Plouă dinspre pământ spre cer
Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai țesut cu inima cuvinte într-o carte.
Ai șlefuit din nuferi culoare și lumină,
Ai șlefuit din stele crucea ta divină,
Ai venit cu mărul și floarea vorbitoare
Să-mi dăruiești sărutul, simbol de neuitare.
Mi-ai schimbat credința în vise și plăceri,
Ai rămas în mine cu stelele și-mi ceri
Să-mi altoiești în vreme versul tău prin vers
Chiar dacă-n toamna vieții plouă-atât de des.
Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai țesut cu inima cuvinte într-o carte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Taina Crăciunului
O mare taină ni se dezvăluie în Ajun
E taina cea de preț a Sfântului Crăciun.
E-o taină mai presus de fire
Taina Cuvântului jertfire.
E taina Duhului ce prinde trup,
Taina păstorului care păzește oile de Lup.
E taina Împăratului care devine rob
Și taina trandafirului care răsare dintr-un bob.
E taina Soarelui ce stinge nopți,
Taina Luminii și-a dreptelor dreptăți.
E taina păcii ce se așterne peste lume
Și taina iubirii ce ne poartă nume.
E-o taină a patimilor pe cruce îndurate
Taină a milei și a păcatelor iertate.
E taina morții și-a vieții fără moarte
E taina ce sufletul o-mparte.
E taina Raiului ș-a Tatălui de Sus
Taina dumnezeiască a pruncului Iisus!
poezie de Adrian Artene din Colindător la porțile cerului (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taină sfântă a iubirii
Taina ta, taina mea, taina vieții
au cântat-o-n versul lor poeții
înălțând-o-n apogeu, asceții.
DAR din cer, viu păstrată,
taina cea minunată
va-nflori vesel pământul
încă-odată și-încă-odată...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă într-o toamnă cu vise...
plouă... plouă cu picuri reci fără vină,
peste măștile oamenilor
născuți odată
din sân verde-al naturii
plouă prea rece
într-o toamnă nebună
cu frunze purtate de vânt,
spre zări cu lumină.
plouă pe ceașca-mi uitată
la fereastra cu crini,
unde ninge-n petale
peste vopseaua scorojită
cu gheare de ani.
plouă în toamna cu vise
destrămate pe firul de ață.
păianjen din colț de-ntuneric
țese...țese...țese
casa pentru străinii ce vin
insecte culese de vânt,
purtate de ploaia cea rece.
e zece al orelor ceas
caldarâmul e gol de cuvinte
s-au topit precum pașii
spălați de norii cu vise.
o ramură fără frunze și fructe,
un măr uscat tot la fereastră
simt golul din mine
de galben-mătase
frunze fabricate-n cuvinte uscate
ierbar pentru o lume
peste care plouă
cu vorbe, cu frunze, cu apă...
... plouă....
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curgere
Mă curge timpul ca pe ape,
Mă zbat izbit din mal în mal
Dinspre departe spre aproape,
Dinspre amonte spre aval.
Și stânca ce am fost înspre izvoare
(O piatră tare, nu însă și zveltă),
Cât de curând, din zbaterea-n vâltoare,
Va deveni grăunte într-o deltă.
poezie de Gheorghe Pârlea (4 aprilie 2021)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cad perseide
Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară nu se știe...
Cad perseide peste tot,
Peste iubire, peste ură,
Peste bunic, peste nepot,
Peste îngheț, peste căldură...
Și-or mai cădea steluțe mii,
Căci Universu-i generos,
Din ale cerului tării,
De sus se prăvălesc în jos,
Dar ca și visele deșarte,
Chiar de trudesc pe drumul lung,
De fericire nu au parte,
Mereu la țintă nu ajung...
Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară, nu se știe...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De atâtea zile plouă
De atâtea zile... plouă,
Nebunii dinspre amor,
Stropii zorilor de rouă,
Mă cuprind... năucitor.
Mă arunc co nerăbdare
Într-o mare... de fiori,
Îmbrăcându-mă-n răcoare
Și parfum discret de flori.
Către clipe înalț... rugă,
Tot chemându-te... mereu,
Vreau la tine să ajungă,
Taina... sufletului meu.
