În stupina din livadă...

În stupina din livadă,
În vârtej, ca-ntr-o tornadă,
Zbârnăie, brăzdând tot cerul
Gâze ca elicopterul,
Cu o gură cât o şură,
Elice-n miniatură,
Făcând mare tevatură.
Din flori de câmp, de tei, salcâm
Boabe, ca dintr-un alt tărâm,
Cară-albinele ca furii,
În guşă şi-n colţul gurii,
În desagi şi-n buzunare
Ziua, în amiaza mare.
Cât se scăldă-n strop de soare
În potirul larg de floare,
Îşi fardează iute tenul
Văduvind-o de polenul
Luat pe-aripi, pe pântece,
Grăbit cu descântece,
Trecut peste Valea Seacă
Şi-ascuns la mine-n priseacă,
Adus în zbor, peste praguri
Şi dosit în mii de faguri,
Din figuri geometrice,
Toate numai petice.
Până în amurg, pe seară,
Totu-i numai miere, ceară,
La loc sigur, în cămară...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia Primăverii

Peste dealuri şi câmpii
Muguri, oameni şi copii,
Haos de concerte vii,
Au ieşit din amorţeală...
Toată lumea insectară
Sub cerul de primăvară
Este afară, este afară.

Soarele cu gura largă
Râzând dantura şi-arată
Şi trimite pe pământ
Valuri de căldură vie,
Peste tot şi peste toate,
Numai bine să ne fie.

Florile de primăvară
Cu bobocii sunt o fală
Şi împrăştie parfumuri
Prin livezi, câmpii şi drumuri,
Numai să le admirăm
Frumuseţea naturală.

În piaţa cerului agitaţia e mare,
Plin de păsări călătoare
Se perindă în căutare de perechi,
Fiindcă iubirea e în floare,
Dragobetele-în cărare
Face din tot sărbătoare,
Cât este ziua de mare.

Şi aşa sub mândrul soare,
Râd toate în lumea-n care
Optimismul e în floare,
Molipsind pe fiecare,
Copii, tineri şi bătrâni,
Simfonia Primăverii
Ne întâmpină pe rând,
Să o salutăm şi-n gând.

poezie de Valeria Mahok (23 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub gerurile aspre ...

Sub gerurile aspre-ncremenite,
Sub greaua lor povară de zăpadă,
Cu frunţile de vreme-ncărunţite
Zac rebegite ramuri, în livadă.
Privesc abia ţinându-se de şale,
Rugându-se la pronia Divină,
Să stea înfipte bine-n rădăcină,
Cât iarna e-n cămaşa ei de zale!
E ziua la nămiezi şi-n ger năpraznic,
Soarele îşi arată numai dinţii.
Văd doar un foc mocnit, cu ochii minţii,
Ce arde undeva, la naiba-n praznic.
Cortina nopţii ce coboară-n pripă,
Îmbrăcă-n haina ei de neguri valea.
Răzbate prin troiene numai jalea,
În timp ce eu fumez, în tihnă, pipă.
În zori, o rază-mi bate-ncet în geamuri
Şi-alerg să îi deschid, cu-nfrigurare,
Dar tremură cu-atâta-nverşunare,
Cu-aripi de chiciură, smulse din ramuri.
Iarna e o sculptură-n sărbătoare,
Cioplită-n gheţuri de-al ei meşter, gerul,
Ce trage de pe ea un colţ din cerul,
Brodat cu stele la inaugurare.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două mere ...

Două mere-ntr-o livadă
De abia pot să se vadă.
Unul şade către soare
Rumen, ca o fată mare.
Unul mai la umbră şade,
Crezând că aşa nu cade.
Şi încep cam fără vlagă,
Mai pe bune, mai în şagă,
Să se certe, să se-mpungă,
Cât a fost vara de lungă.
Până-n coş să le culeagă,
Jurai că sunt într-o doagă.
O mlădiţă, ca iscoadă,
Asculta a lor tiradă,
Mirată peste măsură
Cum dau merele din gură.
Şi din sfadă-n altă sfadă
S-a ajuns la busculadă
Toamna, când grăbit, ţăranul,
Le-a scuturat cu toptanul.
Morala:
Ori la umbră, ori la soare,
Existenţa-i trecătoare

fabulă de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisip de tei, pe alei

Eşti frumoasă ca un tei în floare,
Peste care a plouat cu soare,
Presărându-ţi aur peste chip
Şi parfum în sutien şi-n slip.

