Ce osteneală este aceea de a săpa o fântână când arde casa?

citat din Bharthari
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce osteneală este aceea de a săpa o fântână când arde casa?

citat din Bhartrhari
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când risipeşte bărbatul, arde casa pe jumătate; când risipeşte femeia, arde toată casa.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trata o boală după ce aceasta s-a instalat sau a înăbuşi o răscoală deja extinsă este ca şi cum ai săpa o fântână când ţi-e sete deja ori a făuri arme după ce a început războiul.

în Tratatul de medicină internă al Împăratului Galben
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De nu te osteneşti cu această preafrumoasă osteneală, făcând pocăinţă şi săvârşind virtutea, te osteneşti şi te chinuieşti, negreşit, cu cele lumeşti. Iar dacă şi aici şi dincolo e osteneală, pentru ce să nu alegem osteneala aceea care are mult rod şi mare răsplată?

Sfântul Ioan Gură de Aur în Omilii la Matei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arde

Arde casa, măi, muiere
Şi în casă am căldură,
Arde la calorifere,
Vine iarna... nu-i a bună!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răbdarea este iubirea de osteneală a sufletului. Iar unde este iubire de osteneală, s-a scos afară iubirea de plăcere.

citat din Talasie Libianul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

tata nu ştia că nucul
a învăţat să fumeze
nici că veveriţele
au iarba fiarelor şi mereu desfac
uşa de la pivniţă
de aceea au buzele roşii
iar butoiul din ce în ce sună
a ecou
.
tata ştia că învăţ
pentru ca să dau la facultate

săpa un petic de deal
şi iar săpa
ţărâna-i părea că ascunde viitorul meu
.
de mulţi ani am îngropat sapa aceea
să nu afle tata c-a murit

şi că dealul
nici nu mai este
.
la şcoli
niciodată nu a fost de ajuns să ştii
să desenezi un nuc şi o uşa de pivniţă din care
butoiul se rostogoleşte
sau doar ecoul
surghiun iniţiatic
.
şi toate acestea tata
tata nici acum
nu le ştie

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda din adânc

Când mă privesc într-o fântână
mă văd cu-adevărat în zi
aşa cum sunt şi-am fost şi-oi fi.

Când mă privesc într-o fântână
ghicesc în faţa mea bătrână
cum ceruri şi pământ se-ngână.

Când mă privesc într-o fântână
ştiu că-n adâncuri foste mume
îmi ţin oglindă, ochi de lume.

Când mă privesc într-o fântână
îmi văd şi soarta, uit de nume.

poezie clasică de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa ascunsă

Casa fiecăruia dintre noi
Este sufletul.
Şi nu o putem înălţa decât prin faptele noastre.
Dumnezeu este în noi
Şi arde ca o făclie.
Cu cât sufletul se înalţă,
Cu atât flacăra este la adăpost
De vântul durerii şi al deznădejdii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cum flacăra lămpii luminează în sus, chiar când este răsturnată, tot astfel năzuieşte în sus cel ales şi când e încovoiat de destin.

citat din Bharthari
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caniculară

Arde soarele-orbitor,
Arde când îl sorbi, nectarul.
Totul arde ca-n cuptor
Şi te arde ospătarul!

epigramă de Giuseppe Navarra din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea zgârceniei

Să dai bip la pompieri când îţi arde casa.

culmi
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stră-povestea

Doamna aceea îşi storcea pantoful
pe stradă în văzul tuturor trecătorilor
şi stră-trecătorilor. Curgeau
din pantoful acelei doamne cu ochelari himerici
un pâlc de cişmele şi o pădure de fântâni
într-un fir subţire.
Ea îşi strângea cu putere pumnii
şi răsucea pantoful în jurul coatelor.
Trecătorii râdeau.
Stră-trecătorii se opreau şi îi cereau o cană
de fântână stoarsă şi apoasă
şi scursă.
Şi-am încălecat pe-o şa
când doamna aceea scurgea din pantoful ei
o herghelie de cai
de cai şi de stră-cai şi mi-am îmbibat şaua
într-un stră-cal
fiindcă eram stră-trecător
şi-am plecat în galop spre casa părăsită
de trecători
să mă întâlnesc cu doi amici
unul străbun
altul stră-nebun.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le îndeplineşte asemăna-se-va bărbatului înţelept care a clădit casa lui pe stâncă. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip. Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea, şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare.

replică din Sfânta Evanghelie după Matei, Sfârşitul predicii de pe munte. Judecata semenilor. Puterea rugăciunii. Calea mântuirii şi a pierzării. Ferirea de prooroci mincinoşi. - 7:24-27 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

E semn de scădere a capacităţii sau de osteneală, când spiritul este mulţumit.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum interpretezi visul

Cum interpretezi visul, aşa va fi,
Spuse profesorul-şaman, el care nu visase
Nici o cutie de chibrituri, visezi că ţi-a ars casa,
Înseamnă că vei primi bani, visezi că vei primi bani,
Îţi arde casa, filosoful se visează fluture, asta ştim,
Dar în clipa aceea, un fluture enorm îl apucă,
Îi înfipse trompa în gură ca o sondă,
Profesorul începu să dea moale din coate,
Nu-i nevoie, spuse fluturele, din aripi dau eu.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare bogăţie pe care o laşi cuiva este aceea care îi umple sufletul, nu buzunarele. Buzunarele se golesc pe nesimţite, pe când sufletul rămâne plin pentru totdeauna, potolind, ca o fântână miraculoasă, setea tuturor trecătorilor.

aforism de Ionuţ Caragea din Fântâna care-şi bea singură apa - volum în pregătire (2023)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lenea este marele duşman, care stă înlăuntrul nostru. Nu se află prieten la fel ca silinţa; cel care-i activ nu piere.

citat din Bharthari
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care nu-şi părăseşte casa spre a vedea întreg pământul plin de minunăţii, acela-i precum o broască într-o fântână.

în Panchatantra
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată ce-au fost; a fost un om şi-o femeie, bărbat şi muiere, oameni de treabă, el bun şi ea cuminte, încât li se dusese vestea că trăiesc bine şi toţi se bucurau când treceau pe la casa lor. Niciodată el nu zicea ba când ea zicea da, dar nici ea nu ieşea din voile lui, şi de aceea era linişte la casa lor şi toate le ieşeau bine şi cu spor.

începutul de la Spaima zmeilor de Ioan Slavici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!