Sunt corp şi gândesc, nu ştiu mai mult.

citat celebru din Voltaire
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Je suis Napoléon

Mă gândesc la multe lucruri deodată:
La cum ai fost mică, la când ai fost fată...
Mă gândesc la mersul tău şi la picioare,
Mă gândesc la gura ta ameţitoare...

Mă gândesc la mintea-ţi foarte ascuţită,
Mă gândesc la vocea ta mult îndrăgită,
Mă gândesc la sânii tăi şi la breton...
Mă gândesc la multe: Sunt Napoleon!

poezie de Marius Robu (20 ianuarie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când doi oameni care gândesc sunt de acord fără să se fi înţeles dinainte, este de presupus că au dreptate.

Voltaire în scrisoare către d'Alembert
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este cât se poate de clar că animalele ştiu mai mult decât ne gândim, şi gândesc cu mult mai mult decât ştim.

citat din Irene M. Pepperberg
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars poetica

eu sunt un fiu al versului mirean
nu sunt Voltaire şi nici Cehov
gânduri le montez în filigran
gând soarele răsare în ostrov.

mai trec un prag mai trec un an
un început cu irizaţii mov
eu sunt un fiu al versului mirean
nu sunt Voltaire şi nici Cehov.

ademenesc lumini în noul plan
timpul ţine predici în alcov
îmi trebuie credinţă îmi trebuie elan
să trec de suferinţele lui Iov.

eu sunt un fiu al versului mirean
nu sunt Voltaire şi nici Cehov.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acesta e un corp temporal – un corp muritor – dar Cel Nemuritor sălăşluieşte în el. Toate bolile din lume sunt aici ca să ne ajute să privim dincolo de tărâmul limitat al corpului. Ai grijă de corp, dar nu trebuie să-l venerezi – venerează-l pe Cel ce sălăşluieşte în el.

citat din Mooji
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ansamblu

Ce sunt în fond; cel ce gândeşte
Şi, când gând nu-i, suflet e doar
Ce plânge, râde, timp opreşte
Balanţa... în veşnic balansoar?!

Sau sunt un corp ce tot hrănesc
Din mult efort, cât am voinţa...
Un sclav, că-l ţin, nu prididesc
Convins c-aşa-mi câştig căinţa?!

Ori sunt pretenţia că sunt,
Un pictor ce dă sens culorii
Ce mi-o fac strai, când sunt veşmânt...
Un hazardat al întâmplării?!

Poate am şansa tot să fiu,
O raritate printre euri;
Un corp, cu suflet, gândul viu
Şi-un vis de noi... din vechi eseuri...?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt două lucruri pentru care animalele pot fi invidiate: nu ştiu nimic despre relele care li se vor întâmpla şi nu ştiu ce vorbesc oamenii despre ele.

citat celebru din Voltaire
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă îndoiesc de adevărul tuturor credinţelor mele. De îndoiala mea însă nu m-aş putea îndoi. Iar întrucât mă îndoiesc, cuget, nici aceasta n-aş putea-o nega. Şi de vreme ce cuget sau gândesc însemnează că exist ca fiinţă cugetătoare sau gânditoare. Pot să mă îndoiesc de existenţa tuturor lucrurilor din natură. Pot să mă îndoiesc de existenţa propriului meu corp: de unde ştiu că nu este o simplă închipuire? Cât timp însă am această neîncredere, gândesc şi ca atare exist ca o fiinţă gânditoare, independentă de corpul material.

citat celebru din Descartes
Adăugat de Adina Oros
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu

Îmi cunosc trecutul,
ştiu motivul pentru alegerile mele,
ştiu ce am în interior.
Ştiu cât de mult am suferit,
ştiu cât de puternică sunt
ştiu cât de fragilă sunt
şi nimeni altcineva nu ştie asta.
Ştiu de ce am făcut un lucru în loc de altul,
dar cei care se uită la mine nu cred
în dreptul de a nu judeca propriile mele obţiuni.
Numai eu pot judeca.

poezie de Eugenia Calancea (21 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mulţi au spus: Ce nu ştiu? Montaigne spunea: Ce ştiu?