Îndemnând s-ajungi la timp la mare,
Pici, de frumuseţe, pe nisip.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt polenul din cuvinte...

1. Eu sunt polenul din cuvinte
şi plâng în fiecare floare,
o lacrimă de-a ei mă doare
căci toate lacrimile-s sfinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

2. Eu sunt polenul din cuvinte,
peste câmpii vântul mă poartă
şi bat la fiecare-n poartă
şi plâng în ochiul tău fierbinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

3. Eu sunt polenul din cuvinte,
Hristos din slovă mă coboară
şi mă împraştie prin ţară,
balsam pe rană să alinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

4. Eu sunt polenul din cuvinte,
eu vin acum cu vestea bună
să-ţi fie pavăză-n furtună
şi pentru zilele cumplite.

Eu sunt polenul din cuvinte.

5. Eu sunt polenul din cuvinte
şi plâng în fiecare floare
ce rodu-n pântecul ei moare,
alerg acum printre morminte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă te aştept...

Te-am zărit într-un amurg de seară,
De-atunci am ochi căutători,
De-atunci te modelez din ceară
Şi părul ţi-l îmbrac cu nori

Îţi pun în loc de ochi două mărgele,
Culoarea verde sau căprui,
Deasupra lor lipesc şi gene
Sprâncenele-n nuanţa părului.

Te-aşez pe o măsuţă lângă mine
Să pot închide ochii, să-i deschid,
Să te zăresc în visul ce-mi revine,
Să te zăresc sculptat cu trup timid.

Senine gânduri mă apăsă, seacă,
Mă răscolesc, îmi încolţesc uşor,
Aştept cu nerăbdarea nefirească,
S-apari călcând pe ceasul serilor.

Mi-a apărut un zâmbet deodată,
L-ai aruncat din colţul buzelor,
Ai aruncat cu el şi-un fel de teamă,
De-a nu mai fi pe-aleea florilor.

În fiecare seară stau pe-o bancă,
Acelaşi loc pe unde ai trecut,
Stau până când luna mă ceartă
Şi mă trimite acasă să mă culc.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunea primăverii

O mulţime de cuvinte
Au dat şi astăzi în floare
Peste-a ochilor veşminte
Unele din depărtare

A-nflorit acum uimirea
Albe flori iată se-arată
Surprinzând nemărginirea
Cu privirea ta curată

Peste tot sunt numai flori
În alb e-mbrăcată ţara
Căci ai primăverii zori
Şi-au depus uşor povoara

Frunzele au răsărit
Peste tot acum în jur
Şi cu flori şi-au întocmit
Un tablou atât de pur

A dat viaţa iar în toate
Peste munţi şi peste dealuri
Cântece nenumărate
Se îmbracă-n idealuri

Mierlele au început
Să îşi depene iar firul
Dintr-un aer nevăzut
Şi-au axat pe strună trilul

Îmbrăcat în bucurie
Totul este transformat
Primăvara argintie
Pe degete ne-a luat
17-04-2018 cluj

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pisicuţe, motănei,
facem toţi cozonăcei,
şi, desigur, dacă vrei,
un masaj cu un ulei
parfumat, din flori de tei,
de stă-n coadă şi Grivei,
doar cotoiul lui Andrei,
e, se pare, dintre-acei
care fac doar ce vor ei,
nu cotoi, ci-un pui de bei
cu-o fixaţie pe femei,
dar nu d-alea de doi lei,
de la rude din Bombay
şi-a adus un soi de-ardei
şi trage pe nas cât trei,
cântă numai Siboney,
că a fost la Camaguey,
şi-n Cuba, ca Hemingway,
din cele două Corei
şi-a adus doi porumbei,
face vrăji de-amor cu ei,
da-ntr-o vineri pe la trei,
ce mai, l-a găsit Andrei
aprins tot, scuipând scântei
sau seminţe dacă vrei,
din pârdalnicul de-ardei,
nu-i mai arde de femei,
a revenit în bordei
şi nu are alt temei,
decât să ceară mamey
şi-alte fructe ca un gay.

