Secvente Tanka
De ziua Copilului 2019

Lugeri noi iar -
În Grădinile Terrei
gungureli vii.
Sub cerul enigmatic
doar pacea lor e sfântă.

#

Lugeri noi -
În grădinile iubirii
frământări vii.
În ochii curioşi
răspunsurile mamelor.

30-05-2019

tanka de Valeria Mahok (30 mai 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul e pe pământ, trebuie doar să-i căutăm grădinile.

Valeria Mahok (septembrie 2914)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar flori de gheaţă
în grădinile iernii -
vântul sculptează.

haiku de Valeria Mahok (14 ianuarie 2008)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut (Priceasnă)

Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.

Maica Sfântă a cerului
Bucuria Domnului
Eşti mijlocitoarea noastră
Pentru noi roagă-te.

Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.

Maica celor oropsiţi
Şi pe pământ pedepsiţi
Tu ne faci viaţa uşoară
Atunci când ne rugăm.

Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.

Maica fiului cel Sfânt
Soare în cer şi pe pământ
Zorii toţi ar fi apus
Fără de Iisus.

Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.

Toţi îngerii duc în zbor
Vestea bucuriei lor
Că tu eşti mărirea noastră
Maica tuturor.

Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.

cântec, versuri de Valeria Mahok (25 august 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pandantive vii...

Când luna vălul de mătase îşi scutura,
Pe toată valea răpusă de tăcere,
Îmbrobodiţi în scutecul iubirii,
Vrăjile nopţii pe drumuri ne purtau,
Sfidând statura lunii pline.

Şi mânâ în mână colindam păduri, câmpii virgine,
Botezate de mirul florilor alese enigmatic,
Descântaţi de spiritul divin şi singuratic,
Ne înfrăţeam cu cerbul mândru şi ciuta săltăreaţă,
Când veveriţele se speriau de şoapta noastră,
De orice foşnet viu din lumea lor măreţă.

Ce înalt era focul, ce-l aţâţa-i voios,
Cu cetină de brad sfidând bolta crească şi pădurea,
Mă răsfăţai cu glume şi gesturi copilăreşti,
Ca amintirii noastre să nu-i ştirbim statura,
Când pipa fericirii noi amândoi scrumam.
Potcoava găsită, acum e mărturia.

Şi toată valea era atunci a noastră,
Chiar şi când ceaţa dimineţii pe umeri ne cădea,
Cine, era ca noi în libertatea sfântă, neînţârcată?
Cine, se mai iubea ca noi la glezne de izvoare?
Sfinţind iubirea îmbăiată în concert de greieri,
Cine se înfiora în marea înrourată, verde?
Când ochii lumii lacomi, ne pândeau.

O, sfântă iubire! Ce minţile omului tulburi fără vrere,
Să nu slăbeşti centura celor ce-ţi preţuiesc esenţa adevărată,
Eşti toată bogăţia pământească,
Fără tine viaţa omenirii va fi moartă.

poezie de Valeria Mahok (12 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul printre pietre se strecoară,
Natura are iz de primăvară,
Grădinile sunt file de poveste,
Păsările minţii se cred mereu măiestre.

catren de Valeria Mahok
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele mele...

Visele mele,
portal deschis, între pământ şi stele,
realităţi paralele în viaţa mea şi trăirile mele,
mănunchi de fiori în mii de pelegrinări,
vii culori în nopţile grele.

Visele mele,
cununi de amintiri, din vechi şi noi trăiri...
scenarii de film, fără pereche sub stele,
frământări spre enigmatice dezlegări,
pe fruntea înrourată de sudori,
în dimineţi fără stele.