De atâtea zile... plouă;
Peste timpul ca un dor,
Hai să împărțim în două,
Vraja magicului... zbor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre Inalt
Iubire pe verticalã
dinspre jos înspre Sus,
dinspre omenesc înspre Absolut:
-Altar înã lțat prin Cuvânt.
Iubire pe verticalã,
dinspre Sus înspre jos,
dinspre Nemã rginit înspre cei mulți:
-Luminã revã rsatã în noi
spre Înalt.
poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă
Dacă m-ai iubit pe mine, niciodată n-o să știu,
Nici, prin nenăscute încă lumi, de oi fi ca să îți fiu.
Dacă tu, în astă viață, nu mi-ai dat de înțeles,
Tulburata-mi veșnicie, fără tine, m-a ales.
Dacă prin zădărnicie pribegia m-a purtat,
Călătoare peste vremuri... mie asta mi-a fost dat.
Dacă pe cărări și-n rosturi, pasul nu ți-am întâlnit,
Sorțile răzbunătoare, n-au dorit să-mi fii iubit.
Dacă lacul plin cu nuferi, printre unde te-au apus,
Hărăzit mi-a fost să-mi fie, de la tine gândul dus.
Dacă umbrele tăcerii n-au vrut taina să le știi,
Pașii tăi ascunși, spre mine, niciodată să nu-i vii.
Dacă-n bătucite zboruri mi-am țesut negrele zări,
Brațele, din sărutarea-ți, ne alunge-n depărtări.
Dacă toamna ți-o-ngropa, umbletul pierdut, sub frunze,
Și-a mea gură-ți va pieri zâmbetul lăsat pe buze.
Dorurile toate dacă m-or cuprinde-ntre dureri,
Nu ți-oi mai deschide-n veacuri ușa încuiată ieri.
Și cu lacrime amare ce-am vărsat în nopți târzii,
Sub coperți din scurse timpuri, te-oi păstra în poezii.
poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea razelor de lună
Raze moi de lună, șoapte-n lin descânt,
Fie-a voastră cale nopții să-i rămână
Drum ascuns iubirii, calea spre Pământ
Dinspre veșnicia - timpului stăpână.
Raze diafane, fire de lumină
Strecurate-n taina stropilor de nor,
Fie-vă izvoare patul de hodină,
Frunzele-nverzite leagănul de dor.
Raze reci de lună, raze argintii,
Mai șoptiți-mi, iară, cântul vostru sfânt,
Faceți ca, prin ape, pietre sidefii
Să rețină-n ele notele-n cuvânt
Și să pot, în versuri, totul să adun
În poemul nopții razelor de lună
Ca să mă ajute oamenii să-mbun
Într-o lume care pare să apună.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea razelor de lună
Raze moi de lună, șoapte-n lin descânt,
Fie-a voastră cale nopții să-i rămână
Drum ascuns iubirii, calea spre Pământ
Dinspre veșnicia - timpului stăpână.
Raze diafane, fire de lumină
Strecurate-n taina stropilor de nor,
Fie-vă izvoare patul de hodină,
Frunzele-nverzite leagănul de dor.
Raze reci de lună, raze argintii,
Mai șoptiți-mi, iară, cântul vostru sfânt,
Faceți ca, prin ape, pietre sidefii
Să rețină-n ele notele-n cuvânt
Și să pot, în versuri, totul să adun
În poemul nopții razelor de lună
Ca să mă ajute oamenii să-mbun
Într-o lume care pare să apună.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu arzi în palme stele...
Tu arzi în palme stele
Și-n inimă iubirea,
În vise merg gondole
Și-n sânu-ți tresărirea.
Izvoare de lumină
Îmi previn convulsii
De când îmi ești vecină
În taina cu iluzii.
Te-aștept într-o oglindă
Să ne vedem odată,
Tu floarea ce colindă,
Eu, gândul ce te-așteaptă.
Desculță trece vraja
Prin timpul arămiu,
Singurătatea-i straja
Momentului ce-Źți scriu.
Mătasea de nori negri
Coboară peste noi,
Prin vis mergem integri
Ca fulgerele-n ploi.
Te-aștept în raiul unic
Născut în veșnicie,
Pe-un sărut teluric
Crestat în poezie.