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept în fiecare seară

Te-aştept în fiecare seară,
Cu sufletul mocnind de dor.
Pe-acel peron, din mica gară,
Te văd în orice călător.

Doar amintirile ca-n ceaţă,
M-aduc împinsă de-un miraj
Şi în obraji simt o roşeaţă,
Când vreun tren şuieră-n triaj.

Oriunde-n lume te-oi ascunde,
Eu te aştept ca-n alte dăţi.
Cât timpul macină secunde,
Încă mai sper să te arăţi.

Şi toamna şi-a întins covorul
Pândind al revenirii ceas.
Mi-e primenit de mult pridvorul,
Aştept şi-acult fiece pas.

Tren după tren, trece pe şine.
E toamnă, seară şi mi-e frig,
Numai iubitul meu nu vine
Şi-n suflet mii de spini se-nfig.

Te-aştept în fiecare seară,
Febril, şi-n orice călător,
Care-a trecut prin mica gară,
Te văd şi simt că mor de dor.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea şubredă zidire ...

Privesc uimit cum peste zare cerul,
Ploaia şi soarele, precum dulgherul,
Au ridicat într-o clipată-o punte
Din lucruri de nimic, cât mai mărunte.
Aş rătăci pe podul de culoare,
Sperând să te-ntâlnesc din întâmplare.
Să te sărut cu patimă, femeie,
Te-aş aştepta pe punţi de curcubee.
Printre fuioare de culori ce urcă,
Vom azvârli veşminte ce ne-ncurcă.
Ne vom iubi, ca flacări vii pe ruguri,
Storşi de puteri, ca boabe-n vin de struguri.
Învăluiţi în mantii de fiori,
Mijlocul să ţi-l strâng în brâu de flori,
S-atingem împreună 'nalţii nori.
Dar puntea mea-i prea şubredă zidire.
Întinsă peste boltă cu grăbire,
Un nor hain, parcă din alt tărâm,
Mi-a prăbuşit-o jos, pe caldarâm...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru glas de înger

În fiecare frunză şi-n fiecare rug de floare,
În fiecare nor şi-n cerul - un gemet de culoare,
E chipul mamei mele un punct într-un gherghef,
Ce preafrumos brodează tăcerea-mi de sidef.

În verdele pădurii, copaci cu vârfuri ‘nalte
Peste pământ, în aer şi-n gândurile toate,
E chipul mamei mele izvorul dintre stânci
Curgând în unde pale din gândurile-adânci.

În univers cometă, planetă, supernovă,
O galaxie-ntreagă cu vânt stelar din provă,
E chipul mamei mele luceafărul de seară -
Un murmur de lumină în sufletu-mi de ceară.

Prin adieri de vînt şi secetă-n simţire
În picuri vii de rouă, de dincolo de fire,
E chipul mamei mele o ploaie-vis, bogată,
Aroma cea de smirnă, icoana preacurată.

Şi peste timp, prin astre, o cale-nsângerată
Stă viaţa-i mărturie în sufletu-mi brodată,
Biserică tăcută, clopot sunând a jale
Cer şi pământ, lumină şi mii de clipe goale.

În fiecare ceas al vieţii, dă-mi plâns de alăută,
În fiecare zi cu soare, o rugă-mi împrumută!
Albastru glas de înger, din cerul meu cu stele,
Eşti inima cea vie ce-mi bate cu putere!

poezie de Gheorghe A. Stroia din revista "Armonii Culturale" din Adjud (2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţese-mi alte-nvelitori!

Primavară, peste nuci,
Ţese-mi alte-nvelitori!
Glas de păsări să-mi aduci
Şi cu primii mâţişori,
Noi fiori.
Fă-mi în crângul sterp, pustiu,
Printre tufele de-aluni
De sub cerul siniliu,
Cuiburi noi pentru lăstuni,
Cu-albi colţuni!
Iar în pomii din livezi,
Să te văd, să te aud,
Albe flori când însăilezi
Peste ramul svelt şi crud,
Încă nud.
În ţarină şi-n zăvoi,
Ca şi-n câmpul cu cicori,
S-aud cânt de piţigoi,
Să văd stoluri de cocori,
De cu zori.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă apicolă

Trudă iarăşi la stupină,
Casniţele se aşează.
Peste toate, o regină,
Zi şi noapte este trează,
Fiecare locu-şi are,
Rostul... şi-n deplină pace,
Adună nectar din floare
Şi pastură-n stupi va face.