Visele mele,
zbateri în tăcere,
cu premoniţii bune sau rele,
nelipsite pe drumul vieţii mele,
viaţa îmi împliniţi, nu mă ocoliţi!
Cât voi trăiţi şi eu trăiesc,
printre vii morţi sau morţii vii,
numai Dumnezeu ştie,
să decodifice bine,
visele lumii şi ale mele,
,, Nimic nou sub stele"

poezie de Valeria Mahok (17 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţă Tanka

Flori coapte iar,
Sub albastrul cerului
macii zâmbesc viu.
În lanurile bălaie,
romanţele lor încântă.

tanka de Valeria Mahok (9 mai 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podoabe noi... (Colindă de Crăciun)

Din Cerul Sfânt, coboară cânt,
În zi de Sărbătoare,
Colinde în podoabe noi,
Sub brazi sfântă chemare.

E atâta forfotă în Cer,
La fel şi pe pământ,
Creştinii cu toţi de Crăciun
Aşteaptă Pruncul Sfânt.

Magii de la răsărit
Călăuziţi de o stea,
Vestesc minunea ce va fi,
Creştinii o sfinţesc.

În Sfântul leagăn de Crăciun,
Isus este născut,
Iar Dumnezeu şi toţi cei dragi,
Adoră Pruncul Sfânt.

Şi Cerul Sfânt revarsă în lume
Prin îngeri armonie,
Îngenunchind creştini pioşi,
Spre marea mântuire.

Oda bucuriei Sfinte
Cuprinde tot pământul,
Lumina sfântă iar cinsteşte
Crăciunul şi colindul.

cântec, versuri de Valeria Mahok (19 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădinile copilăriei

Grădinile copilăriei mele,
rămase-n amintire printre astre,
cu rădăcinile înfipte-n stele
mi-aduc fiori din zările albastre.
Pe aripile unui dor fierbinte
revin acum în fiecare seară
învăluindu-mă pe dinafară
cu ritmurile unei muzici sfinte.

Iar îngerii îndată mă-nconjoară
şi mă ridică-n slava lor divină,
să mă îmbăt cu florile de vară
pe care le aştept smerit să vină.
Revăd în gând copilăria sfântă,
pridvorul de la casa părintească,
şi în adâncul meu încep să crească
copaci vrăjiţi, cu frunze care cântă.

În legănarea lor defragmentată,
ce se revarsă-n valuri printre stele,
mă văd plutind prin univers deodată,
copil rămas, în visurile mele.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea...

Pacea-i ciripit vesel de păsări,
Când soarele se deşteaptă,
Este muzica iubirii,
Când începe să înflorească.

E liniştea câmpului verde,
Când doar roua o sărută,
Sau a muzică naturii,
Cu orchestra ei tumultă.

Pacea e surâsul vesel,
Din dulceaţa clipele
Şi lacrima fericirii,
Din ochii copiilor.

Pacea este armonia
A tot ce e pământesc,
E iubirea cea divină,
După care au râvnesc.

poezie de Valeria Mahok (16 mai 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima casă

între tăcute clipe
mă izbesc de geamuri, astăzi mute
clepsidrele curg goale, agale
în umbra atâtor ani trecuţi şi petrecuţi
ard în clipe tăcute alături de noi
tu vii şi pleci
eu am rămas cu noi
ne tot lovea clipa prezentă
ne regăseam în depărtări
ardeai fierbinte'n mine
plecam între chemări
străini, în lumi străine
ne căutam pe noi
ne rătăceam între secunde
venise altă clipă
noi, două torţe vii
ardeam în întrebări, ardeam între cei vii
atunci te întrebam, de ce nu vii
alerg către tine, femeie, în noapte
aprind o candelă, pentru doi
să lumineze calea iubirii
sărutul a rămas pe o masă
e ultima casă, acum, pentru noi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţă Tanka

Copilării-
În frunzişul teiului,
numai chiote.
Pe crengile tinere
iar se leagănă copii.

tanka de Valeria Mahok (19 octombrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădinile nesuspendate

nu această grădină e suspendată
nu
mai grădinarul e-n aer avânt
da
cu boaşele spânzurate în pomii pe rod necesar

(?!) - el

asemeni tuturor grădinarilor fără chef
de
viaţă din toate grădinile raiului
pe
pământ

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare, de 1 Iunie

Ca un stejar să creşti,
În inima iubirii părinteşti!
Copile, nicicând să nu dezamăgeşti
Seninul păcii şi al prieteniei,
Hrană sfântă, sub cerul bucuriei,
Ce viitorul frumos îl prelungesc.