Voltaire în Dicţionar de filozofie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesoarelor de la un liceu de fete

Ce corp didactic!... O splendoare!
Pentru inspectori - sărbătoare!
Ci eu prea mult nu mă reţin:-
"Corp" - da; "didactic" - mai puţin!

epigramă de George Voevidca din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păi, până unde o să... nu ştiu ce-am să fac cu ei pân' la coadă... nu ştiu, cred că nu ştiu... nu ştiu, cred că o să... nu ştiu! Nu ştiu... probabil că mă gândesc să fac şi ceva pân' la coadă!

perlă de Cornel Penescu din interviu
Adăugat de Pop Gabriel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar odată cu moartea acestui corp, sunt eu mort? Sunt eu corpul? Corpul acesta este inert şi tăcut. Dar simt întreaga forţă a personalităţii mele şi chiar vocea "Eu-lui" înăuntrul meu, separată de corp. Deci sunt Spiritul ce transcende corpul.

citat din Ramana Maharshi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place să hoinăresc prin minţile altora. Când nu gândesc, citesc. Pur şi simplu nu sunt în stare să mă aşez comod şi să încep să gândesc. Cărţile gândesc pentru mine.

citat clasic din Charles Lamb
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu ştiu

Eu nu ştiu cum să mă numesc,
Nici nu ştiu ce-i omenesc.
Nici lumea nu o recunosc,
Nici viaţa ce o trăiesc.

Eu nu ştiu uneori ce mai gândesc,
Nici ce-mi doresc, ce pot să iubesc.
Nici focul ce arde în mine,
Nici cine-l aprinde, cine-l întreţine.

Eu nu ştiu de unde tot vine
Atâta dor în zile senine.
Atâtea lacrimi transpuse în rime,
Atâta chemare de tine.

Eu nu ştiu cine mă cheamă,
Cine visele tot îmi destramă.
Cine îmi alungă liniştea în penumbră
Pe unde gândurile îmi tot zburdă.

Eu nu ştiu cine mai sunt,
Ce legământ am pe acest pământ.
Cu cine l-am făcut, cine la hotărât.
Cine înaintea mea a ştiut.

Eu nu ştiu ce-i început, când a-început
Cum toate se-nvârt într-un tot nesfârşit.
Nu ştiu unde am greşit, dacă am greşit,
În tot ce-am făcut, în tot ce-am iubit.

Eu nu ştiu când m-am pierdut atât de mult,
Prin atâtea cuvinte tăcute doar pentru tine.

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu să gândesc, ştiu să aştept, ştiu să am răbdare...

citat clasic din Hermann Hesse
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serotonina

Privesc
Nu văd nimic,
Mă gândesc... alţii
Cerşesc
Nu lucrez, dar sunt bogat
Mă înalt, nu prea mult. Contact
Gândurile- mi zboară. Razant
Ştiu că fericirea e întotdeauna pe- aproape
Mult prea jos, în mărunt
Nu am prea multe hobbyuri, dar mă exprim. Sublim
Este şi asta un talent!
Sfârşesc o ruga
Dumnezeul meu este banul. Totem
Haide să vorbim, vorbe lungi, stufoase, bolovanoase
Nu prea mult, nu prea înalt. Asfalt
În livada bunicilor un măr înflorit. Pitic

poezie de Gorunescu Carmen Lidia (8 octombrie 2020)
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 52 de ani ştiu că o minte şi un corp sănătos sunt o balanţă între nutriţie, intuiţie, experienţă şi dragoste, chiar cred asta.

Elle Macpherson în revista Your Fitness (2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Superstiţii

Că-i marţi şi treişpe n-ar fi bai
Şi nici că un cotoi
De prin al Iadului serai
Prin faţă-mi trece-apoi,

Dar să îmi spună mie Ea
Să merg mai cătinel,
Că-s toate semne şi-aş putea
Să mă gândesc niţel?!

Păi... mă gândesc, dar cum să fac
În spate câţiva paşi?
Marşarier? Oi fi eu Rac,
Dar, ca şofer, mă laşi?

Mai ştiu credinţe, câteva,
Da'-s toate fără rost,
Făcute, parcă, doar să stea
Cuminte... omul prost.

Sunt multe, n-am să vi le spui,
Că par de-apocalips,
Şi nu mai ştiu nici ce făcui
De-mi pune mâna-n ghips.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie

Stau...
Pe scaun, într-un birou cam strâmt
Privesc cum timpul trece leneş
Şi-aştept să văd cum e să stai... mai mult...

Zâmbesc...
Când mă gândesc că voi pleca acasă
Şi nu voi mai privi nici timpul,
Şi voi avea o altă ocupaţie... să trândăvesc...

Gândesc...
Ca un copil ce-şi uită jucăria
Şi nu mai ştie cine e
Aş vrea să mă gândesc la tine... dar nu mai pot...

Pierdut...
În amintiri ce zilnic mă-nconjoară
Îmi dau târcoale şi mă-ndeamnă
Să nu te uit, să vin la tine... dar nu ştiu unde...

Privesc...
Din scaunul meu cel confortabil
Cum cei din jur se chinuiesc
Mă-ntreb: "Oare... de unde vin?"... sau lasă...

Adorm...
Cu gândul la o zi de mâine
Şi totul va fi ca şi nou
Iarăşi de la-nceput pornesc... ca să ajung la tine.

poezie de Daniel Murariu
Adăugat de Daniel Murariu
Comentează! | Votează! | Copiază!