Trudă iarăşi la stupină,
Trec apicultori spre soare,
Prin oceane de lumină
Înspre mierea din ogoare.
Doici, celeste, sanitare,
Paznici, trântori, sacagii,
Toate au un rol sub soare,
Taină-n stupii aurii.

Casniţele se aşează
Şi culegătoare triste,
Peste câmp de flori dansează,
Vor pleca spre lumi de vise.
Pastoralului spectacol
Şi trup şi suflet ne unim,
Viaţa este un miracol!
Noi nu ştim să o trăim.

Peste toate o regină,
Jurământul de-a conduce,
Cu nectar şi cu lumină,
Familia să-şi educe.
Despre rod şi căpăceală,
Despre lăptişor de matcă,
Despre vremea de afară,
Despre secetă şi apă.

Zi şi noapte este trează,
Trudeşte, propolis pune,
Vrednic ramele fixează,
Rod bogat ca să adune.
Zumzet viu butura este,
Trâtori nu-şi mai ştiu menirea,
Stupul, scumpa lor poveste,
Ne aduce fericirea.

Fiecare locu-şi are...
O cazarmă de iubire,
Amnar, lacrimă şi miere,
Prinse-n nevăzute fire.
Diafragma limitează
Cuibul unui stup. Şi iată,
Doar în patruzeci de zile,
Făptura cea înţeleaptă,
Trece-n marea adormire.

Rostul... şi-n deplină pace,
Moartea şi odihna sa
Este pilda care face
Omul, prisăcar ce vrea,
Dintr-un suflet de ocară,
Drod a fi, oprind duşmanii,
Suflet – clopot de aramă,
Trupu-mpovorat cu anii.

Adună nectar din floare!
Prigoriile opreşte!
Lupii de albine, Doamne...
Viaţa stupului sorteşte!
Trec furnicile-n armate,
Vor să prade stupul dulce.
Când regina e pe moarte,
Încotro s-o mai apuce?!

Şi pastură-n stupi vor face,
Pâinea-n ţăst brodat cu rame...
Mierea asta mult îmi place!
Aliment îi spunem, oare?!
Soare, floare şi lumină,
Evantai de aripi moi...
Şi la noi, ca în stupină –
Faguri plini şi faguri goi.

Şi pastură-n stupi va face,
Adună nectar din floare.
Rostul şi-n deplină pace,
Fiecare locu-şi are.
Zi şi noapte este trează
Peste toate o regină.
Casniţele se aşează,
Trudă iarăşi la stupină.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din flori de nufăr

Din flori de nufăr împletit-a punte
Natura, peste luciul nesfârşit,
Lumina-n cupa lor s-a cuibărit,
Zădărnicia timpului să-nfrunte.

Suav miros, în rătăciri nomade,
Spărgând hotarul şubredei blazări,
Desferecat, se scurse din visări,
Scăpând din încâlcitele năvoade.

De prin străfund de lacuri, ca-n oglindă,
Gemene flori şi-ntoarnă al lor chip,
Tânjind spre cerul ancorat în grindă,

După străvechiul lumii arhetip
Şi-n cercuri infinite se perindă,
În sacru ritual, stereotip.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă cu miere

Plouă din Teiul lui Eminescu,
Plouă cu miere din faguri de stele,
Cerul lăcrimează de Luceferi,
Marea se întoarce în valurile grele.

Tu, fragilă ca o căprioară
Păşeşti pe-albastra zare a uitării,
Resemnată că zeii vin din Eminescu
În colbul plin de aur din largurile ţării.

Acum, eu, cerşetorul mai caut o fărâmă
Amintirii amuşind a floare
Şi-ţi şoptesc sub Tei de Eminescu
Că-n tine cântă muza lui veşnică de soare.

Stau ca un copac, vântul să îmi zbicească
Lacrima vărsată pe un pumn de stele,
Ne-adună curcubeul între munţi şi mare,
Murim plouaţi de mierea visurilor mele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am prins o sărutare ...