Zâmbești, dulce-i nectarul
Florii vorbitoare
Care-și arată harul
Plutind în depărtare!...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am încetat să mă întreb
ochii timpului joacă dorințe cu trupul zilei
superb peisaj tactil
clipă de sens spre înserare
vorbire fără privire
doar cu o seamă de cuvinte alin
în arcul trăirii mi-am îmblânzit pasul
în punctul de fugă al vieții am sculptat solfegii
pe verticala iubirii
în culori de magnolii fierbinți
complet altul
te străbat pe îndelete cu rațiunea unei iubiri
spre dialogul formelor din vers
ce au locul lor undeva-n univers
torente de răspunsuri
acolo sau aici deveniri
dinspre înserări spre ceruri prispa vieții
floarea de cais a memoriei
șirul de culori cu întâlniri dorite
neuitate într-o destinație la rever
zâmbet în doi rostire.
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dinspre viitor
Într-un anume loc,
într-o anume seară,
pasăre fără de nume
ca o viziune zboară...
Eu nu îi aud foșnetul,
e ca și cum ar fi departe,
răzbate doar o mireasmă ciudată
fără de moarte...
Dacă te uiți în trecut
o să vezi venind dinspre viitor,
atât de plină de cântec,
de tăceri ce te dor...
Și când ora este o urmă
devii conștient că tu ai învins-o,
iar lumea nu e decât lacrima
pe care ea a plâns-o...
poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuiburi de iubire și dor
În inima ta porumbeii se-ntrec
În cuiburi de iubire și dor,
Întind mâna și-i prind,
Ne înălțăm în magicul zbor.
Legănați printre vise suntem,
Curcubeie de gând împletim,
Îmi răspunzi cu rouă pe buze,
Inima curge-n poemul: Iubim!
Fărâme de zâmbet ne punem
Între cerul aprins și pământ,
Ne dăruim spre tăinuire fluturi,
Ridicați prin săruturi și-avânt
Ștergem rujul rămas mărturie
Pe batista fluturată spre cer,
Din inimi pornesc porumbeii
Ce ne dosesc în zări de mister!
Acolo rămânem în trup altoiți,
Iubiri de izvor și speranță,
Ne hrănim cu doruri din dor
Migălind răvășita viață!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiri neîmplinite
Cerul îmi vorbește în tonuri de mov și roz aprins
Soarele zâmbind mi-a spus pe curând,
Un stol de iubiri neîmplinite își iau zborul
Gândul mi-e la tine iar
Te aștept...
Luceafărul mi-e prieten bun
În taina serilor de vară,
Privesc spre cer și vreau un semn, o minune divină
O stea căzătoare să-mi lumineze calea spre tine,
Și te voi afla într-un final!
Capătul de drum se află la marginea singurătății
Inima îmi tresară,
Și alerg spre iluzia unei iubiri împlinite.
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O unică femeie un singular fericit
acum sunt printre metafore
o melodie din noapte o infinită bucurie
în artificii de argint sunt nerăbdarea unor dorințe
cu buze de rouă în dimineața ce mă cuprinde
pianul cântă după alt și alt solfegiu
notele din setea unui ecou
frumusețea irisului ce renaște-n secunde
cu trupuri înlănțuite-n cele mai frumoase bluesuri
ce m-aș face fără seri
tumultoase adeseori liniștite arareori
uitate-n brațele atât de fericite
de minunatele plăceri?
în fiecare gând urc o împlinire
cu fiecare pas alerg spre altă împlinire
dorințe fierbinți timpul iubirii noastre
transcris într-o viitoare carte
îmbrățișez anotimpurile cu siguranța iubirii trăită
dinspre poveste înspre viață
noi suntem fericiți împreună
la chindie o lumină dinspre o șoaptă.
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu te aștept
Vino!...
Ia-ți șansa, iubite, să te aduci
oricât ar costa, să vii
căci te vreau împreună cu mine
în lumea-n care infloresc cuvinte
și șoapte...
in flori de miazănoapte...
Nu vorbi incă...
Nu vorbi,
Nu gândi
Trecut, aducerii
din lumină adâncă:-
Aripă
De ce să rătăcești
sub umbre și Lună,
căutând soare-răsare, căutându-mă-n alte vise?