Valeria Mahok (30 mai 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scot pălăria în faţa iubirii

Sar pietrele rostuite în cale,
Scot pălăria în faţa iubirii,
Sânii toamnei torn vin în pocale,
Sărutul crud e pacea amintirii.

Am fost ostatic florilor din vis,
Răsar rubine în lacrimă de rouă,
Grădinile de vânturi s-au desprins
Şi s-au ascuns în cerul care plouă.

Aroma amintirii mută paşii-n cer,
Fluxul timpului ne macină-n măsele,
Pe rana sângerândă pudră de piper
S-adaugă la sarea stelelor rebele.

Unde este pulsului miezului din noi?
Răspund pietrele ieşite în asfalt,
Scot pălăria fluturilor moi
Pe crucea fulgerului nostru desenat.

Când statuile vor mai ieşi în cale
Vremea lor se va-ndesi în riduri,
Eu voi trece gângurind în vale
Purtând o pălărie pe schelet de gânduri!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este târziu

Aş vrea să vii,
Sună banal, este târziu
Si drumul ar fi in zadar
Nimic
Nu s-ar schimba
Si totuşi vreau să vii
O clipă a privi
Ochii căprui, părul albit
De ani....
Iar mâna ta
Să poată dezgheţa
Obrazul meu
Oglinda timpului trecut

N-am mii de feţe
Dar ştii si tu
Că nu se poate
A merge mai departe
Nu am putea trăda
Niciunul din noi doi
Ce soarta hotărât-a
Pentru noi.

Este târziu....
Mi-e greu să-ti scriu
Dar vreau să vii.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie...

Peste salcâmii înfloriţi
Seara încet se lasă,
Înotând prin lanuri vii,
Mă întorc încet spre casă.

Concertul păsăresc a tras demult cortina,
Răcoare serii plăcut mă înfioară,
Iar stele ochioase pe umeri mă apasă,
Să-mi înflorească rima.

Cu pieptul plin de verde alpin
Şi pacea adorată,
Din sfera fericirii doar tu îmi lipseşti
Iubire mult visată.

poezie de Valeria Mahok (5 mai 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţă Tanka

Plânsul toamnei
Pe aleea parcului iar frunze moarte.
Vântul mătură în zadar,
Ciorile sfidează.

tanka de Valeria Mahok (30 septembrie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa te intorci la mine

Azi,
Mâine,
Sau, chiar mai târziu
Să vii, să-mi spui
"Te-am iertat"
Şi să mă iubeşti
Eu îţi voi spune
Că te-am dorit
Şi că am sperat.
Apoi sărutul meu
Va fi pecetea
Iubirii noastre.
Vom fi doar noi doi
Şi o lume de care
Nu ne leagă nimic
Vom fi noi doi
Şi o dragoste mare
Cum n-a fost
Şi nu e....
.... să vii, şi
Să-mi spui
"Te-am visat"

poezie de Virgil Mihaila
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădinile copilăriei

Grădinile copilăriei mele,
rămase-n amintire printre astre,
cu rădăcinile se prind în stele
şi cern fiori din zările albastre.

Pe aripile unui dor cuminte
revin acum în fiecare seară
învăluindu-mă pe dinafară
cu ritmurile unei muzici sfinte.

Şi îngerii din cer mă înconjoară
să mă ridice-n slava lor divină,
să mă îmbăt cu florile de vară
pe care-n suflet le aştept să vină.

Revăd în gând copilăria sfântă,
pridvorul de la casa părintească,
şi în adâncul meu încep să crească
copaci vrăjiţi, cu frunze care cântă.

În legănarea lor defragmentată,
ce se revarsă-n valuri printre stele,
mă văd plutind prin univers deodată,
copil rămas, în visurile mele.

poezie de Corneliu Neagu din revista Logos & Agape, ediţia din 04.03.2020. ISSN 2601-1719, ISSN-L 2601-1719 (3 martie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!