Rondel din fugă

Când scot nervos la sticlă dopul,
Simţind că-mi explodează teasta,
Prudente, soacra şi nevasta
Apar cu mătura si mopul.

Observ că au deschis fereastra,
Nu stiu precis care e scopul:
Când scot nervos la sticlă dopul,
Simţind că-mi explodează teasta,

C-un ochi închis precum ciclopul
Si un cucui ce-mi umflă creasta,
Nu vreau să plec din lumea asta,
Aşa c-o să aleg galopul...

Când scot nervos la sticlă dopul!

rondel de Valentin David din Rondeluri încrucişate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la "Rondel din fugă" de Valentin David

O fi ştiind ceva cu dopul,
C-aduce ghinion în casă,
De-aceea sunt prudente, lasă
Să îşi atingă-n sine scopul...

Le vezi atunci cu limba scoasă,
Manipulând cu grijă mopul,
O fi ştiind ceva cu dopul,
C-aduce ghinion în casă...

Nu te stresa şi ia prosopul,
Îi faci un nod îl pui pe masă
Şi ieşi în fugă pe terasă,
În timp ce-aştepţi să treacă hopul...

Cât ele pun la sticlă dopul!...

poezie de Gheorghe Gurău din Rondeluri încrucişate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţivul şi dopul de la sticlă au aceeaşi meteahnă. Crapă dacă nu se ating de licoare.

aforism de Cornel Stelian Popa (2 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devin foarte nervos atunci când trebuie să-mi scot verigheta.

citat din Jerry O'Connell
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mai ştii tu patul ăla
de cămin
cu arcuri din subsol de Lună
c-un sfârc din dopul de la vin
şi-o sticlă de minciună...
Mai ştii?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt jonglerul

Eu sunt jonglerul. Fac salturi şi piruete, şi vă fac să râdeţi.
Fac haz de puternicii zilei şi vă dezvălui cât de plini de gaze
şi de ei înşişi sunt barosanii care se învârt printre noi
cu războaiele lor în care tot noi suntem cei măcelăriţi.

Eu le scot masca şi-i arăt cine sunt.
Scot dopul şi... fâssss.... se dezumflă.

poezie de Dario Fo din Naşterea unui jongler, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hâc, şi la mai mare

Curgea şampania în valuri
În noaptea când trecurăm hopul
Nu ne-atinsesem încă scopul
Erau serbări, erau regaluri...

Eu, tu şi el pierdurăm clopul
Participând la cele baluri
Curgea şampania în valuri
În noaptea când trecurăm hopul...

Îţi aminteşte? ţi-am dat prosopul
Ziceai că vrei să urci pe dealuri
Aveai şi alte idealuri
La sticlă când pierdusem dopul...

Curgea şampania în valuri!...

rondel de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţăndările

Mi-ai zis să nu spun nimic
şi-am înghesuit cuvintele tale în mine
îndesând deasupra lor dopul.
În agonie am ţipat către tine zile întregi
simţind că mă sufoc…
dar m-ai lăsat să hoinăresc sub nemilosul soare
şi ai tăcut.
Ai fugit de mine şi te’ai ascuns;
m-am clătinat ca un om beat,
m-am agitat,
am combinat ceea ce ai pus în mine
cu tot ce am putut stoarce minţii mele,
şi când mi-am încătuşat tâmplele în palme ca să mă odihnesc
m-ai luat şi m-ai trântit de pământ
de mi-a sărit dopul;
şi vasul de lut s-a făcut ţăndări.
Durerea din urmă a fost incomparabilă, dar…
Cum altfel ai fi putut scoate afară comoara pe care ai ascuns-o înlăuntru?

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce ai câştigat ceva, nu mai eşti la 100%, ci la 90%. Eşti ca o sticlă de apă minerală căreia îi scoţi dopul pentru puţin timp. Rămâne mai puţin gaz înăuntru.

citat celebru din Johan Cruyff
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui pianist nervos

Când bate cu putere-n clape
De crezi pianul c-o să crape,
Soţiei spun: - Fii optimistă,
Pianul nu-i ca noi, rezistă!

epigramă de Leonida Secreţeanu din Culegere de epigrame (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negru pe alb

Umblau nebuni şi rari ursuzii
topiţi în gheţuri de demult
umblau şi le cântau tot duzii
de crinul care i-a durut

Se cunoşteau din alte vremuri
cu veacurile ce-i minţeau
şi nu vedeau că între geruri
ardeau şi pietrele crăpau

Iubiri de sticlă şi de romuri
se-mpreunau în buze arse
şi răsturnau în ei doar somnuri
din cele duse şi rămase

Aveau un cer cu două stele
şi-o noapte însorită-n brâu
la mâini cunună de zăbrele
în lac doar pietrele de râu

Stăteau pe stâncă iar şi plopul
le mai şoptea un cântec vechi
şi le-nchidea în sticlă dopul
când frunzele-i cădeau perechi

Astăzi doar unul mai adie
în cioburi de ocară smulse
din linii curge-o melodie
iar sângele încet se scurse

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

De Bobotează, văd, ca mucea,
Un fapt c-o logică ce-mi scapă:
Preafericiţii-aruncă crucea...
Să păcătoşii-o scot din apă!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Immortal

Eu cred că sunt nemuritor,
căci prea simt, de o vreme,
un bâzâit sâcâitor
ce-mi face mari probleme.