Făurește-mă din tine,
nu mai căuta!
Nu vezi, iubite, că oriunde-ai merge,
pe pașii lăsați de mine tu calci
și florile înflorite de mine,
tu le miroși?
Dimineții trezite de mine, tu-i zâmbești
și-n cafeaua dulce-amară, tu mă sorbești?
Ce-ar fi iubirea, oare,
dacă nu ai avea cui s-o impărtășesti?
Cum ai afla gândul a milioane
de clipe divine,
dacă n-ai avea cui să le dăruiești?
Eu te aștept, cu mine
acum,
acum
și peste acum
peste iubirea-mi foc și scrum
peste tăcerea-mi de țipăt și fum
să-mi trăiesc cu tine drum
cât mai departe,
cât mai departe,
peste noi, peste cer, peste noapte...
vis necreat, fierbinte
trece- inimă vie- înainte
și-n vise șoptite
dragostea mea ți-o aduce,
printre stele, printre flori
spre cerul iubirii cobori...
poezie de Gabriela Docuță (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de eternitate
Insist pe un sentiment ilustru
Dincolo de existența terestră,
Urc în eter cu speranța de-a valma
Deschid ferestre ferecate-n vid,
Ca să transform eterul în etern
Dau iama în temeiul infinitului,
Ca să intru prin taina edenului
Undeva sus prin al nouălea cer,
Vreau să selectez programul vieții
Doresc acces în viața veșnică,
Existențe departe în sferele înalte,
Puse printre repere sacre de lumină
În spațiul virtual, dincolo de răscruci
Când speranța în sine devine reală
Prin taina adevărului născut din duh,
Apare deschidera firească a porților
Spre intrarea in taina vieții perpetue,
Universuri multiple se succed în spirală
După acele principii profund divine
Aici suprarealul trăiște în sine de faco
Dăinuind prin prezența marelui demiurg
Peste priceperea minții umane de iure.
poezie de David Boia (11 iunie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Taina nopții
cu privirea pierdută în zare
mă joc cu ciobul de lună
seara așez întrebări
în ciuturi de lemn
însetat de lumină
mă zbat între pulberi de stele
în dansul cosmic
al unui etern semn de întrebare
aș vrea să prind lumina în palme
o zi, o dată
alteori aprind luceferi pe cer
cu o rază
printre satanice umbre
uneori mă destram în oglinzi paralele
murmură ziua, se zbate și timpul rămas
mai picură cuvinte în ape
peste pleoape ferecate
iar din ape
dor se naște într-o privire
dor de ducă, spre fătuca din poveste
renasc în zori, printre lacrimi, suspine
știi, rătăceam între pleoape
mă așteptai în șoaptele nopții
în tandre unduiri de coapse
pe sâni, dogoarea cerului aprins
voi coborî încet-încet la tine
nu, nu fugi
reazemă-ți visul de acele clipe
voi veni printre falduri de vise
spre nufărul iubirii
ce m-a fermecat odată, într-o noapte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dați-vă din lumină
Călătoream dinspre apus spre răsărit
și am văzut, că moarte nu există,
că toate insurecțiile asupra acestui regim
sunt ornamente în jurul vieții săpate,
și mai sunt dihotomii ale Limbii,
ce, dacă e mută,
în "panta rei" o trezesc îngerii încuviințați
de un om, de un om.
Dinspre apus călătoresc în fiecare zi
și-mi decelez singura proverbialitate occidentală,
despre donatorii de sânge îndrăgostiți de timp,
de unde pleacă înspre origini, spre lumină.
Atât de flegmatic am călătorit și am descoperit
ce inutili în inserțiuni sunt vesticii,
care proslăvesc misterul beznelor.
Pe coloana vertebrală a estului e atâta lumină,
încât presimt revigorarea
sosirii mele din călătorie,
în locul de unde am pornit dinspre Apus.
Panta rei, ca o milostivă alegorie
a umanității...
Încep să călătoresc
pe unde mă duce lumina mută
din interiorul creierului, identic cu mine:
-Dați-vă din lumină,
daimonii s-au întors
cu fața spre soare.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!