Am prins o sărutare pe un pahar cu vin;
Ţi l-am întins alene, cu gustul lui divin.
Tu l-ai luat, şi-n grabă, după ce gura ta,
Gustă din sărutarea-mi ce sufletu-ţi trata,
Mi l-ai întins asemeni, ca dar, ori cu-mprumut,
Să se atingă-n treacăt, sărut peste sărut.
Pe buze umezite, pe-un vin ca un sonet,
A-nmugurit un zâmbet ca într-un vechi portret.
E zâmbetul ce-mi pare când adevăr, când vis,
Ce netezeşte drumul ce duce-n paradis.
Ne-apropiem şi-n treacăt ne-atingem înadins,
Ca să simţim de flăcări de patimi s-au aprins.
Înmuguritul zâmbet dă-n floare negreşit,
Când suflete pereche sunt puse pe iubit.
Dorinţi nestăvilite ne sfâşie pe rug.
Fiorii de iubire scăpaţi din frâie mug.
Cât nopţile vor trece şi zilele se scurg,
Eu răsăritu-ţi fi-voi, tu îmi vei fi amurg.

poezie de Mihaela Banu (26 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deja mi-e dor de fluturi ...

Din văzduh plouă cu fluturi.
Le-aş pune pe-aripi săruturi,
Dar îşi văd de drumul lor,
Înspre Raiul florilor.

De când cântă pitpalacii,
Ard de dor, în flăcări, macii,
Ce-i aşteaptă-n lanuri coapte,
De cu zori până în noapte.

Pe albastrul de cicoare
Poposesc pe timp cu soare,
Iar de-i cerul plin de nori,
Se iubesc cu mii de flori.

Pe răzorul cu lavandă
Aduc dragostei ofrandă,
După ce o noapte albă
S-au iubit cu flori de nalbă.

Iar când vântul bate-n pale
Leagăn au în flori de cale,
Până-i cheamă, în nou zbor,
Alte vorbe dulci de-amor.

Doar cu-o biată zi, avere,
Sunt fiinţe efemere...
Mâine, se vor scurge-n luturi.
Ah, deja mi-e dor de fluturi!...

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nenoroc

ursitoare ursitoare
femeie cu ochi de floare
trimisă de zeu să-mi are
în palma vieţii cărare
din lumina de la soare
să ne ţeşi în clocitoare
eu poem tu autoare

ai luat vise cântece
şi mistere cuantice
stropi de gnoze antice
din izvoare tainice
farmece descântece
toate autentice
le-ai ascuns în pântece

dar în ziua fericită
opera era finită
porunca îndeplinită
zăludă afurisită
te-ai lăsat dusă-n ispită
ca o proastă-ndrăgostită
tu mi-ai devenit ursită

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât e el de soare

Un mănunchi de raze calde,
Proaspete, rupte din soare,
Coborât-au să se scalde,
Cerşind un strop de răcoare.

Lacul meu adânc, albastru,
Cu luciri ca de oglindă,
Le-a închis ca într-un castru,
Pe veci să nu se desprindă.

Soarele trimise alte
Blânde raze să le cate,
Poate le-o găsi încalte,
Dar sfârşit-au înecate.

Mâniosul, mândrul soare,
Văzând că vlăstarii-i mor,
Stă cuprins de întristare,
Cu obrazul dup-un nor.

Vezi tu, cât e el de soare,
Pârjolind biruitor,
Îi vine de hac, se pare
Şi apa dintr-un ulcior!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş îmbrăca în flori

Şi dacă macii mă-nconjoară
Pătruns adânc în lan aprins,
Din ei am să îţi fac spre seară
O ie sau un brâu de-ncins,

Din sânziene-ţi fac cunună
Şi rochia din albul crin,
Iar trandafirul vreau să-ţi spună
Cât te iubesc şi cât suspin,

Aş vrea doar flori însângerate
Să-ţi pun în glastra din alcov
Şi-n şoapte spuse pe-nserate
Cu irişi să te îmbrac în mov,

Din toate florile din lume
Ţi-aş ţese voalul fermecat
Iar locul tău, un loc anume
In inimă l-am ferecat.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!