergat atâta drum după tine, zi şi noapte,
Scrutând azimut după azimut,
N-ar trebui ca azi să ne-ndreptăm agale către casă revăzând toate
Lucrurile pe lângă care am trecut?

Spre casă... seara, pe drumuri liniştite, sub cerul calm, opalescent,
Fără cuvinte, neîncercând să mă convingi, să te conving.
Tu privindu-mă intens în ochi pentru un moment,
Când poţi suporta să te ating.

Dar mâine, nu. Puterile mi le-am pierdut pe toate;
Deşi vei arăta ca şi-altădată,-n acea clipită
S-ar putea să fie mai ispititoare faţa Iubirii mele moarte –
Aşa cum inima ta vede asta întorcând-se pe-aceeaşi cale, liniştită;
Inima mea-i istovită.

poezie de Charlotte Mary Mew, 1869-1928, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul uliţei asfaltate

Uliţa mea-i asfaltată,
E-o frumuseţe de şosea
Dar e tristă, supărată,
Azi prea puţini calcă pe ea.

Rareori se mai arată
Câte-un bătrân pe-o canapea,
Uliţa mea-i asfaltată,
E-o frumuseţe de şosea.

Ceva să spună parc-ar vrea:
Nu mai e ce-a fost odată
Când plină de copii gemea,
În urmă praf se ridica...
Uliţa mea-i asfaltată.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

Iubita mea! azi fulgeră şi plouă,
Cerul e prins în falduri sidefii
Şi-n dimineaţa clipelor de rouă,
Peniţa-mi împleteşte... poezii.

Pot scrie ne-mplinirile-n poeme,
O nouă carte-i gata... de tipar,
Eliberând păcatele din scheme
Cu pasiune, dragoste şi har.

Prin întuneric, dezgolesc lumina
Cuvintelor... nespuse de tăceri
Şi-o dăruiesc privirilor... pe INA,
Necunoscuta marilor plăceri.

Iubita mea! seducător de dulce,
Închin sonete buzelor de foc,
Ce vor a ispiti... şi a seduce
Trupul ferit de patimi şi noroc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mare de stele e patria mea

Patria mea-i o mare de stele
Pe care în palmă ţi-o pui
Ca să distingi lumina din ele
Şi orhideea prinsă în cui

Patria mea-i un infinit de priviri
Pe cumpăna timpului startul luând
Din împletirea zborului s-admiri
Atâţia ochi — doar stele căutând

Patria mea-i — o serie de izvoare
Din mii de stele — stropi gingaşi
Să-ţi prindă paşii pe răcoare
Nicicând să nu mai fii acelaşi

Doar o oglindă — e patria mea
Pe faţa vântului stelar
Să fii un glas cântând în ea
De ape plin — mărgăritar

Să-ţi pui cuvintele-n oglindă
De dragul ei uşor mimând
Căci ziua doar vine să-ţi prindă
Albastrul tainic — inserat în gând

poezie de Ioan Daniel Bălan (19 februarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita

Iubita mea e-un dulce vis
Într-un decor nepământesc;
Mă simt cu ea ca-n paradis,
Desigur, până mă trezesc.

epigramă de Nelu Ionescu-Quintus din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel karmic

credinţa mea-i o stâncă, nimic nu o sfarmă
din doruri şi vise fac scară către univers
speranţa e un cântec eliberat de karmă
gânduri noi reverberează la faptul divers.

tulburările mă ţin în stare de alarmă
dar revine liniştea cu fiecare vers
credinţa mea-i o stâncă nimic nu o sfarmă
iubirea îmi e pavăză pentru demon pervers.

rugăciuni din suflet disperarea curmă
lumini mă locuiesc în spirit convers
nutresc îndumnezeirea cutezanţa din urmă
ecou al împlinirii fără nici un revers.

credinţa mea-i o stâncă, nimic nu o sfarmă
din doruri şi vise fac scară către univers.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!