Când vreau să fur un mic sărut
aşa, ca uvertură,
se-ntâmplă lucrul neplăcut:
o curentez pe gură.

Când vreau, de mână, să mă plimb,
în serile cu lună,
în jurul capului am nimb,
când fulgeră sau tună.

Nu pot nici vorbe să mai scot
că-mi iese vreo scânteie,
şi se repetă. Nu mai pot
să fiu cu o femeie.

Nu ştiu ce-o fi, dar am vorbit
cu soaţa şi - minune! -
a cunoscut că-i bâzâit
la cap... de gărgăune.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şofer nervos

Mama lor de gropi şi şanţuri,
Mi-au făcut maşina praf
Nu-l vreau pe primar în lanţuri
Dar l-aş vrea-ntr-un epitaf.

epigramă de Any Drăgoianu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dorinţă

Cum anii se adună, zeci,
Un singur lucru mă alină:
În pivniţă un loc de veci
Şi ca sicriu -o bute plină!

Să am semnal de internet,
Nici laptopul să nu-mi lipsească
Şi să-mi turnaţi cât mai incet,
Pe piept, o sticlă de Fetească.

Nu vreau nici popi şi nici sicriu,
Prefer să vină drăcuşorii,
Să pot în linişte să scriu,
Să-mi intre vinul în toţi porii.

La cap să-mi cânte-ncetişor
Doar cântecele relaxante,
Pe zece voci, duios, în cor,
Neveste soacre şi amante.

În veci de-aicea nu mai ies,
Să vină poate şi potopul,
În schimb, să controlaţi mai des,
Ca nu cumva să curgă dopul!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dorinţă

Cum anii se adună, zeci,
Un singur lucru mă alină:
În pivniţă un loc de veci
Şi ca sicriu -o bute plină!

Să am semnal de internet,
Nici laptopul să nu-mi lipsească
Şi să-mi turnaţi cât mai incet,
Pe piept, o sticlă de Fetească.

Nu vreau nici popi şi nici sicriu,
Prefer să vină drăcuşorii,
Să pot în linişte să scriu,
Să-mi intre vinul în toţi porii.

La cap să-mi cânte-ncetişor
Doar cântecele relaxante,
Pe zece voci, duios, în cor,
Neveste, soacre şi amante.

În veci de-aicea nu mai ies,
Să vină poate şi potopul,
În schimb, să controlaţi mai des,
Ca nu cumva să curgă dopul!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea e plină de măşti de sticlă. Te uiţi şi nu le vezi. Mângâi faţa unei femei şi nu simţi masca asta de sticlă. Se îmbrăţişează doi amanţi şi nu simt unul la celălalt masca de sticlă. Se sărută şi nu simt. Mama îşi creşte copilul şi nu simte cum odată cu obrazul se lărgeşte şi masca de sticlă. Nu, aceste măşti nu se văd. Dar opriţi-vă undeva, vroiam să le strig, şi ţipaţi, cereţi ajutor, ameninţaţi.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vădana la ginecolog

- Mă aşez şi eu cum pot,
Dar hainele când le scot?
Doctorul - un pui de lele:
- Când le scot eu pe-ale mele!

epigramă de Ovidiu Creangă din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crâşma se afla în centrul nervos (uneori, foarte nervos) al satului.

citat din Mihai Batog-Bujeniţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gata!

Cu-o vorbire indecentă,
C-un popor nervos, rebel,
Azi, când ţara e de mentă,
Eu o vreau de... muşeţel!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

TANŢA:
Bună seara dragul meu...
COSTEL:
Păi, nu ţi-am spus la fel când am intrat pe uşă?
TANŢA:
Nu, că m-am şi mirat
COSTEL:
Extraordinar! Vă să zică am intrat pe uşă şi nu ţi-am spus bună seara! Tanţo e clar. Asta înseamnă că am rămas pur şi simplu fără sistem nervos. Şi ce sistem nervos aveam, că puteai să tragi şi cu artileria în mine, că nici nu clipeam... şi ce memorie posedam, că ţineam minte pedinafară şi o mie de taurine, cu toate semnele particulare. Acuma de când sunt cu tine nu
mai am nimic... S-au dus dracu' nervii, memoria... Şi mă dor şi rinichii... (înainte de a mă căsători cu tine de ce nu mă dureau, iar acuma mă dor? Plus că-mi pică şi părul)... de ce?

replici celebre de Ion Băieşu, după piesa Tanţa şi Costel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!